Deși transplantul de organe este din ce în ce mai utilizat ca formă de tratament, principalul factor care limitează utilizarea acestuia rămâne lipsa de organe.

Rinichii sunt organele cel mai frecvent transplantate, iar acest tip de transplant ajută pacienții cu boală renală în stadiu final. Alte organe frecvent transplantate sunt ficatul, plămânii și inima. Intestinul subțire și pancreasul pot fi, de asemenea, transplantate, iar noi tipuri de transplanturi sunt în continuă evoluție.

Toate organele pot fi donate după moarte, în timp ce donatorii vii pot dona un rinichi și o parte din ficat.

/health/file/31893_bg2017_infographic_obtc.jpg

publică

Legislație

Cadrul legal de stabilire a standardelor pentru transplantul de organe este stabilit în Directiva 2010/53/UE, cunoscută și sub numele de Directiva europeană privind transplantul de organe.

Directiva stabilește standardele de calitate și siguranță pentru autorități. Acoperă toate etapele procesului de transplant - donație, livrare, control, procesare și distribuție.

Pentru a sprijini punerea în aplicare a acestui act de bază, Comisia a propus și a adoptat - în strânsă cooperare cu statele membre - Directiva 2012/25/UE a Comisiei de stabilire a procedurilor de informare pentru schimbul între statele membre de organe umane destinate transplantului.

Propunerea Comisiei pentru o directivă privind organismele a fost însoțită de o evaluare a impactului. Rezoluția 2007/2210, Concluziile Consiliului № 15332/07 SAN privind donarea și transplantul de organe, Comunicarea Comisiei COM (2007) 275 și Consultarea privind donarea și transparența organelor pun bazele legislației existente.

Instrucțiuni

Comisia Europeană colaborează îndeaproape cu organisme de experți precum Consiliul Europei și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) pentru a elabora orientări practice pentru a sprijini centrele de transplant și organizațiile de prelevare de organe în punerea în aplicare a acestui regulament obligatoriu.

    Consiliul Europei revizuiește și actualizează periodic cerințele tehnice din Ghidul său pentru calitatea și siguranța transplanturilor de organe. De asemenea, a publicat o recomandare privind traficul de organe.

ECDC pregătește evaluări ale riscurilor și planuri de pregătire atunci când există focare care implică sânge, țesuturi, celule și organe. ECDC a furnizat recent informații despre:

    Ebola

Coordonare și implementare

Autoritățile naționale competente sunt responsabile pentru îndeplinirea cerințelor stabilite în legislația UE. Comisia Europeană se întâlnește periodic cu ei pentru a facilita comunicarea, a face schimb de bune practici și a ajunge la o înțelegere comună cu privire la punerea în aplicare a directivelor.

Autoritățile naționale competente efectuează periodic anchete, care permit Comisiei Europene să întocmească rapoarte cu privire la situația actuală privind punerea în aplicare a legislației.

Uneori, autoritățile naționale competente din UE adoptă o declarație cu privire la o chestiune de interes comun:

Plan de acțiune

Planul european de acțiune privind donarea și transplantul de organe (2009-2015): o cooperare consolidată între statele membre ajută țările UE să răspundă la lipsa de organe, să consolideze sistemele de transplant și să îmbunătățească calitatea și siguranța produselor de transplant. Planul, care servește ca bază pentru o serie de activități finanțate de UE, stabilește orientări generale pentru consolidarea activităților de transplant în țările UE. În perioada de implementare a planului (2009-2015), țările UE și-au sporit activitățile cu 4.600 de transplanturi suplimentare pe an.

Acțiuni finanțate de UE

Comisia Europeană oferă finanțare pentru acțiuni privind substanțele de origine umană în cadrul celui de-al Treilea Program de Sănătate al UE (2014-2020) și al programelor de sănătate anterioare, în principal sub formă de proiecte sau acțiuni comune cu autoritățile naționale. În plus, Parlamentul European a propus finanțarea unor proiecte pilot în acest domeniu.

Acțiunile vizează sprijinirea punerii în aplicare a mandatului UE de siguranță și calitate, dar servesc și la promovarea altor priorități politice, cum ar fi îmbunătățirea accesului la substanțe de origine umană sau eficacitatea sistemelor de sănătate care sprijină donarea și aprovizionarea. Câteva exemple recente sunt:

    Acțiune comună FOEDUS - Facilitarea schimbului de organe donate în țările UE

EDITH - Proiect pentru diverse practici în domeniul donării și transplantului de organe

EUDONORGAN - Instruire și conștientizare pentru creșterea donării de organe în Uniunea Europeană și în țările vecine

COORENOR - Coordonarea unei inițiative europene între organizațiile naționale de transplant de organe

ODEQUS - Indicatori și metodologie pentru donarea de organe a sistemului european de calitate

Acțiune comună ACCORD - Realizarea unei coordonări pe scară largă a donării de organe în Uniunea Europeană

MODE Acțiune comună - Schimb în domeniul donării și transplantului de organe: îmbunătățirea și dezvoltarea programelor de donare și transplant de organe pentru decedați

EFRETOS - Cadrul european pentru evaluarea transplantului de organe

DOPKI - Îmbunătățirea cunoștințelor și practicilor pentru donarea de organe

ALLIANCE-O - Grupul european de cooperare pentru programe naționale de cercetare în domeniul donării și transplantului de organe

ETPOD - Program european de formare în donația de organe

ELIPSIA - Monitorizarea stării psihosociale a donatorilor vii din Europa

EULOD - Donarea de organe de la donatori vii din Europa.