Zelsiglat 100 mg capsule

zelsiglat

N.B. Consultați un medic (farmacist) înainte de utilizare și citiți prospectul!

  • Utilizare la copii: Celecoxib nu este indicat pentru utilizare la copii.
  • Utilizare la pacienți (e) 65 de ani: Doza inițială este de 200 mg pe zi.
  • A se utiliza înainte de mese și băuturi: poate fi luat înainte de mese.
  • Utilizare după mese și băuturi: Poate fi luat după mese.
  • Utilizare în afecțiuni renale: Se recomandă prudență la utilizarea celecoxibului.
  • Utilizare în afecțiuni hepatice: începeți cu jumătate din doza recomandată.
  • Utilizare în timpul sarcinii: Poate provoca avort spontan.
  • Aplicare în timpul alăptării
  • Utilizare în timpul alăptării: Alăptarea trebuie întreruptă la începutul tratamentului.
  • Utilizare în încercările de a concepe: Poate provoca infertilitate reversibilă la unele femei.
  • Utilizați la conducerea vehiculelor sau la utilizarea utilajelor: Poate provoca amețeli, vertij sau somnolență.

Cuprins

  • Farmacodinamica
  • Farmacocinetica
  • Indicații
  • Contraindicații
  • Atenționări și precauții speciale
  • Cerere
  • Sarcina
  • Alăptarea
  • Fertilitate
  • Conducerea vehiculelor și utilizarea utilajelor
  • Interacțiuni
  • Reacții nedorite
  • Prospect pentru pacient
  • Scurtă descriere a produsului

Farmacodinamica

Mecanism de acțiune

Celecoxib este un inhibitor selectiv oral al ciclooxigenazei-2 (COX-2) în valorile clinice (200 - 400 mg pe zi). Nu s-a observat nicio inhibiție statistic semnificativă a COX-1 în acest interval de doze la voluntarii sănătoși (evaluată ca inhibare ex vivo a formării tromboxanului B2 (TxB2)).

Efecte farmacodinamice

Ciclooxigenaza este responsabilă pentru formarea prostaglandinelor. Au fost identificate două izoforme, COX-1 și COX-2. COX-2 este o izoformă a enzimei care s-a dovedit a fi indusă de stimuli inflamatori și se crede că este principalul responsabil pentru sinteza mediatorilor prostanoizi de durere, inflamație și febră. COX-2 este, de asemenea, implicat în ovulație, implantarea și închiderea canalului arterios, reglarea funcției renale și a funcțiilor sistemului nervos central (creșterea temperaturii corpului, percepția durerii și funcția cognitivă). De asemenea, poate juca un rol în vindecarea ulcerelor. COX-2 a fost identificat în țesutul din jurul ulcerelor gastrice la om, dar relația sa cu vindecarea ulcerului este nespecificată.

Diferența activității antiplachetare între unii inhibitori COX-1 ai AINS și inhibitori selectivi COX-2 poate fi relevantă clinic la pacienții cu risc de reacții tromboembolice. Inhibitorii selectivi de COX-2 reduc formarea de pană de prostată sistemică (și, prin urmare, posibil endotelială) fără a afecta tromboxanul de trombocite.

Celecoxib este un pirazol substituit cu diaril care este similar din punct de vedere chimic cu alte sulfonamide non-arilaminice (de exemplu tiazide, furosemidă), dar diferă de arilamin sulfonamide (de exemplu sulfametoxizol și alte antibiotice sulfonamidice).

După doze mari de celecoxib, s-a observat un efect dependent de doză asupra formării TxB2. Cu toate acestea, la subiecții sănătoși, în studii mici cu doze multiple de 600 mg de două ori pe zi (de trei ori doza recomandată), celecoxibul nu a avut niciun efect asupra agregării trombocitelor și a timpului de sângerare comparativ cu placebo.

Eficacitate și siguranță clinică

Au fost efectuate mai multe studii clinice pentru a confirma eficacitatea și siguranța în osteoartrita, artrita reumatoidă și spondilita anchilozantă. În studiile placebo și controlate activ cu o durată de până la 12 săptămâni la aproximativ 4.200 de pacienți, celecoxib a fost evaluat pentru tratamentul inflamației și durerii cauzate de osteoartrita genunchiului și șoldului. În studiile placebo și controlate activ, care au durat până la 24 de săptămâni la aproximativ 2.100 de pacienți, celecoxib a fost, de asemenea, evaluat pentru tratamentul inflamației și durerii în artrita reumatoidă. Celecoxibul în doză zilnică de 200 - 400 mg are ca rezultat ameliorarea durerii în decurs de 24 de ore de la administrare. Celecoxib a fost evaluat pentru tratamentul simptomatic al spondilita anchilozantă la 896 de pacienți cu placebo și studii controlate activ, cu o durată de până la 12 săptămâni. În aceste studii, celecoxib 100 mg de două ori pe zi și 200 mg o dată pe zi, 200 mg de două ori pe zi și 400 mg o dată pe zi au prezentat o îmbunătățire semnificativă a durerii, a activității generale a bolii și a funcției în spondilita anchilozantă.

Farmacocinetica

Absorbţie

Celecoxibul este bine absorbit, atingând concentrațiile plasmatice maxime după aproximativ 2-3 ore. Aportul de masă (alimente bogate în grăsimi) întârzie absorbția celecoxibului cu aproximativ 1 oră, rezultând un Tmax de aproximativ 4 ore și o creștere a biodisponibilității de aproximativ 20%.

La voluntarii adulți sănătoși, expunerea sistemică totală (ASC) la celecoxib este echivalentă atunci când celecoxibul este administrat ca o capsulă intactă sau prin pulverizarea conținutului capsulei pe piure de mere. Nu s-au observat modificări semnificative ale Cmax, Tmax sau T1/2 după aplicarea conținutului capsulei pe piureul de mere.

Distribuție

Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 97% la concentrațiile plasmatice terapeutice și medicamentul nu se leagă preferențial de eritrocite.

Metabolism

Metabolizarea celecoxibului este mediată în primul rând de citocromul P450 2C9. Trei metaboliți inactivi ca inhibitori ai COX-1 sau COX-2 au fost identificați în plasma umană, i. alcool primar, acidul carboxilic corespunzător și conjugatul său glucuronic.

Activitatea citocromului P450 2C9 scade la indivizii cu polimorfisme genetice, ceea ce duce la o activitate enzimatică redusă ca omozigot pentru indivizii cu polimorfism CYP2C9 * 3.

În comparație cu pacienții cu funcție hepatică normală, pacienții cu insuficiență hepatică ușoară au avut o creștere medie a Cmax de 53% și ASC de 26% la celecoxib. Valorile corespunzătoare la pacienții cu insuficiență hepatică moderată au fost 41%, respectiv 146%. Capacitatea metabolică la pacienții cu insuficiență ușoară până la moderată s-a corelat cel mai bine cu nivelurile de albumină. Tratamentul trebuie început la jumătate din doza recomandată la pacienții cu insuficiență hepatică moderată (albumina serică 25-35 g/l). Pacienți cu insuficiență hepatică severă (albumina serică 10) Pacienți cu clearance-ul creatininei dovedit 65 de ani)

La fel ca la pacienții mai tineri, trebuie utilizată inițial o doză de 200 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută mai târziu la 200 mg de două ori pe zi. Este necesară îngrijire specială la pacienții vârstnici cu greutatea mai mică de 50 kg.

Populația pediatrică

Celecoxib nu este indicat pentru utilizare la copii. Siguranța și eficacitatea Zelsiglat la copii nu au fost stabilite. Nu există date.

Metaboliți slabi ai CYP2C9

Celecoxib trebuie utilizat cu precauție la pacienții despre care se știe sau se suspectează că au metabolizatori slabi ai CYP2C9 pe baza genotipării sau a istoricului/experienței anterioare cu alte substraturi CYP2C9, deoarece prezintă un risc crescut de reacții adverse dependente de doză. Trebuie luată în considerare reducerea dozei la jumătate din cea mai mică doză recomandată.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Tratamentul trebuie început la jumătate din doza recomandată la pacienții cu dovezi ale insuficienței hepatice moderate cu albumina serică 25-35 g/l. Experiența la astfel de pacienți este limitată la pacienții cu ciroză.

Pacienți cu insuficiență renală

Experiența cu celecoxib la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată este limitată, de aceea acești pacienți trebuie tratați cu prudență.

Sarcina

Alăptarea

Fertilitate

Conducerea vehiculelor și utilizarea utilajelor

Interacțiuni

Interacțiuni farmacodinamice

Anticoagulante

Activitatea anticoagulantă trebuie monitorizată în special în primele câteva zile după administrare sau ajustarea dozei de celecoxib la pacienții tratați cu warfarină sau alte anticoagulante, deoarece acești pacienți prezintă un risc crescut de complicații sângerante. Prin urmare, pacienții cărora li se administrează anticoagulante orale trebuie monitorizați îndeaproape pentru timpul de protrombină (raport internațional normalizat) INR, în special în primele câteva zile când se inițiază tratamentul cu celecoxib sau se modifică doza de celecoxib. Au fost raportate evenimente de sângerare, unele dintre ele letale, datorită prelungirii timpului de protrombină, în special la vârstnici, la pacienții cărora li se administrează celecoxib concomitent cu warfarină.

Medicamente antihipertensive

AINS pot reduce efectul medicamentelor antihipertensive, inclusiv inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II, diuretice și beta-blocante. Ca și în cazul AINS, riscul de insuficiență renală acută, care este de obicei reversibilă, poate fi crescut la unii pacienți cu funcție renală compromisă (de exemplu, pacienți deshidratați, pacienți cu diuretice sau pacienți vârstnici) atunci când inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II și/sau diuretice sunt combinat cu AINS, inclusiv celecoxib. Prin urmare, combinația trebuie utilizată cu precauție, în special la vârstnici. Pacienții trebuie să fie hidrați în mod adecvat, iar funcția renală trebuie monitorizată după inițierea tratamentului concomitent și periodic ulterior.

Ciclosporină și tacrolimus

Se sugerează că utilizarea concomitentă de AINS cu ciclosporină și tacrolimus poate crește efectul nefrotoxic al ciclosporinei sau respectiv al tacrolimusului. Funcția renală trebuie monitorizată atunci când se combină celecoxibul cu unele dintre aceste medicamente.

Acid acetilsalicilic

Celecoxibul poate fi utilizat cu o doză mică de acid acetilsalicilic, dar nu este un substitut pentru acidul acetilsalicilic pentru profilaxia cardiovasculară. În aceste studii, ca și în cazul altor AINS, a fost observat un risc crescut de ulcerație gastro-intestinală sau alte complicații gastro-intestinale, comparativ cu celecoxib singur, cu acid acetilsalicilic cu doze mici.

Interacțiuni farmacocinetice

Efectele celecoxibului asupra altor medicamente

Inhibarea CYP2D6

Celecoxibul este un inhibitor al CYP2D6. Concentrațiile plasmatice ale medicamentelor care sunt substraturi ale acestei enzime pot fi crescute prin utilizarea concomitentă de celecoxib. Exemple de medicamente care sunt metabolizate de CYP2D6 sunt antidepresivele (inhibitori triciclici și selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), neuroleptice, antiaritmice etc. Este posibil să fie necesară reducerea dozei de substraturi CYP2D6 titrate individual sau la creșterea dozei dacă tratamentul cu celecoxib este oprit.

Administrarea concomitentă de celecoxib 200 mg de două ori pe zi a dus la o creștere de 2,6 ori de 1,5 ori a concentrațiilor plasmatice de dextrometorfan și metoprolol (respectiv substraturi CYP2D6). Aceste creșteri se datorează inhibării CYP2D6 de către celecoxib asupra metabolismului substratului CYP2D6.

Inhibarea CYP2C19

Studiile in vitro indică un anumit potențial pentru celecoxib de a inhiba metabolismul catalizat de CYP2C19. Nu se cunoaște semnificația clinică a acestei descoperiri in vitro. Exemple de medicamente care sunt metabolizate de CYP2C19 sunt diazepamul, citapopramul și imipramina.

Metotrexat

La pacienții cu poliartrită reumatoidă, celecoxibul nu are efect semnificativ statistic asupra farmacocineticii (clearance-ului plasmatic sau renal) al metotrexatului (în doze reumatologice). Cu toate acestea, este necesară monitorizarea adecvată a toxicității legate de metotrexat atunci când aceste două medicamente sunt combinate.

Distribuție

La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă de celecoxib 200 mg de două ori pe zi cu litiu 450 mg de două ori pe zi a dus la o creștere de 16% a Cmax și o creștere de 18% a ASC a litiului. Prin urmare, pacienții tratați cu litiu trebuie monitorizați îndeaproape atunci când celecoxib este administrat sau întrerupt.

Co-contraceptive orale

Într-un studiu de interacțiune, celecoxib nu a prezentat efecte relevante clinic asupra farmacocineticii contraceptivelor orale (1 mg noretisteronă)/35 micrograme etinilestradiol.

Glibencamidă/tolbutamidă

Celecoxib nu afectează farmacocinetica tolbutamidei (substratul CYP2C9) sau glibencaminei relevante clinic.

Efectele altor medicamente asupra celecoxibului

Metabolizatori slabi ai CYP2C9

La persoanele care sunt metabolizatori slabi ai CYP2C9 și care prezintă o expunere sistemică crescută la celecoxib, tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP2C9, cum ar fi fluconazolul, poate duce la o creștere suplimentară a expunerii la celecoxib. Astfel de combinații trebuie evitate cu metabolizatori slabi cunoscuți ai CYP2C9.

Inhibitori și inductori ai CYP2C9

Deoarece celecoxibul este metabolizat în principal de CYP2C9, acesta trebuie utilizat la jumătate din doza recomandată la pacienții cărora li se administrează fluconazol. Administrarea concomitentă de 200 mg doză unică de celecoxib cu 200 mg o dată pe zi fluconazol, un puternic inhibitor al CYP2C9, a dus la o creștere medie a Cmax a celecoxibului de 60% și ASC de 130%. Utilizarea concomitentă a inductorilor CYP2C9, cum ar fi rifampicina, carbamazepina și barbituricele, poate reduce concentrațiile plasmatice de celecoxib.

Antiacide ketoconazol

Ketoconazolul sau antiacidele nu afectează farmacocinetica celecoxibului.