Corpul meu este închisoarea mea

este

Scrierea acestui articol este rezultatul conștientizării faptului că majoritatea oamenilor au o neînțelegere a ceea ce anume le va lipsi pur fizic atunci când îmbătrânesc și nu, aceasta nu este abilitatea de a alerga 5 kilometri, credeți-mă. Toți cei care și-au îngrijit cei dragi neajutorați știu foarte bine despre ce vorbesc.

Pierderea recentă a celor dragi m-a determinat să mă gândesc la viitorul fiecăruia dintre noi, trăind până la vârsta de 70-80 de ani. Și ce ne așteaptă de fapt? Pur statistic, astăzi se consideră a fi bătrânețe sau o vârstă la care se așteaptă să nu putem merge pe distanțe lungi pentru că obosim ușor, să nu putem ridica lucruri grele pentru că nu avem puterea de a lua atât de multe medicamente încât aproape în fiecare zi să ne întrebăm ce fel, cât și când ar trebui să bem. Incapacitatea de a ne sluji chiar pe noi înșine evocă un profund sentiment de inferioritate, neputință și fatală inevitabilitate, deoarece cumva corpul nostru s-a transformat dintr-un mijloc de locomoție în spațiu în închisoarea noastră.

Și care este exact rolul corpului nostru?

Dacă nu-ți pasă de corpul tău, unde vei locui?

Corpul nu este altceva decât un mijloc prin care ne materializăm dorințele pentru diferite experiențe: fie să urcăm un munte, fie să facem sex sau să mergem la o întâlnire cu prietenii, să schiem, să mergem cu bicicleta sau să navigăm, în general, totul necesită prezență. Corpul nostru este o mașină și, ca atare, are nevoie de îngrijire constantă și adecvată pentru a funcționa optim pentru o perioadă lungă de timp. Aici vine un mare Dar! Dar, oricât de mult nu am vrea, în timp va deveni din ce în ce mai dificil să ne ridicăm din pat, să mergem pe o distanță lungă, să ridicăm ceva greu, să deschidem un borcan sau o sticlă, să urcăm și să coborâm dintr-un autobuz sau o mașină, lista este lungă. De ce se întâmplă asta? Odată cu vârsta, masa musculară scheletică scade anual cu 0,1 - 0,5%, începând cu vârsta de 30 de ani, cu o accelerație dramatică după vârsta de 65 de ani, o afecțiune mai cunoscută ca sarcopenie.

Sarcopenia este un sindrom caracterizat prin pierderea progresivă a masei musculare scheletice legată direct de slăbiciunea fizică, calitatea slabă a vieții și moartea. Vârsta, sexul și nivelul activității fizice sunt indicate ca factori de risc. Această afecțiune este adesea însoțită de acumularea de țesut adipos, astfel încât, în ciuda lipsei supraponderale, există o slăbiciune musculară marcată, o afecțiune cunoscută sub numele de obezitate sarcopenică. Obezitatea și sarcopenia se pot potențează reciproc și pot acționa sinergic, provocând tulburări fizice, tulburări metabolice și mortalitate. Rezistența la insulină este una dintre cauzele pierderii musculare și invers. Pierderea mușchiului scheletic, care este cel mai mare țesut sensibil la insulină, poate duce la rezistență la insulină, creând astfel condițiile prealabile pentru bolile cardiovasculare și alte tulburări metabolice. Motivul direct pentru pierderea masei musculare și a forței este lipsa activității fizice. Acest lucru sugerează că exercițiile fizice ar trebui să servească drept factor de protecție și prevenire.

Tipuri de sarcopenie

Sarcopenia este primară atunci când, în afară de îmbătrânirea însăși, nu există o cauză evidentă, și secundară atunci când există una sau mai multe alte cauze. Factorii externi pentru sarcopenia secundară includ aportul insuficient de proteine, scăderea aportului de vitamina D și prezența comorbidităților acute și cronice. Bolile concomitente pot duce la reducerea activității fizice și perioade de imobilitate. Este important de reținut că persoanele care au condus un stil de viață activ au mai multă masă musculară atunci când sunt mai în vârstă. S-a constatat că combinația unui procent ridicat de grăsime corporală și slăbiciunea mușchilor de prindere a brațului sunt asociate cu prezența proceselor inflamatorii în curs. Aceste rezultate sugerează că inflamația joacă un rol important în dezvoltarea obezității sarcopenice.

Testele fizice care relevă prezența sarcopeniei

Alte teste utilizate pentru a determina capacitatea fizică redusă sunt: ​​plasarea unei cărți pe un raft, îmbrăcarea și scoaterea unui șorț, luarea unei monede așezate pe podea, rotirea acesteia la 360 de grade.

Următoarea cauză a pierderii funcționalității și forței musculare este (MMT) sau acumularea de țesut adipos intermuscular.

MMT - țesut adipos intermuscular

Omul este o figură majoră în creșterea animalelor


Din vremea socialismului

Abia recent acumularea de MMT a atras atenția ca o afecțiune care contribuie la deteriorarea funcției musculare. Mecanismul exact de infiltrare a țesutului adipos în mușchiul scheletic nu este încă clar.

Unul dintre factorii presupuși este prezența unor cantități excesive de țesut adipos, care, pe lângă rezervorul de energie, joacă rolul unui organ endocrin care secretă hormoni, adipokine, hormoni steroizi, prostaglandine și citokine (molecule de semnalizare), care afectează inflamația, imunitate, imunitate, metabolismul lipidelor, coagulare a sângelui, reproducere, dispoziție, memorie și energie homeostazie. Obezitatea este asociată cu o reacție la inflamația cronică, care își are originea în principal în țesutul adipos. Țesutul adipos este infiltrat de celulele inflamatorii, în principal macrofage, care secretă adipokine extrem de inflamatorii. Tulburările din secreția adipokinelor sunt implicate în patogeneza aterosclerozei, hipertensiunii, diabetului de tip 2, sindromului metabolic și a altor boli asociate obezității. De exemplu, în obezitate, se măsoară concentrațiile sistemice crescute ale proteinei C reactive foarte sensibile (hsCRP), care este produsă nu numai în ficat, ci și în țesutul adipos, interleukina 6 (IL-6) și factorul de necroză tumorală alfa . -α).

În plus față de cantitate, țesutul adipos poate crește, de asemenea, în volum. Creșterea excesivă a țesutului adipos declanșează o serie de semnale de stres, producerea de citokine și chemokine care interferează cu semnalele de insulină, care pot duce la rezistența la insulină în celulele adipoase. Disfuncția țesutului adipos se caracterizează tocmai prin eliberarea unor cantități mari de celule adipoase și adipokine cu profil pro-inflamator, ducând în cele din urmă la depunerea țesutului adipos în zone necaracteristice precum ficatul, mușchii, pancreasul și inima.

Următorul motiv pentru depunerea țesutului adipos intermuscular este activitatea motorie scăzută. Dovezile biologice arată că activitatea fizică redusă estompează enzimele endoteliale cheie necesare pentru catabolismul trigliceridelor (acizi grași), permițând concentrații mai mari de trigliceride să se acumuleze în sânge. În plus, nivelurile scăzute de activitate fizică duc la scăderea oxidării acizilor grași, creând condiții pentru acumularea acestora.

Compoziția musculară structurală este un factor important care stă la baza forței musculare și a funcției fizice la vârstnici. Țesutul adipos intermuscular (MMT) este un predictor important atât al funcției musculare, cât și al mobilității la vârstnici, în special în prezența unor afecțiuni clinice concomitente, cum ar fi accident vascular cerebral, leziuni ale măduvei spinării, diabet și altele. Creșterea vârstei duce la redistribuirea depozitelor de grăsime, în ciuda grăsimii totale stabile sau în scădere, întrucât locurile de depozitare a grăsimilor se schimbă de la subcutanat la mai dăunător ectopic (necaracteristic) precum ficatul, pancreasul, mușchii și inima. S-a constatat că, deși rezistența la aderență și masa musculară scad odată cu înaintarea în vârstă, persoanele în vârstă sunt mai slabe decât ar prezice pierderea musculară. În timp ce masa musculară scade cu aproximativ 1% pe an, forța scade la 4% în aceeași perioadă de timp.

MMT și creșterea animalelor

Infiltrarea grăsimilor între mușchi este cunoscută sub numele de marmorare, un termen folosit în industria alimentară și creșterea animalelor pentru a descrie carnea a cărei compoziție musculară este saturată cu țesut adipos. Se numește așa deoarece sensul cuvântului „marmură” este strâns legat de dungi de culoare mai deschisă pe un fundal închis. Pentru a obține acest efect, anumite rase de bovine, precum Hereford, Black Angus, Limousines, Aberdeen și altele, sunt selectate în primul rând, dar acest lucru nu înseamnă că același efect nu poate fi realizat cu alte rase. Caracteristic în acest caz este că vitele sunt hrănite cu perioade de alternanță a alimentelor artificiale și naturale și, cu aproximativ patru luni înainte de sacrificare, acestea sunt limitate la cel mai mic grad de mișcare posibil (seamănă prea mult cu viața de zi cu zi a omului modern).

Numărul persoanelor din lume cu vârsta peste 60 de ani este estimat la 600 de milioane în 2000, numărul acestora fiind de așteptat să crească la 1,2 miliarde în 2025 și 2 miliarde până în 2050. Estimările privind prevalența sarcopeniei arată că aproximativ 50 de milioane de persoane sunt afectate, numărul urmând să crească la 200 de milioane în următorii 40 de ani.

Pe măsură ce populația noastră îmbătrânește și mai mulți indivizi cu disfuncții metabolice, musculare și mobile necesită intervenții eficiente, există o nevoie tot mai mare de a înțelege și a trata numeroasele adaptări negative metabolice și musculare care pot apărea. În prezent, acumularea de MMT este recunoscută ca un predictor important al metabolismului și funcției musculare, care, totuși, este supus impactului. Exercițiile fizice și activitatea fizică s-au dovedit a fi eficiente în contracararea creșterii MMT.