cheie

Din 1994, la inițiativa Organizației Internaționale pentru Lupta împotriva Bolii Alzheimer, astăzi este dedicată luptei împotriva uneia dintre cele mai grave și insidioase boli, ucigând milioane de oameni din întreaga lume și condamnându-i nu numai pe ei, ci și pe familiile lor. Conform statisticilor, numărul pacienților până în 2050 este de așteptat să ajungă la 107 milioane.

Din punct de vedere istoric, existența bolii a devenit clară încă din 1906, când psihiatrul și neurologul german Alois Alzheimer a descris-o prima dată. De atunci și până astăzi, știința medicală a lumii nu a încetat să caute cauza apariției sale, precum și opțiunile de tratament. Cu toate acestea, până în prezent, starea degenerativă este considerată incurabilă.

Alzheimer este cea mai comună formă de demență care provoacă probleme cu memoria, gândirea și comportamentul. Simptomele se dezvoltă de obicei încet și se înrăutățesc în timp, astfel încât victima nu este capabilă să efectueze nici măcar activități de bază care fac parte din rutina sa zilnică.

La majoritatea oamenilor, boala Alzheimer se dezvoltă după vârsta de 65 de ani, dar există multe cazuri de boală la persoanele dintr-un grup de vârstă mai tânăr. Aceasta este definită ca o manifestare timpurie a bolii Alzheimer. În Marea Britanie, de exemplu, există peste 40.000 de persoane cu vârsta sub 65 de ani diagnosticate cu demență.

Dezvoltarea bolii Alzheimer este asociată cu o combinație de factori care afectează calitatea vieții. Unele dintre aceste riscuri, precum stilul de viață, pot fi controlate, dar altele, precum vârsta și genele, nu pot fi „controlate”.

Din motive necunoscute științei, femeile cu vârsta peste 65 de ani au aproximativ două ori mai multe șanse de a fi expuse riscului decât bărbații. Oamenii de știință încearcă să explice această diferență prin faptul că este posibil ca boala Alzheimer la femei să fie asociată cu lipsa hormonului estrogen după menopauză.

Pentru majoritatea oamenilor, impactul geneticii asupra riscului bolii Alzheimer este foarte subtil. Se știe că unele gene cresc sau scad șansele unei persoane de a dezvolta boala Alzheimer.

La fel ca în cazul oricărei boli, la fel și în cazul bolii Alzheimer, starea generală de sănătate și stilul de viață joacă un rol deosebit de important. Se știe că afecțiuni precum diabetul, accidentul vascular cerebral, problemele cardiovasculare, tensiunea arterială crescută, colesterolul ridicat, obezitatea și mediul înconjurător cresc riscul atât al bolii Alzheimer, cât și al demenței vasculare. Firește, oricine poate reduce riscul încercând să ducă un stil de viață cât mai sănătos posibil. Conducerea unui stil de viață activ care combină activitatea fizică, socială și mentală regulată, spun experții, ajută la reducerea riscului bolii Alzheimer.

Un studiu arată că o substanță nou descoperită blochează selectiv o enzimă care provoacă boala.
Timp de decenii, medicina s-a concentrat pe efectuarea de cercetări intensive în metodele de tratare a pacienților cu boala Alzheimer. Deși s-au înregistrat progrese semnificative în diagnosticul precoce și precis al bolii, opțiunile terapeutice rămân oarecum limitate. Un grup de cercetători din Elveția, Germania și India dezvoltă o substanță care blochează funcția patogenă a unei enzime în celulele responsabile de afecțiune, dar fără a afecta celelalte funcții vitale ale corpului.

Depozitele de proteine ​​din creier sunt semnele distinctive ale bolii Alzheimer și sunt parțial responsabile pentru necroza cronică progresivă a celulelor creierului. Astăzi, aceste plăci pot fi detectate într-un stadiu foarte timpuriu și cu mult înainte de apariția primelor simptome ale demenței. Se știe că depozitele de proteine ​​constau în principal din peptida amiloid beta (Aβ), care este toxică. Rezultă din defalcarea proteinei precursoare amiloide (APP). Apa construiește ulterior plăci care distrug țesutul nervos din jur.

Dacă secreta beta sau gamma este blocată, aceasta inhibă formarea de peptide beta-amiloide dăunătoare. Prin urmare, de mulți ani, cercetătorii s-au concentrat asupra acestor două enzime ca opțiuni terapeutice. Până în prezent, însă, rezultatele studiilor clinice care utilizează substanțe care blochează gama secretază au lovit un obstacol. Motivul pentru aceasta este că enzima este implicată și în alte procese celulare cheie. Și inhibarea enzimelor la pacienți provoacă efecte secundare severe. De aceea, experții decid să își concentreze eforturile pe Beta-secretaza. Ei investighează modul în care poate fi suprimată selectiv - cu alte cuvinte, substanța dăunătoare poate fi blocată fără a afecta alte funcții vitale importante.

Într-o serie de experimente, cercetătorii au reușit să demonstreze că proteina precursoare amiloidă (APP) este descompusă de beta-secretază în endozomi, zone speciale ale celulelor care sunt separate de plicuri de membrană, în timp ce alte proteine ​​sunt procesate în alte părți ale celulă. Cercetătorii au folosit acest spațiu pentru a dezvolta o substanță care inhibă numai beta-secretaza în endozomi, unde se formează peptida amiloid beta. Potrivit acestora, eficacitatea specifică a inhibitorului este o nouă modalitate promițătoare de a trata eficient Alzheimer în viitor fără a provoca pacienților efecte secundare grave.