Manifestarea

evenimentului

Mai jos vreau să expun bazele teoretice ale spiritualității noastre așa cum le văd. Plec de la cel mai fundamental nivel, consider conștiința ca o componentă de bază a tot ceea ce există. Poate fi comparat cu conștiința aerului, care poate fi comprimat cu diferite grade de densitate în vase de diferite forme și dimensiuni.

În mod similar, conștiința se îngroașă și apoi formează structuri mai complexe. Diferitele densități se acumulează în niveluri separate pentru a forma o valoare de bază suplimentară a densității conștiinței. Numesc această cantitate „densitatea spațiului”. O anumită densitate produce particule atomice și subatomice. Alții cu un grad de densitate tot mai scăzut se manifestă ca energie eterică, bioenergie sau prana, ca sentimente și energie emoțională, ca energie mentală, forme de gândire și, în final, ca conștientizare spirituală.

Toate au dimensiuni diferite de „densitate spațială” și se pot pătrunde reciproc pentru a umple același spațiu tridimensional. Prin urmare, nu există o diferență semnificativă între conștiința unui atom și cea a omului, diferența este doar în complexitatea și varietatea densităților.

Astfel, universul este practic o structură a conștiinței și acționează pe cont propriu. Zonele mai puțin dense ale conștiinței construiesc, schimbă, resping și refac forme din zonele dense ale conștiinței. Este o modalitate de a câștiga experiență și de a te exprima.

Principala activitate a conștiinței este creativitatea. Cea mai înaltă manifestare a sa de pe planeta noastră este iubirea necondiționată. Putem accepta două fluxuri de conștiință: „fluxul creației” duce la o densitate mai mare și la o complexitate mai mică în formarea particulelor atomice și a universului fizic. „Fluxul evoluției” este fluxul de structuri dense spre mai puțin dense, cu o complexitate mai mare, către universul spiritual.

Ca parte a fluxului evoluției, conștiința folosește diferite forme de viață. La fel ca apa - cu ajutorul albiei se varsă în ocean. Forma vieții, fie ea specie sau formă individuală, este utilă numai dacă permite conștiinței să se dezvolte liber și să se extindă.

Dacă forma se dezvoltă constant și conștiința rămâne stagnantă, atunci forma îmbătrânește și se dezintegrează în curând. Fizica nu poate răspunde în mod adecvat și logic la întrebarea cu privire la modul în care toată energia și masa universului nostru ar putea fi concentrate la un moment dat, la începutul Big Bang-ului și ce a fost înainte.

Teoria spirituală a creației ar spune că inițial nu a existat energie la nivel fizic, ci la nivel eteric și nu atât ca o explozie, cât mai degrabă ca o cristalizare a unui lichid super-saturat care începe de la un nucleu. În același mod, teoria răspunde la întrebarea despre originea conștiinței, la care biologia nu poate răspunde.

Conform acestui model, universul nostru fizic este o îngroșare a unui univers eteric mai puțin dens. Particulele atomice sunt centre de vortexuri eterice comparabile cu zonele cu presiune atmosferică ridicată și scăzută.