formează

Umorul este un lucru serios. Teoriile psihologice moderne îl consideră o calitate importantă. Aduce plăcere și ne energizează, poate servi drept tampon împotriva factorilor stresanți ai vieții sau poate da formă experiențelor greu de exprimat. Cu toate acestea, cum formăm această capacitate?

Caracteristici de vârstă

Crearea umorului necesită un set de abilități, inclusiv un anumit nivel de inteligență verbală și nonverbală. Este un proces în care oamenii reușesc să vadă o conexiune neobișnuită și să adune creativ idei diferite, provocând astfel o explozie de râs.

Necesită o evaluare a faptului dacă ascultătorii vor înțelege și aprecia umorul, iar apoi gluma să fie spusă cu un anumit ritm, construind tensiune și plasând accente. De multe ori avem tendința să ne gândim la umor ca la ceva care ni se „dă” sau nu, cum ar fi culoarea ochilor, de exemplu.

Cu toate acestea, simțul umorului este o calitate care se formează în paralel cu persoana însăși. Copiii încep să o dezvolte de la o vârstă fragedă. Desigur, ceea ce este amuzant pentru un copil mic nu este amuzant pentru un adolescent. Iată câteva ilustrații:

Bebeluși

Bebelușii nu înțeleg umorul, dar o fac atunci când zâmbești și sunt fericiți. Când faci zgomote sau fețe amuzante, bebelușul îți simte bucuria și te imită. El sau ea răspunde activ la stimuli fizici precum gâdilarea și mângâierea, precum și la jocuri cu un element de surpriză („Unde este mama?”).

Undeva între 9 și 15 luni, bebelușii știu suficient despre lume pentru a ști că atunci când o mamă își pune un scutec pe cap sau merge ca o rață, face ceva neașteptat - și asta e amuzant. În acest stadiu, majoritatea bebelușilor și copiilor mici nu au capacitatea de a sintetiza sau de a pretinde că un lucru este altul, dar imitația îi ajută să învețe prin exemplu și identificare.

Treptat, capacitatea de a simboliza se dezvoltă într-o asemenea măsură încât copilul înțelege când mama sa se preface că este ceva diferit de el însuși. Copilul își dă seama de glumă și se poate distra. La sfârșitul acestei etape, de obicei începe să încerce să-și bată joc de el însuși.

Copii mici

Pe măsură ce dezvoltă activ abilitățile lingvistice la această vârstă, copiii găsesc rime și cuvinte „stupide” amuzante, iar acest lucru va continua până la preșcolar. Mulți copii încep să încerce să-i facă pe părinți și prieteni să râdă. Ideea încălcării normelor este răspândită la această vârstă și duce la producerea activă a „umorului de toaletă”.

Când unele lucruri sunt extrem de neobișnuite, aceasta poate interfera cu plăcerea și poate face experiența terifiantă. Uneori este dificil pentru copii să înțeleagă că o persoană se preface a fi un monstru și nu chiar unul. Clovnii sunt adesea înfricoșători pentru copiii mici, deoarece arată ca oameni, dar nu chiar. Ambiguitatea duce la anxietate.

Violența din desene animate oferă copiilor o ocazie protejată de a râde de pericolele care în viața reală ar putea duce la răniri sau la moarte.

Vârsta preșcolară

Preșcolarii găsesc umor în imagini neobișnuite (o mașină cu roți pătrate, un porc cu ochelari de soare) mai degrabă decât în ​​jocurile de cuvinte. Neadecvarea dintre imagini și sunete (un cal care spune „muuuu”) este, de asemenea, amuzantă pentru această grupă de vârstă.

Copii în vârstă de școală

Jocul de cuvinte devine mai amuzant. Copiilor le place să spună glume simple și le repetă la nesfârșit. Glumele aspre despre funcțiile corporale sunt un succes care implică utilizarea inteligenței și sarcasmului. Copilul de 6 ani nu mai găsește jocuri precum „Unde este mami?” Sau să-și pună șosete pe urechi pentru distracție. Au fost înlocuite de jocuri de cuvinte și inconsecvențe logice.

Conținutul acestor glume reflectă lupta cu subtilitățile gândirii logice și dezvoltarea limbajului. Copiii se concentrează mai mult pe abilitățile academice și prietenii decât pe lumile imaginare. O funcție importantă a umorului la această vârstă este de a ușura anxietatea atunci când intră în lumea adultă.

Tonul inocent al glumelor copiilor se schimbă înainte de a părăsi școala primară. În epoca prepubertală, copiii spun deja glume care pot fi fizic violente și sexualizate. Glumele îi ajută să-și definească apartenența la un anumit grup social. Cei care înțeleg gluma aparțin grupului, iar alții renunță.

Care sunt condițiile prealabile pentru dezvoltarea simțului umorului?

Principalul element necesar dezvoltării umorului este socializarea. Copiii trebuie să înțeleagă că împărtășesc o experiență cu o altă persoană înainte de a începe să creeze umor pe cont propriu. Copilul trebuie să aibă câteva abilități de bază pentru a comunica glume dincolo de a arăta doar o față amuzantă.

Cele mai importante sunt imaginația, capacitatea de a percepe o perspectivă diferită de abilitățile personale și de vorbire. Aproape toate tipurile de umor implică realizarea unei nepotriviri între concept și situația actuală. Cu alte cuvinte, râdem când lucrurile ne surprind. Mulți cercetători susțin că umorul facilitează de fapt procesul de învățare a unei limbi.

Imaginația joacă un rol important în sesizarea discrepanțelor. Îi ajută pe copii să se pună în locul altcuiva, să experimenteze roluri sociale. Dezvoltarea imaginației este importantă pentru ca copilul să își poată crea propriul râs.

O altă abilitate care îi ajută pe copii să-și dezvolte simțul umorului este înțelegerea modului în care funcționează mintea. Știind că diferite persoane pot avea acces la diferite cunoștințe și stări mentale este important. Unele cercetări arată că această abilitate este crucială pentru ca copiii să înțeleagă glume mai complexe care implică sarcasm și ironie.

Când copiii au dezvoltat o înțelegere de bază a perspectivei celorlalți, își pot folosi umorul pentru a explora întreaga gamă de emoții. De exemplu, dacă arunci mâncare invizibilă în jur și țipi de bucurie, poți face un părinte să îndeplinească un scenariu în care se preface că este furios. Această glumă vă permite să explorați furia într-un mod sigur. Cercetările arată că copiii cu simțul umorului mai puțin dezvoltat experimentează niveluri crescute de excitare în timpul interacțiunilor sociale.

Cum să stimulezi dezvoltarea simțului umorului?

Nu este niciodată prea devreme să începi să stimulezi simțul umorului copilului tău. Când te distrezi cu el, îl ajuți să dezvolte o atitudine jucăușă și plină de umor față de viață. Una dintre cele mai bune modalități de a face acest lucru este să petreceți timpul pregătindu-vă pentru numeroasele oportunități pe care vi le oferă copilul dvs. de a zâmbi sau de a râde (și nu doar să plângeți disperat!).

Spune povești amuzante și râde cu voce tare. Faceți față micilor incidente prin umor. Încurajați încercările de umor ale copilului dumneavoastră. Lăudați-l pentru distracție. Învață-l că și adulții pot fi amuzanți.

Desigur, copiii au nevoie de limite. Nu vrei să încurajezi glumele dureroase, așa că fii un bun exemplu și evită să folosești umorul în acest fel. Dacă cineva spune o glumă nepotrivită, nu râde. Faceți-vă timp pentru a explica copilului dvs. de ce această glumă nu este amuzantă.

Un bun simț al umorului este un instrument pe care copiii se pot baza pentru a vedea lucrurile din perspective diferite, pentru a fi spontani, pentru a înțelege idei neconvenționale și moduri de gândire și pentru a nu fi luați prea în serios.

Copiii cu un simț al umorului bine dezvoltat sunt mai fericiți, au o stimă de sine mai bună, se conectează mai ușor cu colegii lor și sunt mai adaptabili la schimbare.