trei doze

Poliomielita (poliomielita) este o boala infectioasa acuta de etiologie virala.

Agentul cauzal este enterovirusul Poliovirus hominis, care prezintă un tropism pronunțat la motoneuroni în diferite părți ale măduvei spinării și ale trunchiului cerebral.

Sursele de infecție sunt persoanele bolnave sau purtătorii sănătoși, iar infecția se transmite prin mecanism aerian sau fecal-oral.

Perioada de incubație este scurtă, în decurs de una până la două săptămâni, iar manifestările clinice sunt determinate în funcție de forma bolii.

Există două forme principale, și anume paralitice și paralitice, fiecare dintre care prezintă variații diferite în curs.

Forma paralitică are o mare importanță epidemiologică, deoarece cursul este cel mai adesea asimptomatic (în forma inapparentă) sau cu manifestări generale ușoare (în forma avortată), deoarece pacienții joacă rolul de purtători sănătoși și sunt importanți în răspândirea boală.

Forma paralitică apare cu tulburări de severitate diferite în funcționarea normală a sistemului nervos central, conducând în tabloul clinic sunt pareza și paralizia diferitelor grupuri musculare, cu dezvoltarea unor complicații de severitate variabilă pe termen lung.

Infecția în copilărie poate provoca apariția unor anomalii musculo-scheletice severe care sunt dificil de tratat.

Informații detaliate despre etiologie, curs, diagnostic și posibile consecințe pe termen lung după o infecție pot fi citite în secțiunea Boli:

Introducerea imunizării obligatorii cu vaccin contra poliomielitei este asociat cu necesitatea imunizării împotriva poliomielitei la nivel mondial și este motivul reducerii semnificative a incidenței bolii și a complicațiilor acesteia.

Informații detaliate despre descoperirea și dezvoltarea primului vaccin poliomielitic pot fi găsite în secțiunea Istorie:

Există două tipuri principale vaccin contra poliomielitei, și anume inactivat, care se administrează prin injecție (în coapsă la sugari și în umăr la copiii mai mari) și atenuat, administrat pe cale orală.

Vaccinul inactivat duce la dezvoltarea anticorpilor de protecție în aproximativ 90% din cazuri după două doze și în peste 99% după trei doze.

Vaccinul atenuat este potrivit pentru vaccinările în masă din cauza lipsei de seringi sterile.

O doză de vaccin oral împotriva poliomielitei produce imunitate la aproximativ jumătate dintre cei imunizați.

Administrarea a trei doze de acest tip de vaccin creează imunitate la peste 95% dintre copii.

Vaccinul oral trivalent este utilizat în implementarea inițiativei globale de eliminare a poliomielitei. Este utilizat pe scară largă în zonele sărace, cu o cultură a sănătății scăzută, statut socio-economic scăzut și acces dificil la serviciile medicale.

Detalii despre diferitele tipuri de vaccinuri împotriva poliomielitei pot fi citite la:

Imunizarea copiilor în Bulgaria se efectuează conform calendarului de imunizare, folosind vaccinul inactivat împotriva poliomielitei sau vaccinul trivalent oral.

Prima doză este la vârsta de două luni și se administrează intramuscular în trei doze într-o lună, utilizând un vaccin cu șase componente (Hexacam), care creează imunitate nu numai la poliomielită, ci și la difterie, tetanos, pertussis, hepatită B și hemophilus influenzae.

Prima reimunizare se administrează la un an după a treia doză de vaccin cu șase componente, adică la vârsta de 16 luni (un an și patru luni).

Se administrează un vaccin pentavalent (Pentaxim) împotriva difteriei, tetanosului, pertussisului, poliomielitei și haemophilus influenzae.

A doua reimunizare a avut loc la vârsta de șase ani, folosind un vaccin combinat împotriva difteriei, tetanosului, tusei și poliomielitei (Tetraxim).

Imunizarea împotriva poliomielitei este obligatorie pentru toți cetățenii, iar în caz de refuz copilul nu este permis în creșă și grădiniță, sunt prevăzute sancțiuni financiare.

Recenta isterie în masă în rândul tinerelor mame cu privire la dăunarea vaccinurilor obligatorii este complet nefondată.

Vaccinul inactivat împotriva poliomielitei utilizat în Bulgaria duce foarte rar la efecte secundare, care sunt asociate cu roșeață la locul de aplicare, iritabilitate, scăderea apetitului, o ușoară creștere a temperaturii corpului.

Un vaccin oral atenuat poate provoca dezvoltarea extrem de rară a unei anumite forme de poliomielită, deoarece conține viruși vii care provoacă boli într-un procent foarte mic dintre cei imunizați.

Principalele motive sunt legate de depozitarea sau administrarea necorespunzătoare a vaccinului, administrarea vaccinului în prezența unei infecții active sau în prezența contraindicațiilor.

Detaliile pot fi citite la:

Administrate conform instrucțiunilor standard, ambele tipuri de vaccinuri nu duc la apariția unor reacții adverse grave.

Obligatoriu vaccin contra poliomielitei are următoarele beneficii incontestabile pentru sănătatea publică:

  • odată cu dezvoltarea infecției la persoanele vaccinate (atunci când vizitează o zonă endemică, sistemul imunitar slăbit) boala este ușoară, subclinică, fără dezvoltarea unor complicații grave
  • Crearea așa-numitei imunități în masă oferă protecție copiilor care au contraindicații pentru imunizare și astfel îi protejează de dezvoltarea bolii.
  • ajută la eradicarea bolii

Vaccinul nu se administrează în următoarele cazuri:

  • după leziuni cerebrale sau encefalopatie în primele zile după naștere
  • în encefalopatia progresivă
  • în caz de dovezi de alergie la unele componente ale vaccinului
  • dacă este prezentă o infecție de bază
  • în febră severă și stare de rău
  • după o reacție alergică la un vaccin anterior

După stabilizarea stării copilului, se efectuează imunizarea ratată.

Pentru efectul optim al vaccinului este necesar un set complet de imunizări și reimunizări.

Atunci când alegeți un vaccin (oral sau injectabil), consultați-vă medicul.