Dr. Plamen Yovchevski, MD, conf. Dr. Emma Koleyan, MD, Dr. Jivka Boneva, MD

protejează

Pacienții cu insuficiență renală sunt predispuși la infecții mai frecvente și mai severe. Acest lucru provine din unele dintre tulburările lor imune, precum și din procedurile invazive deseori necesare și utilizarea produselor biologice în cursul tratamentului lor. Pentru prevenirea și tratarea în timp util a infecțiilor la pacienții cu insuficiență renală cronică, sunt necesare unele măsuri specifice, dintre care majoritatea sunt supuse practicii ambulatorii. Aceste măsuri sunt discutate și rezumate în această revizuire.

Îngrijirea completă pentru pacienții cu insuficiență renală necesită unele măsuri specifice pentru prevenirea infecțiilor, care sunt oarecum diferite de măsurile din populația generală. Ele apar atât din modificări ale sistemului imunitar și funcțiile sistemului excretor, cât și din manipularile invazive frecvente și prelungite necesare și din necesitatea utilizării produselor organice în cursul tratamentului lor. Îngrijirea preventivă pentru pacienții cu insuficiență renală cronică (CRF) nu trebuie subestimată, necesitând atât vigilență, cât și screening pentru infecții și prevenire, inclusiv vaccinare, pentru unele dintre bolile bacteriene și virale care adesea îi amenință.

Care este riscul infecțiilor la pacienții cu BCR
Insuficiența renală este însoțită de modificări ale funcțiilor sistemului imunitar. Fagocitoza, răspunsurile imune ale celulelor B și ale celulelor T sunt afectate. Gradul exact de insuficiență renală în care se dezvoltă disfuncția imună nu este cunoscut, dar s-a demonstrat că rezultatul tratamentului spitalicesc pentru infecție este de 3-4 ori mai puțin favorabil la pacienții cu BCR decât la pacienții fără SNC [1]. La pacienții cu uremie, chimiotaxia afectată a granulocitelor neutrofile, funcția fagocitară a monocitelor și macrofagelor duce la o incidență crescută a infecțiilor bacteriene ale plămânului, intestinului, peritoneului, căilor urinare și ale pielii [2]. În ele, microorganismele depășesc mai ușor barierele piele-mucoase. Eroziile cutanate datorate pruritului și atrofiei glandelor sudoripare, care sunt o manifestare obligatorie a insuficienței renale de grad înalt, reprezintă o poartă pentru agenții patogeni. În plus, există ulcerații gastro-intestinale, scăderea funcției mucoasei mucoase și eliminarea macrofagelor alveolare, care facilitează depășirea lor de către agenții bacterieni [3].

Pe lângă faptul că sunt mai frecvente, infecțiile cu cauze frecvente precum Escherichia coli și Staphylococcus sp. poate fi mai severă. Pacienții cu catetere de dializă sunt deosebit de sensibili la infecții cu Staphylococcus sp. iar incidența bacteriemiei la acestea este mare [4]. Sepsisul la pacienții cu boală renală în stadiu final duce la mortalitate de 100-300 de ori mai mare decât la populația generală [5], iar endocardita infecțioasă este cel mai adesea fatală. Sistemul urinar la pacienții anurici este o sursă semnificativă de infecție. Cistita purulentă la pacienții aflați în croniodializă, fără diureză reziduală, poate apărea cu sau fără disurie și poate duce la sepsis și moarte [6]. De asemenea, incidența infecțiilor pulmonare și a mortalității asociate în BCR terminală este de 14-16 ori mai mare decât în ​​populația generală. Organisme gram negative aerobe, cum ar fi Klebsiella spp. și altele sunt cauze frecvente ale infecțiilor pulmonare la pacienții cu BCR [7].

Insuficiența renală crește, de asemenea, susceptibilitatea la tuberculoză, infecții fungice și virale. Potențialul unui răspuns imun la infecțiile intracelulare cauzate de Mycobacterium tuberculosis și viruși este redus din cauza unui răspuns imun al celulelor T perturbat. Studiile au arătat activarea și proliferarea celulelor T afectate, limfopenie, scăderea răspunsului mitogen, răspunsul imun al anticorpilor mediate de celule T specific antigen suprimat, și creșterea activității celulelor supresoare T [8]. Ca rezultat, vaccinările la pacienții cu insuficiență renală arată o producție mai mică de IgG, deși nivelul total de anticorpi se încadrează în limite normale. Acest lucru duce la niveluri mai scăzute de seroconversie după vaccinare și necesită mai des revaccinarea [9].

Depistarea și prevenirea infecțiilor bacteriene
Predispoziția pacienților cu rinichi la infecții bacteriene, precum și mortalitatea mai mare în dezvoltarea lor, necesită măsuri pentru reducerea riscului de infecție cu astfel de agenți. Măsurile de prevenire a infecțiilor pielii includ îngrijirea și tratarea atentă a pruritului și a pielii uscate. Tratamentul excoriațiilor cutanate și al rănilor ar trebui să fie la fel de oportun ca la pacienții cu diabet zaharat. Deoarece incidența bacteriemiei la pacienții cu dializă pe un cateter este frecventă, ar trebui depuse eforturi optime pentru a iniția tratamentul de dializă cu fistula AV construită la majoritatea pacienților [10].

Efectuarea unui test profilactic pentru purtătorii nazali de Staphylococcus sp. iar tratamentul topic, dacă este stabilit, poate reduce infecțiile stafilococice la acești pacienți [11]. Administrarea de agenți antistafilococici și antibacterieni (mupirocină) în jurul capătului exterior al cateterului de dializă poate reduce incidența infecțiilor asociate cateterului și a bacteriemiei [12]. Utilizarea acestor agenți cu acțiune locală poate fi recomandată atât pentru cateterele peritoneale, cât și pentru cele de dializă [12]. Cu toate acestea, într-o mare măsură, aplicarea unei astfel de strategii este afectată de selecția tulpinilor bacteriene rezistente.

Igiena orală deficitară poate provoca inflamația cronică a cavității bucale în bolile cronice de rinichi. Uremia netratată este asociată cu stomatită severă și majoritatea pacienților cu dializă suferă de gingivită și parodontită. Acest lucru necesită o atenție specială pentru a menține o igienă orală bună la pacienții cu boli cronice de rinichi și la cei cu BCR.

Datorită riscului crescut de infecții pulmonare la pacienții cu boli renale cronice (CKD) și CKD, trebuie recomandată vaccinarea atât cu vaccinuri antigripale, cât și cu vaccinuri pneumococice. Vaccinul pneumococic este indicat la adulții imunocompromiși. Deoarece insuficiența renală plasează pacienții în grupul imunocompromiși, aceștia ar trebui să fie vaccinați și cei cu risc deosebit de mare de boli renale (cu sindrom nefrotic, transplantat) și revaccinați după 5 ani sau când titrurile anticorpilor scad sub 200 μg/l [17].