moment
Femeia aplecată nu a căutat decât mântuirea sufletului

Hristos vindecă o femeie răbdătoare, chiar dacă nimeni nu a cerut vindecarea ei

Femeia descrisă în lectura Evangheliei liturgice de astăzi, în ciuda faptului că a fost cocoșată timp de optsprezece ani, s-a dus încă la sinagogă sâmbătă. De asemenea, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos nu este indiferent atunci când oamenii suferă. El vindecă slăbiciunea și mângâie suferința, vindecă bolile, oferind oamenilor sănătate fizică și spirituală, mai ales dacă au o credință vie și umilă.

Această femeie aplecată, suferindă și umilă nu i-a cerut nimic lui Hristos Domnul pentru că nu îndrăznea să-I ceară nimic. A purtat cu umilință și în tăcere crucea suferinței sale. Corpul ei era aplecat de boală, dar sufletul ei era în poziție verticală într-o stare de rugăciune.

Vedem că Dumnezeu dorește și vindecă pe om, chiar și atunci când nu așteaptă sau insistă asupra vindecării sale. De aceea, Dumnezeu, care cunoaște viața și suferința fiecărei persoane, dar și credința, smerenia și răbdarea sa, alege locul și timpul când eliberează oamenii de boli și suferințe.

Din această acțiune milostivă și miraculoasă a Domnului Iisus Hristos, înțelegem că Dumnezeu acționează când vrea și așa cum dorește, și modul său de a acționa este pedagogic și înțelept. Chiar dacă întârzie să răspundă cererii umane sau răspunde într-un mod diferit decât ne așteptăm, Dumnezeu lucrează întotdeauna pentru mântuirea umană. Uneori El nu răspunde când este chemat, iar alteori El acționează când nu ne așteptăm. În orice caz, El iubește pe toți oamenii, chiar dacă El nu gândește uman, ci divin, în afara gândirii umane obișnuite.

Femeia înclinată este fiica lui Avraam, adică fiica credinței

Observăm, de asemenea, că Domnul Iisus Hristos a vindecat-o în mod miraculos pe femeia aplecată nu numai pentru că El a cunoscut-o îndelungată suferință, ci mai ales datorită credinței ei puternice, a umilinței profunde și a îndelungii răbdări. De aceea Domnul Isus a numit-o „fiica lui Avraam”, ceea ce conform interpretării sfinților părinți înseamnă o femeie credincioasă și care face voia lui Dumnezeu, deoarece Avraam este considerat tatăl credinței. Și oricine este fiul sau fiica lui Avraam, are o credință puternică, testată în timp prin greutățile și greutățile vieții. Această credință este statornică sau de neclintit în toate situațiile, nu numai atunci când oamenii primesc darurile lui Dumnezeu, ci și atunci când El le permite să treacă prin încercări. În practică, aceasta este credința lui Avraam, care și-a părăsit patria și s-a dus într-o țară necunoscută, ascultându-l pe Dumnezeu, călătorind într-un loc necunoscut, dar numai promis. Prin credință, Avraam l-a văzut pe Dumnezeul Invizibil și și-a prezis binecuvântarea promisă (vezi Evrei 11: 8).

Prin urmare, prin credință, progresăm și către ceva încă necunoscut pentru noi în mod direct, dar promis și mai precis - Împărăției cerurilor. În acest sens, conținutul credinței, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, este Împărăția cerurilor.

Îndreptarea unei persoane înclinate este un început nou și bun în viața sa

Cu credința ei puternică, venerația, rugăciunea umilă și perseverența în vizita sa săptămânală în sinagogă, această femeie și-a păstrat legătura cu Dumnezeu Invizibil. Și când Cel Invizibil a devenit Vizibil, adică Fiul lui Dumnezeu a devenit Om și a venit printre oameni, El, Iisus Hristos, a înviat-o, a dezlegat-o de legăturile lui Satana și a ridicat-o la starea unei persoane sănătoase - care se uită la se confruntă cu alți oameni și ridică ochii spre Rai pentru a-L slăvi pe Dumnezeu.

Vindecarea femeii aplecate ne dezvăluie sensul profund al exaltării naturii umane păcătoase, pe care Domnul Iisus Hristos îl dezleagă, adică o eliberează de robia demonilor și a infirmităților mentale și fizice.

Astfel, Evanghelia acestei duminici ne dezvăluie cât de mare este o binecuvântare să-L întâlnim pe Hristos, Dumnezeul-Om, care ne ridică când suntem prea aplecați spre pământ și ne ajută să ne uităm la scopul nostru final, care nu este pământul sau mormânt.dar este Împărăția cerurilor și dragostea milostivă și glorioasă a Sfintei Treimi.

Astfel, vindecarea femeii înclinate, ca înviere dintr-o legătură invizibilă și apăsătoare, reprezintă, de asemenea, în mod misterios lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos, ca vindecare și sfințire a naturii umane, înclinată de păcat și înclinată spre moarte, pe care El presupus prin Întrupare.sau umanizare. Atât Învierea Domnului, cât și Înălțarea Sa la cer au semnificația exaltării în limba Noului Testament. Prin Învierea Sa din morți, Mântuitorul ne învie din moarte și prin Înălțarea Sa din cer, ne înalță de pe pământ în cer, adică de la viața pământească trecătoare la viața cerească nepieritoare, spirituală și eternă.

Un corp gârbov, dar un suflet drept

Chemarea practică a Evangheliei de astăzi, citită în timpul postului de Crăciun, este spre caritate. Hristos a unit cuvântul eliberării cu lucrarea îndurării. Prin aceasta, El ne învață să nu așteptăm să fim îndemnați să facem binele, dar dacă vedem că o persoană are nevoie de ajutorul nostru, să o ajutăm din proprie inițiativă.

Să facem bine și în sărbători

Evanghelia de astăzi ne învață, de asemenea, că Domnul Isus Hristos a vindecat-o pe această femeie într-o zi de sărbătoare, adică într-un Sabat. Astfel, observăm că chiar și într-o sărbătoare putem și trebuie să facem bine, să dăm o mână de ajutor, să îndreptăm sau să corectăm o persoană care a căzut într-un fel sau altul, să o consolăm cu sfaturi bune, cu un cuvânt de bine, cu o rugăciune pentru sănătatea și mântuirea sa. Caritatea nu este interzisă în zilele de sărbătoare. Cu alte cuvinte, sărbătoarea nu este o scuză sau un obstacol în calea binelui pentru aproapele nostru. În timpul Postului Mare trebuie să vizităm și să sprijinim bolnavii, persoanele în vârstă, săracii, cei îndoliți și cei singuri. Ne numim creștini pentru că purtăm numele lui Hristos, dar suntem buni creștini dacă devenim milostivi. Când facem multe fapte milostive, cei pentru care sunt destinate Îl slăvesc pe Hristos Domnul pentru bunătatea Sa arătată lor prin oameni binevoitori și miloși trimiși de El pentru a-i ajuta. În acest fel, oamenii milostivi devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos, activă în lume.

Să ne rugăm Domnului Iisus Hristos să ne acorde bucuria de a-L întâlni și de a face fapte bune pentru slava Preasfintei Treimi și pentru mântuirea noastră. Amin!

Traducere (cu abrevieri) din română: lumânare. Kiril Sinev

* Daniel, Patriarhul Bisericilor Ortodocși Romani, Evanghelia slavei lui Hristos. Predici la Duminicile de peste an, București: „Ed. Bazilica ”2016, p. 305-310.