diagnosticul

Încă nu există studii oficiale care să o pună diagnosticul disfuncției erectile. Unele teste de sânge sunt de obicei făcute pentru a exclude o afecțiune de bază, cum ar fi hipogonadismul și prolactinomul. Diabetul este considerat o tulburare, dar și un risc. Impotența este, de asemenea, asociată cu o sănătate fizică slabă în general, cu obiceiuri alimentare slabe, obezitate și, în special, boli cardiovasculare, cum ar fi bolile ischemice ale inimii și bolile vasculare periferice.

O modalitate utilă și ușoară de a distinge între impotența fiziologică și psihologică este de a determina dacă pacientul a avut vreodată o erecție. Dacă nu există erecție, atunci problema este probabil fiziologică. Dacă există uneori o erecție (deși rar), problema poate fi fiziologică sau psihologică.

Diagnosticul disfuncției erectile se face la bărbații care au o incapacitate recurentă de a realiza și/sau de a menține o erecție pentru un raport sexual satisfăcător timp de cel puțin trei luni.

Diagnosticul disfuncției erectile include:

6.1. Istoricul medical

Comunicarea dintre pacient și medic este esențială pentru a determina diagnosticul disfuncției erectile, evaluarea severității și determinarea cauzei.

Doctorul descarcă în detaliu istoricul medical, inclusiv întrebări despre:

6.2. Examinare fizică

Examenul fizic poate stabili date despre cauzele fizice ale disfuncției erectile.

De exemplu, dacă penisul nu răspunde la atingere așa cum era de așteptat, o problemă a sistemului nervos poate fi cauza. Testiculele mici, lipsa părului facial și sânii măriți (ginecomastia) pot indica probleme hormonale, cum ar fi hipogonadismul cu niveluri scăzute de testosteron. Scăderea fluxului sanguin ca urmare a aterosclerozei poate fi uneori diagnosticată prin găsirea pulsațiilor arteriale reduse la nivelul picioarelor sau ascultarea cu un stetoscop pentru zgomot (sunetul sângelui care trece prin arterele îngustate). Caracteristicile specifice ale penisului în sine care sugerează disfuncție erectilă, cum ar fi flexia penisului cu o erecție dureroasă, se pot datora bolii Peyronie.

O atenție deosebită este acordată tuturor factorilor de risc pentru disfuncție erectilă.

6.3. Cercetări de laborator

Cercetări de laborator a evalua disfuncție erectilă include:

Informații detaliate despre testele de laborator pot fi citite aici:

6.4. Cercetarea imagistică

Cercetarea imagistică poate fi folosit la diagnosticul disfuncției erectile.

În prezența traumatismului pelvian anterior, radiografia poate fi efectuată pentru a evalua diferite tulburări osoase.

Ecografia penisului și a testiculelor se face uneori pentru a verifica dimensiunea testiculelor și pentru anomalii structurale.

Ecografia Doppler poate oferi informații suplimentare despre fluxul de sânge către penis.

Rar, o angiogramă poate fi efectuată în cazurile în care chirurgia vasculară poate fi utilă.

Informații detaliate despre studiile imagistice pot fi citite aici:

6.5. Alte cercetări

Pentru diagnosticul disfuncției erectile iar evaluarea cauzei acesteia poate fi utilă și poate fi efectuată și alte cercetări.

Uneori se efectuează un test de injecție cu prostaglandină E1 pentru a determina fluxul sanguin către penis. Prostaglandina E1 este injectată direct în corpul cavernos pentru a dilata vasele de sânge și a ajuta fluxul de sânge către penis. Dacă apare o erecție, acest lucru confirmă fluxul sanguin normal sau adecvat către penis. Aceasta poate oferi, de asemenea, informații despre posibile opțiuni terapeutice.

Monitorizarea erecțiilor care apar în timpul somnului (erecții nocturne) poate ajuta la diferențierea cauzei disfuncției erectile - psihologice sau fizice. O bandă este plasată în jurul penisului timp de două până la trei nopți consecutive, care poate semnaliza intensitatea și durata erecției, dacă apare. Dacă nu apar erecții nocturne, atunci cauza disfuncției erectile este mai probabil să fie fizică decât psihologică. Cu toate acestea, testele pentru erecțiile nocturne nu sunt complet fiabile.

Uneori se face stimulare vibrațională directă, pentru a evalua funcția neurologică a penisului. Pe corpul penisului sunt așezați electrozi electromagnetici mici, iar amplitudinea vibrațiilor este ajustată până când pacientul observă o ușoară senzație. Deși acest test nu măsoară funcția neurologică precisă, servește ca metodă de screening pentru a detecta deficitele neurologice senzoriale ca cauză a disfuncției erectile.

6.6. Cercetări psihosociale

Cercetări psihosociale cu ajutorul unui interviu și a unui chestionar poate dezvălui factorii psihologici care contribuie la disfuncție erectilă. Partenerul sexual poate fi, de asemenea, intervievat pentru a determina așteptările și percepțiile care apar în timpul actului sexual.