acestor boli

Preparatul antiacid ranitidină aparține grupului așa-numiților blocanți H2, care antagonizează competitiv efectele histaminei, care sunt mediate de receptorii H2.

Mediatorul histaminei are o serie de efecte pe care le exercită prin mai multe tipuri de receptori. Receptorii H2 sunt localizați în principal în celulele parietale ale mucoasei gastrice.

Stimularea acestora duce la o creștere a secreției de acid clorhidric prin creșterea nivelului de adenozin monofosfat ciclic.

Histamina crește secreția de acid clorhidric prin diferite mecanisme, activând o serie de sisteme enzimatice. Blocarea receptorilor de histamină din mucoasa gastrică duce la o reducere semnificativă a secreției de acid clorhidric. Ranitidină are, de asemenea, un efect protector, stimulând producerea anumitor grupuri de prostaglandine de protecție.

Inhibă până la 70% din secreția zilnică de acid clorhidric și ameliorează astfel simptomele la pacienții cu aciditate crescută în stomac.

Ranitidina este utilizată în principal pentru terapia orală, sub formă de tablete. Afectează cu succes o serie de boli ale tractului digestiv, care apar cu aciditate crescută a conținutului gastric.

Mulți factori contribuie la apariția acestor afecțiuni, cel mai important fiind stilul de viață modern, consumul de alimente bogate în grăsimi, utilizarea irațională și excesivă a antiinflamatoarelor nesteroidiene.

Stresul și infecția cu Helicobacter pylori, precum și unele boli sistemice, sunt adesea asociate cu deteriorarea tractului gastro-intestinal. Fumatul și consumul sistemic de alcool sunt, de asemenea, factori agresivi care afectează mucoasa gastrică, reduc mecanismele naturale de apărare ale organismului și duc la perturbări ale alimentării cu sânge locale.

Ranitidină afectează în mod eficient o serie de condiții care se datorează tuturor acestor factori provocatori:

Medicamentul este luat cu aproximativ o oră înainte de masă și, datorită timpului său de înjumătățire relativ scurt, necesită câteva doze zilnice (de două până la trei ori).

Doza și durata terapiei sunt determinate individual în funcție de boală și de starea generală a pacientului.

Principalele semne clinice ale acestor boli se datorează acidității crescute și pH-ului scăzut al conținutului gastric. Pacienții se plâng cel mai adesea de arsură și durere în spatele sternului, durere și disconfort la nivelul abdomenului, greutate după masă, arsuri la stomac. PH scăzut în stomac este un factor de risc pentru dezvoltarea bolii ulcerului peptic și apariția complicațiilor pe termen lung.

Ranitidină utilizat în terapia generală a acestor boli, de obicei combinate cu alte medicamente care reduc aciditatea prin diferite mecanisme.

Utilizarea prelungită a acestui medicament poate duce la unele dintre următoarele reacții adverse:

  • constipație sau diaree
  • erupții cutanate
  • durere de cap
  • ameţeală
  • oboseală crescută
  • trombocitopenie și leucopenie reversibile
  • agranulocitoză
  • vasculită
  • modificări tranzitorii ale funcției hepatice

Datorită lipsei unor studii suficiente, nu se știe ce efect are acest medicament asupra evoluției normale a sarcinii și a dezvoltării fetale, prin urmare nu se recomandă utilizarea acestuia de către femeile gravide.

Atunci când este administrat concomitent cu unele medicamente, poate fi observată o scădere a efectului sau creșterea toxicității unora dintre medicamente, prin urmare nu se recomandă utilizarea acestuia împreună cu anticoagulante, teofilină, diazepam, fenitoină, antiinflamatoare nesteroidiene. .