comprimate

Vedeți mai multe produse de la: SOLVAY PHARMA

pentru toate comenzile peste 100 BGN

la comanda pentru orașul Ruse peste BGN 50

Comandă telefon:
+359 878 292 513

Timp de lucru:
de luni până vineri
09:00 - 17:00

FEVARIN

Acest medicament este utilizat pentru tratarea tulburărilor obsesiv-compulsive și a perioadelor de depresie. Fevarin este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei.

1. CE ESTE FEVARIN 50 MG/FEVARIN 100 MG ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitor selectiv al recaptării serotoninei. Fevarin este un medicament utilizat pentru tratarea perioadelor de depresie și tulburări obsesiv-compulsive.

Cum funcționează fevarin 50 mg/Fevarin 100 mg?

Fevarin are un efect selectiv asupra serotoninei, o substanță chimică din creier care reglează starea de spirit și activitatea. Aparține grupului așa-numitelor ISRS (ISRS), medicamente care inhibă selectiv recaptarea serotoninei în neuronii cerebrali. Pe măsură ce nivelul serotoninei crește, simptomele depresiei și ale tulburării obsesiv-compulsive scad.

Produsul poate fi luat simultan cu alimente.

Grup special de pacienți

Farmacocinetica Fevarinei este similară la pacienții adulți sănătoși, pacienții vârstnici și pacienții cu insuficiență renală. Metabolismul febrinei este afectat la pacienții cu afecțiuni hepatice.
Concentrațiile plasmatice de fevarină la starea de echilibru sunt de două ori mai mari la copii (6-11 ani) decât la adolescenți (12-17 ani). Concentrațiile plasmatice la adolescenți sunt aceleași ca la adulți.

2. ÎNAINTE SĂ LUAȚI FEVARIN 50 MG/FEVARIN 100 MG

Nu luați Fevarin 50 mg/Fevarin 100 mg dacă:

• sunteți alergic (hipersensibil) la maleatul de fluvoxamină sau la oricare dintre celelalte componente ale Fevarin!

• luați comprimate de fevarină în asociere cu inhibitori de tizanidină și monoaminooxidază (IMAO)

Tratamentul cu Fevarin poate fi început:

două săptămâni după întreruperea IMAO ireversibile sau a doua zi după întreruperea IMAO reversibile (de exemplu, moclobemidă).

Trebuie să treacă cel puțin o săptămână între întreruperea tratamentului cu Fevarin și inițierea tratamentului cu IMAO.

Precauții speciale pentru utilizare Fevarin 50 mg/Fevarin 100 mg

Depresia este asociată cu un risc crescut de gânduri suicidare, tentative de suicid și suicid. Riscul există până la obținerea unei remisiuni semnificative. Experiența clinică arată că riscul unui comportament suicidar este cel mai mare la debutul bolii și poate crește din nou în primele etape ale recuperării. Prin urmare, pacienții trebuie monitorizați îndeaproape, în special la începutul terapiei antidepresive sau în orice moment în timpul ajustării dozei până la observarea ameliorării.

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) poate fi, de asemenea, asociată cu un risc crescut de sinucidere. Prin urmare, aceleași precauții trebuie respectate la acești pacienți.
Pacienții cu antecedente de evenimente legate de sinucidere și cei care demonstrează idei suicidare semnificative înainte de inițierea tratamentului pot prezenta un risc mai mare de gânduri sau tentative de suicid. Pacienții (și îngrijitorii) ar trebui să fie informați cu privire la necesitatea monitorizării pentru a detecta comportamentul suicidar și să solicite imediat sfatul medicului dacă apar astfel de simptome.

Fevarin nu trebuie utilizat pentru tratamentul copiilor și adolescenților cu vârsta sub 18 ani, cu excepția pacienților cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC). Comportamentele legate de sinucidere (încercări de suicid și gânduri suicidare) și ostilitate (predominant agresivitate, rezistență și furie) au fost observate mai frecvent în studiile clinice la copii și adolescenți tratați cu antidepresive decât la cei tratați cu placebo. Atunci când se decide asupra tratamentului pe baza necesității clinice, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape pentru simptome suicidare.
În plus, lipsesc datele de siguranță pe termen lung la copii și adolescenți cu privire la creșterea, maturizarea și dezvoltarea comportamentului cognitiv.

Pacienții cu insuficiență hepatică sau renală trebuie să inițieze un tratament cu doze mici și să fie monitorizați îndeaproape.

Tratamentul cu Fevarin a fost rareori asociat cu o creștere a enzimelor hepatice, de obicei însoțită de simptome clinice. Tratamentul în astfel de cazuri trebuie întrerupt. Controlul glicemic poate fi afectat, în special în stadiile incipiente ale tratamentului. Poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice.

Deși Fevarin nu a demonstrat proprietăți proconvulsivante în studiile la animale, se recomandă utilizarea medicamentului cu precauție la pacienții cu antecedente de tulburări convulsive.

Fevarin trebuie evitat la pacienții cu epilepsie instabilă, iar cei cu epilepsie controlată trebuie monitorizați îndeaproape. Tratamentul cu Fevarin trebuie oprit dacă apar convulsii sau devin mai frecvente.

Au fost raportate cazuri rare de sindrom serotoninergic sau evenimente neuroleptice asemănătoare maligne în asociere cu tratamentul cu Fevarin, mai ales atunci când este utilizat în asociere cu alte medicamente serotoninergice și/sau neuroleptice. Deoarece aceste sindroame pot duce la afecțiuni care pot pune viața în pericol, tratamentul cu fevarină trebuie întrerupt atunci când apar astfel de evenimente (caracterizate prin grupuri de simptome precum hipertermie, rigiditate, mioclonie, instabilitate autonomă și posibile fluctuații rapide ale semnelor vitale, modificări ale stării mentale, inclusiv confuzie, iritabilitate, agitație extremă care progresează spre delir și comă), în care trebuie inițiat un tratament simptomatic de întreținere. Ca și în cazul altor inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), hiponatremia a fost raportată rar cu întreruperea tratamentului cu Fevarin. Unele cazuri au fost probabil rezultatul sindromului secreției necorespunzătoare a hormonului antidiuretic. Cele mai multe rapoarte au fost legate de pacienții în vârstă.

Există date din literatura de specialitate privind anomaliile cu hemoragii ale pielii, cum ar fi echimoze și roșeață datorate hemoragiilor cutanate capilare, precum și hemoragiilor gastrointestinale interne cu ISRS. Se recomandă ca pacienții care iau ISRS să fie monitorizați îndeaproape, în special adulții și pacienții care iau medicamente concomitente despre care se știe că afectează funcția trombocitelor [cum ar fi antipsihoticele atipice și fenotiazinele, cele mai multe antidepresive triciclice (TA), antiinflamatoarele cu acid acetilsalicilic (AINS)] sau medicamente care cresc riscul de sângerare, precum și pacienții cu antecedente de sângerare și cei cu afecțiuni predispozante (cum ar fi trombocitopenia).

În asociere cu Fevarin, concentrațiile plasmatice de terfenadină, astemizol sau cisapridă pot fi crescute, ducând la un risc crescut de prelungire a intervalului QT Torsade de Pointes.
Prin urmare, Fevarin nu trebuie utilizat concomitent cu aceste medicamente.

Datele la pacienții vârstnici nu arată diferențe semnificative clinic în dozele zilnice normale, comparativ cu persoanele mai tinere. Cu toate acestea, ajustarea dozei la pacienții vârstnici trebuie făcută mai lent și dozarea trebuie făcută întotdeauna cu precauție, fevarina poate determina o ușoară încetinire a pulsului (2-6 bătăi pe minut).
Datorită lipsei de experiență clinică, utilizarea Fevarin pentru tratamentul depresiei la copii nu poate fi recomandată.

Luarea altor medicamente

Fevarin nu trebuie utilizat în asociere cu IMAO (vezi pct. 2).

Au fost raportate creșteri ale nivelurilor stabile pre-plasmatice ale acestor antidepresive triciclice (de exemplu, clomipramină, imipramină, amitriptilină) și neuroleptice (de exemplu, clozapină, olanzapină), care sunt metabolizate în principal de citocromul P450 1A2 atunci când este administrat concomitent cu Fevarin. La inițierea tratamentului cu Fevarin trebuie luată în considerare reducerea dozei acestor produse.

Pacienții care iau concomitent Fevarin și medicamente precum tacrină, teofilină, metadonă, mexiletină trebuie monitorizați îndeaproape și, dacă este necesar, se recomandă ajustarea dozei acestor medicamente.

Când se administrează cu Fevarin, concentrațiile plasmatice ale warfarinei cresc semnificativ, iar timpul de protrombină este prelungit.
Au fost raportate cazuri izolate de toxicitate cardiacă la combinarea fevarinei cu tioridazina.

Deoarece concentrațiile plasmatice de propranolol sunt crescute în asociere cu Fevarin, poate fi necesară o reducere a dozei de propranolol.

Este probabil ca nivelurile de cofeină plasmatică să crească odată cu utilizarea concomitentă de fevarină. Prin urmare, pacienții care consumă cantități mari de băuturi cofeinizate ar trebui să-și limiteze aportul cu utilizarea concomitentă de fevarină, deoarece reacțiile adverse la cofeină (cum ar fi tremor, palpitații, greață, anxietate, insomnie).

Deoarece concentrațiile plasmatice de ropinirol pot fi crescute în asociere cu Fevarin, crescând astfel riscul de supradozaj, monitorizarea și reducerea dozei de ropinirol pot fi necesare în timpul și după tratamentul cu Fevarin.
Pacienții cărora li se administrează concomitent fevarină și fenitoină trebuie monitorizați îndeaproape și trebuie recomandată ajustarea dozei acestor medicamente.

Terfenadină, astemizol, cisapridă: vezi și Precauții speciale pentru utilizare.

Pacienții cărora li se administrează concomitent fevarină și carbamazepină, ciclosporină, trebuie monitorizați cu atenție și ajustarea dozei acestora
droguri.

Nivelurile plasmatice ale benzodiazepinelor metabolizate oxidativ (de exemplu, triazolam, midazolam, alprazolam și diazepam) sunt susceptibile să crească atunci când se administrează concomitent Fevarin.

Doza acestor benzodiazepine trebuie redusă atunci când se administrează concomitent Fevarin.

Fevarin nu a afectat concentrațiile plasmatice ale digoxinei.

Excreția renală

Fevarin nu a afectat concentrațiile plasmatice de atenolol.

Interacțiuni farmacodinamice

Efectele serotoninergice ale Fevarin pot fi îmbunătățite atunci când este utilizat în asociere cu alți agenți serotoninergici (inclusiv triptani, (tramadol, SSRI și preparate de sunătoare) (vezi și Precauții speciale pentru utilizare).

Fevarin a fost utilizat în asociere cu litiu în tratamentul pacienților cu boală critică și cu rezistență la medicamente. Cu toate acestea, litiul (precum și triptofanul) sporește efectul serotoninergic al Fevarinei. Combinația trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu depresie severă și rezistentă la medicamente. Pacienții cărora li se administrează anticoagulante orale și Fevarin pot prezenta un risc crescut de sângerare și, prin urmare, acești pacienți trebuie monitorizați îndeaproape.

• Ca și în cazul altor medicamente psihotrope, pacienții trebuie sfătuiți să evite alcoolul în timpul tratamentului cu Fevarin.

Vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luați sau ați luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripție medicală.

Administrarea de fevarină 50 mg/Fevarină 100 mg împreună cu alimente și băuturi:

Ca și în cazul altor medicamente psihotrope, pacienții trebuie sfătuiți să evite alcoolul în timpul tratamentului cu Fevarin.

Sarcina

Datele dintr-un număr limitat de sarcini expuse nu indică reacții adverse la Fevarin în timpul sarcinii. În prezent, nu există alte date epidemiologice legate de droguri.

Studiile de reproducere la animale la doze mari nu au evidențiat dovezi ale fertilității afectate, fertilității sau efectelor teratogene la descendenți. La doze de fluvoxamină care au depășit în mod semnificativ (de aproximativ 4 ori) doza maximă recomandată la om, au descoperit o fertilitate afectată, o incidență crescută a decesului embrion-fetal, scăderea greutății corporale fetale și o incidență crescută a anomaliilor oculare fetale (detașarea retinei). Nu se cunoaște riscul potențial pentru oameni. Se recomandă prudență la prescrierea femeilor gravide.
Au fost raportate cazuri izolate de simptome de dependență la nou-născut după utilizarea Fevarin la sfârșitul sarcinii. Unii sugari au dificultăți în alimentație și/sau respirație, convulsii, temperatură instabilă, hipoglicemie, tremor, tonus muscular anormal, zvâcniri și plâns constant după expunerea la SSRI în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, care poate necesita un tratament prelungit.

Alăptarea

Fevarin este excretat în cantități mici în laptele matern. Prin urmare, medicamentul nu trebuie utilizat de femeile care alăptează.

Conducerea vehiculelor și utilizarea utilajelor

Fevarin până la 150 mg nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Medicamentul nu a avut niciun efect asupra abilităților psihomotorii asociate conducerii și operării utilajelor la voluntari sănătoși. Dar s-a raportat somnolență în timpul tratamentului cu fevarină. Prin urmare, se recomandă prudență până la stabilirea unui răspuns individual la medicament.

Informații importante despre unele componente ale Fevarin 50 mg/Fevarin 100 mg

Manitolul (E421) poate avea un efect laxativ ușor.

3. CUM SĂ LUAȚI FEVARIN 50 MG/FEVARIN 100 MG

Depresie

Doza inițială recomandată este de 50 sau 100 mg, o dată seara. Se recomandă creșterea treptată a dozei până la atingerea dozei eficiente. Doza eficientă uzuală este de 100 mg pe zi și trebuie ajustată în funcție de răspunsul individual al pacientului. Au fost administrate doze de până la 300 mg pe zi. Dozajul peste 150 mg pe zi trebuie administrat în doze divizate.
Potrivit declarației unanime a OMS, antidepresivele ar trebui luate timp de cel puțin 6 luni după recuperarea dintr-un episod depresiv.
Fevarina la o doză zilnică fixă ​​de 100 mg este doza recomandată pentru a preveni un nou episod depresiv.

Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)

Tratamentul la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală trebuie început cu o doză mică, iar pacienții trebuie monitorizați îndeaproape.
Comprimatele de Fevarin trebuie înghițite cu apă fără a fi mestecate.

Dacă luați mai mult Fevarin 50 mg/Fevarin 100 mg decât trebuie:

Simptome

Simptomele includ afecțiuni gastro-intestinale (greață, vărsături și diaree), somnolență și amețeli. De asemenea, au fost raportate evenimente cardiace (tahicardie, bradicardie, hipotensiune arterială), insuficiență hepatică, convulsii și comă. Fevarin are o gamă largă de siguranță în cazul supradozajului. De la introducerea sa pe piață, rapoartele despre decesele atribuite supradozajului numai cu fevarină au fost extrem de rare. Cea mai mare doză documentată de Fevarin ingerată de un pacient este de 12 grame. Acest pacient și-a revenit complet.
Au fost observate uneori complicații mai grave în cazurile de supradozaj intenționat de fevarină în combinație cu alte medicamente.

Tratament

Nu există un antidot specific pentru fevarină. În caz de supradozaj, spălarea gastrică trebuie efectuată cât mai curând posibil după ingestia comprimatelor și trebuie asigurat un tratament simptomatic. Se recomandă și utilizarea repetată a cărbunelui medical, însoțită, dacă este necesar, de un laxativ osmotic.
Este posibil ca diureza forțată sau dializa să nu fie de ajutor.

Dacă uitați să luați fevarină 50 mg/fevarină 100 mg

Nu luați o doză dublă pentru a compensa un comprimat uitat, dar continuați cu următoarea doză prescrisă.

Dacă încetați să luați Fevarin 50 mg/Fevarin 100 mg

Reacțiile de dependență sunt posibile la întreruperea tratamentului cu Fevarin, deși datele preclinice și clinice disponibile nu sugerează că acest tratament este dependent. Au fost raportate următoarele simptome de sevraj: amețeli, parestezii, cefalee, greață și anxietate. Cele mai multe reacții de dependență sunt ușoare și autolimitate. La întreruperea tratamentului poate fi luată în considerare reducerea treptată a dozei.

Dacă aveți întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui produs, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. EFECTE ADVERSE POSIBILE A FEVARIN 50 MG/FEVARIN 100 MG

Ca toate medicamentele, Fevarin poate provoca reacții adverse, deși nu apar la toate persoanele.
Greața, uneori însoțită de vărsături, este cel mai frecvent simptom observat asociat cu tratamentul cu Fevarin. Acest efect secundar dispare de obicei în primele două săptămâni de tratament. Alte reacții adverse observate în studiile clinice cu următoarele frecvențe sunt adesea legate de boala în sine și nu neapărat de tratament.

Frecvente (frecvență 1-10%):

Tulburări de metabolism și nutriție: anorexie

Sistem nervos: agitație, anxietate, amețeli, cefalee, insomnie, nervozitate, somnolență, tremor

Tulburări cardiace: palpitații (tahicardie)

Tulburări gastro-intestinale: dureri abdominale, constipație, diaree, gură uscată, dispepsie

Tulburări ale pielii și ale țesutului subcutanat: transpiraţie

Tulburări generale și condiții la locul administrării: astenie, stare de rău