DEFINIȚIE № 493

02-03-2017

02. 0 3 .201 7, Plovdiv

Judecătoria Plovdiv, camera penală, completul XXVI, în ședință închisă la 2 martie două mii șaptesprezece, compusă din:

JUDECĂTOR DE DISTRICT: PANAYOT VELCHEV

după ce a făcut cunoștință cu materialele de pe CND № 1256/2017 de pe lista instanței, a constatat următoarele:

Procedurile sunt de ordinul art. 243, alin. 4 PPC.

A fost format pe Plângerea cu ent. № 8604/15 din 16.02.2017 conform inventarului RP - Plovdiv de N.K.P. cu PIN: ********** împotriva Decretului de încetare a procedurilor penale din 26.01.2017, care a încetat DP № 441/2015 pe lista Direcției Regionale III a Ministerului de Interne - Plovdiv, păstrat împotriva unui autor necunoscut pentru o infracțiune în temeiul art. 134, alin. 1 NK.

Contestația conține considerente care solicită anularea decretului procurorului atacat și acordarea de instrucțiuni privind aplicarea legii, în măsura în care acestea par a fi incorecte și ilegale. Este un punct comun în cazul în care nervul optic al solicitantului a fost deteriorat și nu ar fi reparat. Nu a existat nicio comparație între documentația medicală de la „Luxor” și Spitalul Universitar „St. Georgi ''. Nu ar fi trebuit să i se explice că au existat complicații ulterioare după operație.

Judecătoria Plovdiv, luând în considerare argumentele și obiecțiile reclamantului și examinând probele prezentate în cauză, a constatat că următoarele au fost stabilite în fapt și în drept:

Plângerea a fost depusă împotriva unei fapte a procurorului care poate fi atacată, de către o persoană legitimă, în măsura în care există o victimă a huliganismului în infracțiune. Nu există dovezi în caz cu privire la notificarea decretului de încheiere a procedurii preventive, prin urmare ar trebui să se presupună că perioada de 7 zile preclusivă nu a început să curgă. Luat în considerare pe fond, este bine întemeiat.

Procedura preventivă a fost inițiată împotriva unui PERPETRATOR NECUNOSCUT pentru faptul că la data de 06.06.2015 în orașul Plovdiv a provocat un altul - N.K.P. vătămări corporale grave datorate desfășurării neglijențe a unei activități reglementate legal, reprezentând o sursă de pericol sporit - o infracțiune în temeiul art. 134, alin. 1, punctul 1 din Codul fiscal.

Pentru a pune capăt procedurii penale, reprezentantul Parchetului Regional Plovdiv a acceptat următoarea situație de fapt, și anume:

În prezent martor. P. cu ochiul stâng a văzut în mod normal, iar cu dreapta a văzut siluete, obiecte distincte, mai ales dacă erau contrastante. Nu avea dureri, dar cu ochiul drept nu putea judeca distanțele și trebuia să pună picături pe viață.

Pentru a pune capăt procedurii penale, procurorul nu a acceptat că nu au fost colectate probe care să ducă la concluzia că a existat o infracțiune conform art. 134 alin. 1 pct. 1 din Codul penal sau o altă infracțiune cu caracter general de competența Parchetului raional din Plovdiv. Este evident din examinarea medicală criminalistică atașată cazului, precum și din toate documentele legate de desfășurarea operației și tratamentul unui martor. P., intervenția necesară a fost efectuată împotriva acestuia, întrucât a fost considerată necesară și efectuată în conformitate cu toate regulile pentru astfel de operațiuni. Experții au răspuns că nu au existat vătămări corporale în sensul Codului penal, ceea ce a împiedicat compunerea unui posibil act. Pe de altă parte, dat fiind faptul că nu este vorba despre vinovăția unei anumite persoane, este exclusă o posibilă infracțiune și din punct de vedere obiectiv.

Actualul complet de judecată constată că ancheta nu a fost efectuată în totalitate și în mod obiectiv, este posibil să se adune mai multe probe în cauză, din cauza căreia concluzia finală a procurorului de a pune capăt procedurii penale este incorectă.

În cursul procedurii preliminare, martorii au fost interogați - reclamantul NP, NS, DT, MM și T X.

Instanța este de părere că ar putea fi interogați mai mulți martori în acest caz, și anume persoanele EK și EK, care au fost prezente în timpul operațiunii reclamantului P. în SOBAL „Luxor” OOD, despre care sunt menționate persoane în referința primită de la ultimul spital.

În acest fel, grupurile de probe orale ar putea fi examinate, și anume primul, care include mărturia martorului P. că el a suferit dureri și plângeri severe în timpul operației în sine și mărturia martorului T., care sunt în direcția în care era normală și prima nu avea plângeri.

De asemenea, în cauză, martorul indicat de reclamantul P. ar putea fi audiat - PP pentru a verifica mărturia dată de acesta că a sunat la SOBAL „Luxor” OOD și a spus că suferea de dureri severe, dar de la spital i-a spus să așteptați și că durerea va trece.

Pentru a pune capăt procedurii penale, procurorul ar trebui să efectueze mai întâi o anchetă completă și obiectivă, inclusiv colectarea tuturor probelor posibile relevante pentru caz, iar în cazul în care el acordă un grup de probe orale pentru a-și expune motivele. În cazul de față, procurorul a acceptat situația de fapt recreată de angajații SOBAL „Luxor” OOD, dar nu a expus niciun motiv pentru care nu a creditat declarația reclamantului...

Instanța consideră, de asemenea, eronată concluzia reprezentantului acuzării de stat că în acest caz nu există o compunere a faptei din punct de vedere obiectiv, în măsura în care nu au existat vătămări corporale în sensul Codului penal.

Pentru a ajunge la o concluzie dacă o vătămare corporală este o infracțiune în temeiul Codului penal, este necesar un criteriu legal, care să se bazeze pe concluzia dacă există o vătămare corporală sau nu pentru a indica dacă există un corpus delicat al Codului penal. Este în puterea experților să indice dacă există o vătămare corporală și care este aceasta și dacă aceasta intră sub incidența oricăreia dintre ipotezele art. 128 din Codul penal sau art. 129 din Codul penal este o întrebare la care trebuie să răspundă autoritățile de anchetă.

Prevederea art. 134, alin. 1 din Codul penal prevede că oricine cauzează o altă vătămare corporală gravă sau moderată din cauza ignoranței sau din cauza neîndeplinirii neocupate a unei ocupații sau a unei alte activități reglementate legal, reprezentând o sursă de pericol sporit, va fi pedepsit cu pedeapsa respectivă.

Adică, s-a ajuns la concluzia că, pentru ca infracțiunea de mai sus să fie prezentă, este necesar să se fi produs un rezultat dăunător în sensul art. 128 din Codul penal sau art. 129 NK.

Prevederea art. 128, alin. 2 din Codul penal prevede că există vătămări corporale grave atunci când sunt cauzate de: tulburări prelungite ale conștiinței; orbire permanentă cu unul sau ambii ochi.

Din concluzia expertizei pregătite în caz, se stabilește că, ca urmare a bolii cataractei oculare și a intervenției chirurgicale efectuate, a apărut o complicație a ochiului drept, care ca rezultat final a fost o slăbire definitivă a acuității vizuale a acestui ochi. cu viziune reziduală 0,09, adică P. ar putea număra degetele arătate de la o distanță de 4-5 metri. Din aceasta a devenit clar că nu era vorba de o orbire permanentă cu unul dacă.

Pe baza concluziei, sa concluzionat că nu a existat vătămare corporală gravă în sensul art. 128, alin. 2 NK.

Prevederea art. 129, alin. 2 din Codul penal, însă, prevede că vătămarea corporală este moderată dacă este cauzată de: pierderea permanentă a vederii sau a auzului. În cazul din această parte, concluzia expertizei pregătite este nemotivată, în măsura în care se spune că există o slăbire definitivă a acuității vizuale, dar în același timp se consideră că nu există o leziune corporală medie.

În cazul de față, nu există nicio îndoială că a existat o scădere a vederii reclamantului P., în măsura în care s-a stabilit din mărturia martorului T./foaia 117/că pacientul a fost internat cu vederea ochiului drept în valoare de 0,5, iar la descărcare de gestiune a fost de 0,5-0,6, iar în prezent, de la încheierea expertizei, sa stabilit că a fost în valoare de 0,09.

Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că concluzia procurorului că nu există o compunere a faptei a fost incorectă, întrucât nu a existat vătămare corporală în sensul Codului penal.

Cazul a stabilit că reclamantul suferise de diabet. În mărturia sa, martora H C/foaia 77/a declarat că în operația cataractei diabetice patologice există un risc crescut de scufundare a fragmentelor de linte în vitros, motiv pentru care chirurgul a trebuit să fie pregătit pentru a se confrunta cu posibile probleme. În astfel de cazuri, se recomandă ca pacientul să fie ținut în clinică și monitorizat în mod activ sau ca o examinare timpurie de urmărire să fie programată la una sau trei zile după externare, dacă este externat.

Din probele adunate în cursul procedurii preliminare, s-a stabilit că reclamantul P. fusese externat în ziua operațiunii din 09.06.2015, după ce s-a prezentat la un control de control la 10.06.2015. Întrebarea dacă externarea în aceeași zi este adecvată, având în vedere că este o persoană cu risc crescut.

În cazul în care există două epicrize ale persoanei P., și anume pe foaia 111 și foaia 112, întrucât pe prima se spune că este scris sănătos și nu se stabilește din conținut că se indică faptul că există fragmente în ochiul, dar în a doua afirmă că există acelea care ar trebui respectate resorbția.

Pe foaia 113 există și o foaie de ambulatoriu cu numărul 000093 din 10.06.2015 în care se spune că pacientul se plânge de durere la nivelul ochiului drept și zona templului drept, dar nu se precizează că există o fragment în același.

Există, de asemenea, contradicții în declarația martorului T. și expertiza pregătită în cauză.

În mărturia sa, martorul T./foaia din spate 116/a declarat că era în interesul pacientului să aștepte cât mai mult posibil ca ochiul să se calmeze și apoi să îndepărteze fragmentul, iar expertiza a afirmat că următoarele patru zile după operațiunea a fost decisivă.

În interogarea ulterioară a martorilor deja chestionați, precum și a martorilor noi, aceștia ar trebui să răspundă la întrebarea dacă știau că reclamantului P. i s-a explicat că are un fragment în ochiul drept.

În rezumat, s-a ajuns la concluzia că ar putea fi întreprinse acțiuni de investigație suplimentare în acest caz, abia atunci procurorul public ar putea ajunge la un act adecvat și motivat în care să expună motivele pentru care el credita un anumit set de probe, respectiv de ce nu credită astfel.

La întrebarea dacă există o lipsă de acțiune din partea obiectivului trebuie de asemenea răspuns, având în vedere că există o reducere permanentă a acuității vizuale la ochiul drept. Cu condiția să se presupună că nu există o vătămare corporală medie care să expună motivele pentru aceasta, în măsura în care există o compunere a actului în temeiul art. 129, alin. 2 din Codul penal, este suficient să existe o reducere permanentă a vederii la un singur ochi și nu în ambii/în această direcție este Decizia № 523 din 21.12.2011 a Curții Supreme de Casație în dosarul № 2347/2011, III n. O., NK /.

Având în vedere cele de mai sus, decretul penal contestat ar trebui anulat și cazul ar trebui returnat procurorului pentru executarea instrucțiunilor date în partea de motivare a acestei hotărâri.

Prin urmare, Judecătoria Plovdiv, camera penală XXVI,

DEFINIȚII:

ANULAT Decret de încetare a procedurilor penale din 26.01.2017, care a încetat DP № 441/2015 pe lista Direcției a III-a regionale a Ministerului de Interne - Plovdiv, condus împotriva unui autor necunoscut pentru o infracțiune în temeiul art. 134, alin. 1 NK.

SE INTOARCE cazul Parchetului Regional - Plovdiv pentru punerea în aplicare a instrucțiunilor stabilite în motivarea acestei hotărâri.

Hotărârea este supusă unui recurs și a unui protest în fața instanței de district Plovdiv în termen de 7 zile de la anunțare.