Alegerea editorilor

postari populare

tipuri

Terapie antihipertensivă pentru criza hipertensivă. Medicamente antihipertensive

Iod radioactiv: tratamentul tulburărilor tiroidiene

Șocul transfuzional și consecințele acestuia

Cum să respiri peste cartofi pentru o răceală?

Termometre rectale: descriere și criterii de selecție. Cum se utilizează dispozitivul

Structura și funcția rectului

Simhasana sau Lion Pose pentru tratamentul gâtului: tehnică, recenzii

  • Descrierea și caracteristicile problemei
  • Forme de patologie
  • Cauzele patologiei
  • În ceea ce privește psihologia
  • Studii de A. A. Reana
  • Alcoolismul și dependența de droguri
  • Dependențe non-chimice
  • Corectarea autodegradării
  • Prevenirea comportamentului autodistructiv
  • Program de prevenire

Astăzi, problema comportamentului autodistructiv, inclusiv în rândul adolescenților, este relevantă la nivel mondial. Psihologii studiază în mod activ natura și cauzele acestui fenomen, conduc discuții și cercetări. Urgența problemei constă în faptul că acest fenomen are un impact negativ asupra rezervelor intelectuale, genetice și profesionale ale societății. Prin urmare, necesită un studiu mai detaliat al metodelor de prevenire a comportamentului autodistructiv la adolescenți și adulți. Pentru a preveni apariția unei astfel de probleme în rândul oamenilor, în special în rândul adolescenților, este necesar să se creeze programe de sprijin psihologic pe termen lung, menite să păstreze sănătatea mintală a omului.

Descrierea și caracteristicile problemei

Comportament autodistructiv este o formă de comportament anormal (deviant) care vizează afectarea sănătății fizice sau mentale a unei persoane. Acestea sunt acțiuni ale unei persoane care nu îndeplinește normele stabilite oficial în societate.

Acest fenomen este răspândit în societate și este un fenomen periculos. Acest lucru amenință dezvoltarea normală a omului. Astăzi în lume numărul sinuciderilor, al dependenților de droguri, al dependenților de droguri, al alcoolicilor este foarte mare și crește în fiecare an. Prin urmare, această problemă necesită o soluție imediată.

Forme de patologie

Comportamentul autodistructiv ia mai multe forme:

  • Forma suicidară este considerată cea mai periculoasă. Mulți autori au identificat mai multe forme de comportament suicidar.
  • Tulburarea alimentară sub formă de anorexie sau bulimie se dezvoltă ca urmare a caracteristicilor individuale ale personajului și a relației sale cu opiniile altora.
  • Comportament autodistructiv aditiv, care se exprimă în apariția dependenței chimice, economice sau informaționale, cum ar fi alcoolismul, sindromul zgârceniei etc.
  • O formă fanatică caracterizată prin participarea umană la cult, sport, muzică.
  • Forma victimei este determinată de acțiunile unei persoane care vizează încurajarea celeilalte să efectueze o acțiune care nu îndeplinește normele sociale.
  • Activități extreme care reprezintă o amenințare pentru sănătate și viață.

Cel mai adesea, toate formele de mai sus de comportament autodistructiv la adolescenți. Conform statisticilor, acest fenomen reprezintă o amenințare la adresa stabilității societății. În ultimii zece ani, numărul sinuciderilor a crescut cu 10%, iar procentul de alcoolism și dependență de droguri în rândul adolescenților a crescut, de asemenea.

Cauzele patologiei

Astăzi, în întreaga lume, problema abuzului de droguri și alcool, precum și a sinuciderii în rândul tinerilor, devine o epidemie. De aceea este important nu numai să ne angajăm în corectarea acestor fenomene, ci și să dezvoltăm metode de prevenire a comportamentului autodistructiv în școli, universități, centre sociale.

Adolescenții sunt mai predispuși să dezvolte un astfel de comportament datorită particularităților vârstei lor. În adolescență, corpul și psihicul sunt rearanjate, astfel încât o persoană se caracterizează prin instabilitate emoțională, gândire neconvențională. Un rol important în acest sens îl joacă schimbarea situației sociale, lipsa experienței de viață, influența unui număr mare de factori nefavorabili: social, de mediu, economic etc.

În ceea ce privește psihologia

În psihologie, reacția de protecție a psihicului, pe care Freud a descris-o la acea vreme, este considerată un factor al comportamentului autodistructiv. Acest comportament se dezvoltă ca urmare a redirecționării agresivității de la un obiect extern către sine.

Unii psihologi au identificat trei componente care afectează apariția unui comportament autodistructiv:

  1. Frustrarea, care are ca rezultat un conflict intern care vizează suprimarea agresivității.
  2. Situație cu traume mentale.
  3. Negarea opusă, care crește stresul, dezvoltă nevoia de a rezolva conflictele interne.

Studii de A. A. Reana

AA Rean, cercetător în comportamentul adolescenților, a identificat patru blocuri în structura comportamentului autodistructiv:

  1. Erou. Comportamentul uman este în mare măsură determinat de aceste caracteristici ale caracterului său ca nevrotic, introversiune, pedanterie, demonstrativitate.
  2. Bunăstare. Cu cât se manifestă mai multă agresiune de sine, cu atât este mai scăzută stima de sine a unei persoane.
  3. Interactivitate. Comportamentul este influențat de capacitatea de adaptare în societate, capacitatea de a interacționa cu oamenii.
  4. Bloc social pentru percepție. Comportamentul depinde de caracteristicile percepțiilor altor persoane.

Psihologii observă că autodistrugerea nu apare imediat, ci formează o anumită perioadă de timp într-o formă latentă. Autodistrugerea este un comportament neobișnuit care se caracterizează prin dorința unei persoane de autodistrugere. Se manifestă prin dependență de droguri, alcoolism, auto-vătămare, sinucidere.

Alcoolismul și dependența de droguri

Una dintre formele de autodistrugere este utilizarea regulată a substanțelor psihoactive - alcool și droguri, ceea ce duce la tulburări psihice și conștiente. Consumul regulat de astfel de substanțe duce la un comportament autodistructiv: conducerea în stare de ebrietate, dezvoltarea dependenței de droguri, întreruperea interacțiunii cu oamenii.

Conform statisticilor, astăzi 200 de milioane de oameni din întreaga lume consumă droguri. Dependența de droguri contribuie la degradarea individului: mental, intelectual, fizic și moral. Medicamentele contribuie la dezvoltarea demenței, a delirului și a sindromului amnestic. Odată cu încetarea consumului de droguri, nu există o recuperare completă a persoanei.

Alcoolul contribuie la astfel de schimbări distructive ale personalității care afectează funcțiile cognitive, gândirea, autocontrolul și memoria. După încetarea consumului de alcool la 10% dintre oameni, bolile existente nu sunt complet restabilite.

Dependențe non-chimice

Dependența patologică de internet și pasiunea pentru jocuri de noroc (jocuri de noroc) duc la dezvoltarea unui comportament autodistructiv. Dacă sunteți dependent de internet, există o schimbare a motivației și a nevoilor umane. Astăzi este deosebit de relevantă dependența de jocurile pe computer, care are un efect distructiv asupra individului. De obicei, lumea virtuală din jocuri este agresivă, distructivă și nemiloasă, iar jucătorul însuși trebuie să reziste acestui rău. Când vă aflați într-un astfel de mediu pentru o perioadă lungă de timp, crește nivelul de anxietate al unei persoane, care acționează ca un factor al comportamentului distructiv. Dependența de internet duce la deficiențe de motivație și nevoi, voință, comunicare, schimbări de natură, dezvoltarea autismului.

Dependența de jocuri de noroc este o încălcare a controlului asupra comportamentului uman, ceea ce duce la distrugerea individului. Omul încalcă nevoile și motivația, voința, încrederea în sine, dezvoltă credințe iraționale și așa-numitele. Iluzia controlului. Rezultatul jocurilor de noroc este dezvoltarea autismului, care duce adesea la autodistrugere.

Corectarea autodegradării

În prevenirea și corectarea autodistrugerii, alocați pentru direcția:

  1. Orientarea spre problemă. În acest caz, se acordă un rol important rezolvării unor situații, probleme complexe.
  2. Orientarea personală. Aici se concentrează asupra conștientizării omului și comportamentului său.

Astfel, pentru a corecta comportamentul autodistructiv, gândurile unui educator social trebuie să se concentreze pe restabilirea sănătății psihologice a unei persoane. O persoană care are autodistrugere trebuie să învețe să se perceapă în mod adecvat pe sine și comportamentul său, să își gestioneze gândurile, să fie stabilă din punct de vedere emoțional, să arate emoții în mod liber și natural, să aibă încredere în sine adecvată și să fie intenționată, încrezătoare în sine.

O atenție deosebită trebuie acordată armoniei omului, orientării spre dezvoltarea acestuia, interesului pentru lumea din jur.

Pentru a elimina comportamentul autodistructiv, educatorul social trebuie să elimine tendința omului de a percepe lumea prin prisma ideilor și opiniilor negative înrădăcinate, de a-și asuma riscuri și de a-l învăța să se accepte pe sine și greșelile sale. Principalul lucru este dorința adulților de a comunica cu copiii.

Prevenirea comportamentului autodistructiv

Prevenirea cu succes a autodistrugerii necesită programe de sprijin pe termen lung de la psihologi și educatori sociali. Acestea ar trebui să vizeze păstrarea sănătății psihologice a copiilor, dezvoltarea și autodeterminarea lor, dezvoltarea capacității de autoanaliză.

Lecțiile cu psihologii și educatorii sociali vor ajuta adolescenții cu comportament autodistructiv să se adapteze societății, să construiască relații armonioase cu ei înșiși și cu ceilalți.

Măsurile preventive trebuie să vizeze prevenirea sinuciderii. Pentru a face acest lucru, pentru a studia situațiile stresante, pentru a ameliora stresul emoțional, pentru a reduce dependența psihologică de cauza gândurilor suicidare, pentru a forma un mecanism compensator de comportament și o atitudine adecvată față de viață și de oamenii din jur.

Prevenirea trebuie să fie continuă și să includă munca comună a părinților, psihologilor, asistenților sociali, medicilor, forțelor de ordine și a profesorilor.

Program de prevenire

Pentru îndeplinirea sarcinilor este necesar să se dezvolte un program individual, care să includă:

  1. Sprijin pentru un adolescent.
  2. Făcând contact cu el.
  3. Recunoașterea autodistrugerii.
  4. Dezvoltarea unui mecanism compensator de comportament.
  5. Stabilirea consensului cu un adolescent.
  6. Corectarea comportamentului.
  7. Creșterea nivelului de adaptare în societate.
  8. Conducerea de instruiri.

Doar o abordare integrată a problemei comportamentului autodistructiv va ajuta la reducerea riscurilor dezvoltării sale la copii și adulți.