A venit vremea cu nostalgie să ne amintim de acel lucru magic delicios pe care ne-au hrănit bunicile noastre și a fost culmea artei de cofetărie - tortul de biscuiți.

Da, dar pe măsură ce cofetăria se dezvoltă, nu putem lăsa prăjitura cu biscuiți de acum douăzeci de ani - inundată cu cremă de amidon, servită invariabil într-o tigaie.

Îmi iau rămas bun de la cele câteva calorii și fără picătură de vinovăție îți prezint interpretarea mea calorică a unui tort de biscuiți:

viki

Voi împărtăși din nou - în copilărie iubeam aceste prăjituri - simple și delicioase. Îi voi asocia mereu cu după-amiezile confortabile petrecute cu bunica după școală, cu grădina unde tortul era o delicatesă, cu bucuria cu care te întâmpină „bătrâna de la prag” și cuvintele - „Haide, există un tort cu biscuiți! ". Cumva iubesc mult aceste amintiri, cumva, probabil pentru că îmbătrânesc:) Pentru că acum îmi vine rândul să-mi întâmpin așa copiii, pentru că probabil va fi rândul meu să-i întâmpin pe nepoții mei așa. Ciudat de ce, în timp ce scriu această postare, mi se uită ochii - să-mi amintesc trecutul cu dragoste, dar să nu rămânem în el.

Tortul pe care vi-l prezint astăzi conține invariabil biscuiți, dar crema este cu mascarpone iar „blaturile” sunt stropite cu un sos de zahăr de trestie nerafinat, mentă și căpșuni.