atunci când

Adenocarcinomul gastric se referă la o malignitate primară care apare din epiteliul gastric. Este cea mai frecventă malignitate gastrică, reprezentând peste 95% din malignitățile gastrice.

Adenocarcinomul gastric este rar înainte de 40 de ani, dar incidența acestuia crește treptat și atinge nivelurile maxime în deceniul al șaptelea de viață. În general, ratele mortalității standardizate în funcție de vârstă au scăzut la femei (9,9 la 4,2 la 100 000) și la bărbați (21,2 la 9,1 la 100 000).

Adenocarcinomul gastric este considerat al cincilea cel mai frecvent cancer din lume (1.313.000 de cazuri) și a treia cauză de deces cauzată de cancer la nivel mondial (819.000 de decese). Frecvența sa variază în funcție de regiune: frecvență ridicată în Asia de Est și America de Sud, dar frecvență scăzută în Vest.

Adenocarcinomul gastric este clasificat clinic ca fiind precoce sau avansată. Pentru clasificarea pe baza localizării anatomice, dificultatea apare adesea atunci când tumora este localizată în stomacul proximal sau cardia, mai ales atunci când tumora implică și o joncțiune gastroesofagiană.

Primul adenocarcinom al stomacului este definit ca carcinom invaziv limitat la mucoasă și/sau submucoasă, cu sau fără metastaze ganglionare, indiferent de dimensiunea tumorii. Majoritatea adenocarcinoamelor gastrice timpurii sunt mici, măsurând 2 până la 5 centimetri. Unele adenocarcinoame gastrice timpurii pot fi multifocale, adesea indicative ale unui prognostic mai prost.

Histologic, cele mai frecvente forme de cancer gastric timpuriu sunt bine diferențiate, mai ales cu arhitectură tubulară și papilară. Distincția dintre carcinom bine diferențiat și displazie sau carcinom de grad înalt in situ poate fi dificilă atunci când doar țesutul mucosului este disponibil pentru evaluare histologică. Invazia intramucoasă nu poate fi confirmată la fel de ușor ca adenocarcinomul invaziv în submucoasă, unde se observă frecvent desmoplasia stromală.

Diferența dintre adenocarcinomul intramucos și adenocarcinom in situ sau un grad ridicat de displazie este importantă deoarece adenocarcinomul intramucos al stomacului, spre deosebire de carcinomul intramucos al colonului, metastazează. În general, caracteristicile histologice utile ale invaziei intramucoase sunt celulele tumorale unice în lamina propria și glandele neoplazice condensate semnificativ de diferite dimensiuni.

Aspectul macroscopic al adenocarcinoamelor gastrice avansate poate fi exofitic, ulcerativ, infiltrativ sau combinat. Adenocarcinomul gastric avansat histologic demonstrează adesea o eterogenitate arhitecturală și citologică remarcabilă, cu mai multe modele de creștere histologică coexistente.

Clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății din 2010 recunoaște patru modele histologice majore ale adenocarcinom al stomacului: tubular, papilar, mucinos și slab coeziv (inclusiv carcinom cu celule inelare), precum și variante histologice rare. Clasificarea se bazează pe tabloul histologic predominant al adenocarcinomului, care de multe ori coexista cu mai puține elemente dominante ale altor modele histologice.

Adenocarcinomul tubular este cel mai frecvent tip histologic de carcinom gastric timpuriu (Figura 1). Tinde să formeze mase polipoide sau fungice și prezintă histologic tubuli umflați sau ramificați neuniform de diferite dimensiuni, adesea cu mucus intraluminal, reziduuri nucleare și inflamatorii.

Adenocarcinomul papilar este o altă variantă histologică frecvent întâlnită în cancerul gastric timpuriu. Tinde să afecteze persoanele în vârstă, apare în partea proximală a stomacului și este adesea asociată cu metastaze hepatice și o incidență mai mare a afectării ganglionilor limfatici. Histologic, se caracterizează prin proiecții epiteliale compuse dintr-un nucleu fibrovascular central.

Adenocarcinomul mucinos reprezintă 10% din carcinomul gastric. Histologic, se caracterizează prin bazine mucinoase extracelulare care reprezintă cel puțin 50% din volumul tumorii (Figura 2). Celulele tumorale pot forma arhitectură glandulară și clustere neregulate de celule, iar din când în când apar celule împrăștiate cu inele inelare care plutesc în bazinele mucinei.

Adenocarcinomul tip inel de piatră (similar celulelor tumorale) și alte carcinoame slab coezive sunt adesea compuse dintr-un amestec de celule inelare și celule inelare. Celulele tumorale slab coezive fără inel sunt cele care seamănă morfologic cu histiocitele, limfocitele și celulele plasmatice. Aceste celule tumorale pot forma microtrebulacole neregulate sau glande abortive asemănătoare dantelelor, adesea însoțite de desmoplasie pronunțată în peretele stomacului și o suprafață deprimată sau ulcerată aproximativ.