Introducere

Dependența de alcool este o boală cronică, recurentă, care apare ca urmare a unui număr de factori genetici, fiziologici și de mediu. Dependența de alcool se caracterizează printr-o toleranță crescută la efectele alcoolului și prezența unor semne specifice de abstinență, precum și o afectare a autocontrolului asupra capacității de a consuma alcool.

cronic

Expunerea prelungită la alcool duce la dezvoltarea unor modificări adaptive la nivelul receptorilor creierului și al neurotransmițătorilor, ceea ce are ca rezultat agitație, dezvoltarea toleranței și abuzivității.

Dependența de alcool, în special atunci când este severă, este asociată cu multe consecințe medicale și psihiatrice.

Condiții/boli care duc la dezvoltarea dependenței de alcool

Abuzul de alcool

Conform DSM-IV-TR, abuzul de alcool poate fi diagnosticat la pacienții care au un consum necontrolat de alcool, chiar dacă sunt conștienți de consecințele fiziologice/psihiatrice negative ale acestui act. Clasificările moderne de diagnostic definesc abuzul de alcool ca o tulburare de comportament/obiceiuri, fenomen cognitiv și fiziologic care se dezvoltă după consumul cronic de alcool.

Abstinenta cu alcool

Retragerea alcoolului se dezvoltă la pacienții cu abuz de alcoolism care sunt capabili să nu mai bea alcool, ceea ce duce la niveluri insuficiente de alcool pentru a provoca intoxicație. Retragerea alcoolului se dezvoltă la 4-18 ore după ultimul consum de alcool.

Simptomele ușoare se dezvoltă la 4-6 ore după încetarea consumului de alcool, iar simptomele de vârf se dezvoltă la 24 până la 36 de ore. Simptomele includ: vărsături, instabilitate a mersului, depresie, anxietate generală crescută, oboseală generală crescută, tremur și instabilitate emoțională. Simptomele majore de sevraj se dezvoltă la aproximativ 50 de ore după încetarea consumului de alcool și se caracterizează prin anxietate generală și agitație continuă, dificultăți de a adormi, creșterea frecvenței sanguine și cardiace, febră și, uneori, halucinații. Delirium tremens este cea mai severă consecință a retragerii alcoolului și se dezvoltă la aproximativ 3 zile după întreruperea consumului de alcool. Se caracterizează printr-o triadă de: stare mentală modificată, convulsii și halucinații.

Boli hepatice alcoolice

Combină 3 etape de afectare a ficatului:

1. Steatoză hepatică (ficat gras)

2. Hepatită alcoolică (inflamație și necroză)

3. Ciroza hepatică alcoolică

Nu există semne și simptome specifice pentru diagnosticul bolii alcoolice a ficatului. Prezentarea clinică este foarte variabilă.

Ciroza

Ciroza este stadiul final patologic al oricărei boli hepatice. Cea mai frecventă cauză a cirozei în lumea occidentală este infecția cu hepatita C și B, precum și boala hepatică alcoolică, urmată de steatohepatita hepatică. Principalele complicații sunt insuficiența hepatică și dezvoltarea hipertensiunii portale. Alte complicații derivate includ: dezvoltarea ascitei, hemoragia viscerală, icterul, encefalopatia portosistemică, sindromul hepatorenal și hepatopulmonar și dezvoltarea carcinomului hepatocelular.

Insuficiență hepatică acută

Insuficiența hepatică acută este definită ca o pierdere rapidă a funcției hepatice caracterizată prin encefalopatie, coagulopatie (INR> 1,5) la pacienții cu antecedente de boli hepatice. Alcoolismul cronic este un factor important în dezvoltarea insuficienței hepatice acute.

Encefalopatie hepatica

Combină un spectru de anomalii neuropsihiatrice la pacienții cu disfuncție hepatică severă. Pentru a diagnostica „encefalopatia hepatică”, este necesar să existe deficite cognitive și anomalii necognitive (simptome extrapiramidale și tulburări de somn). Cea mai frecventă cauză a encefalopatiei hepatice este prezența cirozei hepatice.

Pancreatita acuta

Este o boală a pancreasului exocrin în care există leziuni ale celulelor acinare cu un răspuns inflamator local și sistemic. Inflamația poate varia de la edem pancreatic ușor până la necroză peripancreatică. Alcoolismul cronic reprezintă aproximativ 45% din cauzele etiologice ale pancreatitei acute, în special la bărbați. A fost descrisă distrugerea pancreatică dependentă de doză.

Pancreatită cronică

Pancreatita cronică se caracterizează prin durere abdominală persistentă și afectarea progresivă a pancreasului și a structurilor înconjurătoare, ceea ce duce la dezvoltarea cicatricilor și a insuficienței pancreatice. Spre deosebire de pancreatita acută, pancreatita cronică se caracterizează printr-o reducere a disfuncției exocrine pancreatice, dezvoltarea malabsorbției, diabet zaharat și prezența calcificărilor pancreatice. Aportul cronic de alcool reprezintă aproximativ 70% din etiologia pancreatitei cronice. Factorii co sunt factori genetici, precum și factori de mediu. Aproximativ 10% dintre alcoolicii cronici dezvoltă pancreatită cronică.

Encefalopatia lui Wernicke

Encefalopatia Wernicke este cauzată de un deficit excesiv de tiramină la pacienții sensibili. La alcoolici, deficitul de tiramină are o geneză complexă: absorbție redusă, capacitatea redusă a ficatului de a stoca tiramina, capacitatea redusă a tiraminei de a se transforma în forma sa activă (piramid piramid), precum și o nevoie crescută de metabolizare a carbohidraților în alcool.

Cetoacidoza alcoolică

Se observă la alcoolicii pe termen lung, la care alcoolul este aproape singura sursă de calorii timp de zile/săptămâni. Cataacidoza alcoolică se dezvoltă atunci când, dintr-un anumit motiv, consumul de alcool scade.

Atacul acut de fibrilație atrială

Alcoolicii cronici sunt mai predispuși să dezvolte fibrilație atrială recidivantă.

Convulsii generalizate la adulți

Alcoolismul cronic este un factor provocator pentru convulsiile generalizate.

Gută

Utilizarea pe termen lung a berii/lichiorului este însoțită de un risc crescut de a dezvolta gută.

Boli alcoolice ale fătului

Expunerea prelungită a fătului în timpul sarcinii duce la dezvoltarea sindromului de alcool fetal, tulburări neurogene legate de alcool, defecte legate de alcool în dezvoltarea fetală. Sindromul alcoolului fetal se manifestă prin întârziere de dezvoltare antanatală și postnatală, dismorfism facial specific și anomalii structurale ale sistemului nervos central fetal.

Polineuropatia

Polineuropatia indusă de alcool este o boală generalizată a sistemului nervos periferic care se prezintă cel mai frecvent cu parestezii simetrice și diaestezii ale extremităților inferioare (polineuropatia distală simetrică). Poate exista și ataxie. Semnele motorii timpurii includ atrofia mușchilor picioarelor. Procesul patologic poate implica și sistemul nervos autonom, care poate fi variat și include: disfuncție sexuală, constipație/diaree, probleme de transpirație și ortostatism. Deficitul de tiramină și pridoxină stă la baza polineuropatiei alcoolice, iar efectul toxic direct al alcoolului asupra neuronilor nu poate fi ignorat.