Ratele dobânzii sunt aproape de zero în întreaga lume dezvoltată (SUA, Europa, Japonia). Dar economia globală continuă să încetinească, iar piețele financiare au cunoscut o altă turbulență în timpul verii. Acest lucru sugerează că problema este mai profundă decât ineficiența abordării de stimulare monetară.

jurnal

Inima oricărei economii este mecanismul prin care se mișcă capitalul

de la economisitori la investitori

În mod normal, piețele de capital îndeplinesc această funcție fără probleme, dar recent s-au prăbușit periodic - din cauza schimbărilor bruște brute ale percepțiilor asupra riscului unor categorii importante de active.

În Statele Unite, acest lucru se întâmplă atunci când investitorii descoperă că chiar și titlurile cu rating AAA și cele garantate cu active erau de fapt riscante. China a avut o surpriză similară atunci când Statele Unite și-au pierdut ratingul AAA. Dar nicăieri problema nu este la fel de acută ca în Europa și mai precis în zona euro, unde economisitorii germani găsesc acum riscuri neprevăzute la periferia sa.

Și ceea ce este adevărat pentru Germania este valabil și pentru majoritatea țărilor din nordul Europei, dintre care multe se bucură acum de surplusuri de cont curent, adesea la fel de semnificative ca un procent din PIB. Gospodăriile din aceste țări continuă să economisească la depozite la băncile locale și cumpără acțiuni prin intermediari de investiții locale. Dar ei

simt că zona euro devine un loc periculos

și să se abțină din ce în ce mai mult de la investiții în străinătate.

Grecia, Irlanda și Portugalia sunt "izolate", deoarece obligațiunile lor sunt evaluate cu un rating de subinvestiție de către agențiile de rating, ceea ce înseamnă că băncile nu au voie să le vândă investitorilor individuali.

Dar chiar și Spania și Italia, care nu fac parte din același grup, au fost brusc clasificate drept pericole incerte și ascunse, sugerând că managerii de risc de pretutindeni îi sfătuiesc pe investitori să își reducă expunerile.

De fapt, problema fundamentală este simplă: piețele nu pot reveni la echilibru atunci când economisesc

nu vor să acorde împrumuturi celor care au nevoie de banii lor

Și ratele scăzute ale dobânzii nu sunt răspunsul la această dilemă. În Statele Unite, cererea nu și-a revenit, în ciuda a aproape trei ani la rate ale dobânzii aproape zero. În Europa, valorile lor scăzute riscă să înrăutățească situația din cauza rentabilității reduse pentru economisitori. Atunci când randamentele obligațiunilor guvernamentale din Germania scad cu 2%, fondurile germane de pensii trebuie să își dubleze eforturile pentru a atinge obiectivele de randament stabilite anterior.

De aceea, actuala spirală de scădere a ratelor dobânzilor în Germania (și Europa de Nord) și prima de risc mai mare pentru majoritatea țărilor din restul zonei euro se dovedește atât de distructive. Ratele scăzute ale dobânzii conduc, de asemenea, la o reducere a consumului în țările excedentare și, prin urmare, la o creștere a ofertei de fonduri împrumutate. Și o primă de risc mai mare pentru o țară din zona euro îi obligă pe alții să reducă costurile, ceea ce înseamnă căutarea unor astfel de fonduri.

bursele raportează temerile

că prima de risc în creștere pentru țările de la periferia zonei euro va duce la dobânzi mai mici în Germania și va obliga gospodăriile germane să își limiteze consumul și investițiile. În același timp, slăbirea economiei germane va complica și mai mult procesul de ajustare la periferie.

Cea mai radicală modalitate de a sparge acest cerc vicios ar fi emiterea de euroobligațiuni. Acest lucru va elimina prima de risc națională, iar economisitorii germani nu vor avea nicio problemă să își investească banii în periferia zonei euro, știind că titlurile de stat din aceste țări vor fi garantate de guvern.

Drept urmare, economia zonei euro va începe să se redreseze rapid. Acesta este motivul pentru care jucătorii de pe piață continuă să repete că doar eurobondurile vor pune capăt crizei.

În același timp, însă, eurobondurile pot crea alte probleme care cresc în timp, deoarece debitorii de la periferia zonei euro sunt deja

nu va face griji cu privire la penalizarea piețelor

și pot fi alocate în consum și investiții în mai mult decât este necesar.

Europa are nevoie de un mecanism care să asigure buna funcționare a piețelor de capital și, atunci când funcționarea acestora este perturbată, să permită intervenția. Cu alte cuvinte, zona euro are nevoie de un Fond Monetar European pentru a preveni un cerc vicios precum cel actual prin finanțarea podului în cazul unei prăbușiri a piețelor de capital.

Europa are acum o instituție similară în fața instrumentului european de stabilitate financiară, dar trebuie să fie finanțată mult mai bine pentru a-și îndeplini scopul.

Dar chiar și crearea unui Fond Monetar European nu va salva economia mondială dacă încrederea dintre China și Statele Unite va fi spulberată. Declasarea ratingului AAA al SUA este primul semnal că cea mai importantă piață pentru economisirea excesivă a Chinei își pierde strălucirea.

Concluzia generală a crizei cu euro și a ratingului de credit degradat al Statelor Unite este: având în vedere că atât de multe țări au cheltuieli excesive cronice (Germania, Japonia, China, exportatori de petrol), economia mondială nu se poate recupera fără a găsi modalități de finanțare pentru să fie direcționate către economii care sunt atât solvabile, cât și de creditare.

Ambele grupuri trebuie să depună eforturi în această direcție: creditorii să-și asume riscuri, iar debitorii să-și consolideze bonitatea prin reforme care să le îmbunătățească perspectivele de creștere.

* Autorul este directorul Centrului pentru Studii Politice Europene din Bruxelles. Textul este de la Project Syndicate