servicii de contabilitate de calitate la prețuri rezonabile

valoarea nominală

  • Biroul de contabilitate
  • Despre noi
  • Servicii
  • Contacte
  • Publicațiile noastre
  • Software-ul nostru
  • Parteneri
  • Sarcini
  • Bibliotecă
  • Blog

Doctrina echilibrelor

echitate

Capitalul propriu al unei întreprinderi este suma calculată care se obține după deducerea datoriilor din active. În societățile individuale, capitalul net este reprezentat de un singur element din bilanț (în societățile colective în două sau mai multe, în funcție de numărul de parteneri), care crește odată cu profiturile realizate sau scade cu pierderile. În cazul societăților pe acțiuni și cooperative, capitalul propriu este reprezentat de capitalul fix, fondurile de rezervă și profitul net.

1. Capital fix

Capitalul social (numit și capital nominal sau capital social) reprezintă valoarea nominală totală a acțiunilor emise. Conform art. 207, alin. 4 din Legea comercială "Capitalul social și fondurile de rezervă se înscriu printre datoriile societății". Capitalul social este o parte din capitalul propriu; servește ca bază pentru afacerile societății și este imuabil, indiferent dacă se realizează un profit sau o pierdere.

Acest lucru nu înseamnă, totuși, că acestea nu există din punct de vedere economic! aspecte contabile sau juridice care pot afecta imuabilitatea capitalului social în următoarele cazuri:

  • în cazul capitalului fix nevărsat integral;
  • în cazul majorării capitalului fix și
  • în cazul reducerii capitalului fix.

A) În cazul capitalului fix plătit incomplet. Capitalul fix importat incomplet vărsat poate fi exprimat în bilanț în două moduri - fie prin plasarea în pasivul bilanțului doar a părții vărsate a capitalului fix, fie prin plasarea în pasiv a valorii nominale complete a capital fix și în activul neplătit încă parțial.

În primul caz vom avea

Datorii de active
Diverse 700000 Capital 700000

În al doilea caz vom avea:

Datorii de active 100000 100000
Capital neplătit 300000 Capital fix 100000
Activele diverse 700000

Prima modalitate de echilibrare trebuie considerată incorectă, deoarece baza contractului societății este întregul capital fix, indiferent dacă este plătit integral sau nu. Acest mod de subscriere a capitalului companiei nu este doar contabil incorect, ci și modifică starea reală a proprietății companiei. Astfel, dacă o companie cu un capital social de 1.000.000 BGN și cu 30% -300.000 BGN plătit, arată la sfârșitul anului o pierdere de 31% atunci, conform legislației comerciale, compania ar trebui declarată falimentară, atunci când, de fapt, prin partea neplătită a capitalului social, compania ar avea în continuare suficiente active pentru a acoperi pierderea.

Pe de altă parte, este necesar ca partea neplătită a capitalului social să fie supusă unei evaluări a bilanțului, precum și a oricăror creanțe ale societății, cu singura diferență că starea materială a acționarilor implicați în subscriere nu va juca un rol în reevaluare.starea financiară a companiei în sine. În cazul unei stări financiare bune a societății, chiar și în situația financiară slabă a acționarilor, ratele neplătite pot fi transferate la activele bilanțului, la valoarea lor totală, pe care compania le-ar putea primi dacă le vinde la cheltuiala acționarilor. Cu toate acestea, dacă compania însăși se află într-o stare instabilă, atunci în acest caz, starea materială a acționarilor va servi doar ca o normă în evaluarea părții neplătite a capitalului social.

b) În cazul majorării capitalului fix. Capitalul social poate fi majorat prin emiterea de acțiuni noi la valoarea nominală, la un preț peste valoarea nominală sau sub valoarea nominală (bani, peste bani și sub bani). În cazul unei emisiuni la o rată peste valoarea nominală, excesul cursului de schimb se referă de obicei la fondul de rezervă, atunci când în cazul unei emisiuni sub valoarea nominală pierderea rezultată din cursul de schimb (lipsă, lipsă, disagio) este plasat în activul bilanțului.

1) Creșterea capitalului fix cu 1.000.000 BGN în cazul emiterii peste valoarea nominală (20%); la 30% avans.

Sold la 31 decembrie 191.
Datorii de active 4850000 4850000
Activele diverse 4150000 Datorii variate 1500000
Acționari (parte incompletă) 700000 Noțiuni de bază. capital 2.000.000
Nou număr 1.000.000
3000000
Rezervă. fond 150000
+ 20% y/1 milion 2 milioane
350000

2) Creșterea capitalului social în cazul emiterii sub valoarea nominală (95%)

Sold la 31 decembrie 191.

Noțiuni de bază. capital 2.000.000
Nou număr 1.000.000

în) În cazul reducerii capitalului fix. O reducere a capitalului social poate fi: 1) prin răscumpărarea parțială a unui anumit număr de acțiuni, 2) prin fuzionarea mai multor acțiuni într-una sau reducerea valorii nominale a fiecărei acțiuni, mai ales atunci când reducerea capitalului se datorează unei mari pierderea suferită de companie și care nu poate fi acoperită altfel. În acest caz, acționarii sunt obligați să-și imagineze acțiunile pentru a marca reducerea valorii fiecărei acțiuni.

Exemple: bilanțul unei societăți pe acțiuni industriale cu capital social 2.000.000 BGN și o pierdere rezultată de 480.000 BGN:

Sold la 31 decembrie 191.
Datorii de active 2540000 2540000
Proprietate imobiliara 300000 Capital fix 2000000
Mașini 120000 Creditorii 300000
Puterea apei 50000 Datorii variate 240000
Materiale 800000
Debitori 760000
Verifică 30000
Pierderi 480000

Pierderea de 480.000 BGN este eliminată prin reducerea capitalului fix cu 500.000 BGN și formarea unui fond de rezervă de 20.000 BGN. Apoi soldul va fi compilat după cum urmează:

Soldul de .
Datorii de active 2060000 2060000
Proprietate imobiliara 300000 Capital fix 1500000
Mașini 120000 Fundal de rezervă 20000
Puterea apei 50000 Creditorii 300000
Materiale 800000 Datorii variate 240000
Debitori 760000
Verifică 30000

2. Fonduri de rezervă

Fondurile de rezervă fac parte din capitalul propriu al companiei. Atât capitalul fix, cât și fondurile de rezervă au acoperirea lor naturală a activelor și reprezintă suma activelor care rămâne după scăderea datoriilor, a capitalului fix și a profitului din distribuție. Formarea fondurilor de rezervă își are baza în natura imuabilă a capitalului fix; acestea sunt formate din anumite surplusuri alocate anual din profitul net sau din venituri extraordinare din emiterea de acțiuni peste bani etc. și servesc, dacă este necesar, pentru a evita Fondurile de rezervă reprezintă o asigurare preliminară sau o asigurare pentru a acoperi și acoperi pierderile viitoare sau cheltuielile speciale neprevăzute.

Fondurile de rezervă pot fi explicate din diferite puncte de vedere:

A) Conform scopului formării. În primul rând, fondurile de rezervă sunt utilizate pentru a acoperi pierderile viitoare ale bilanțului sau cheltuielile extraordinare. Atât fondurile obligatorii statutare, cât și fondurile speciale de rezervă servesc acestui scop, cum ar fi: fondurile de pierdere a cursului de schimb, fondurile îndatorării îndoielnice, fondurile de garantare și altele.

Pe de altă parte, fondurile de rezervă pot fi utilizate pentru a acoperi cheltuielile proiectate pe care compania nu le dorește sau nu le poate acoperi din profiturile obișnuite. Da, sunt așa:

b) Conform temeiurilor legale. Fondurile de rezervă sunt:

  1. Fond de rezervă legal sau obligatoriu (Zwang-sreservefonds, fonds de reseve), care este prescris de dreptul comercial însuși și servește pentru acoperirea pierderii prezentate în bilanțul anual.
  2. Fonduri de rezervă gratuite sau statutare (Treiwillige resepve funds, fonds de prevoyance, reserves facultatives) a căror numire este determinată de actul constitutiv al companiei.

în) Conform expresivității fondurilor de rezervă. Rezervele pot fi: a) rezerve deschise și b) rezerve ascunse.

Rezervele ascunse nu pot fi considerate fonduri de rezervă reale din punct de vedere juridic contabil, deoarece sunt în mod specific evazive și nu fac parte din capitalul propriu al companiei.

d) Acoperirea fondurilor de rezervă. Statutele unor țări prevăd o acoperire specială a fondurilor de rezervă din plasamente sigure, cum ar fi efectele etc. De fapt, acoperirea specială nu poate constitui în mod legal o proprietate independentă separată. Dacă în societățile pe acțiuni, având în vedere natura permanentă și neschimbată a capitalului fix, în paralel cu contul „Capital fix” se păstrează conturi separate pentru fonduri de rezervă și profituri, atunci această distincție specială a conturilor de capital din pasivele bilanțul poate avea Dacă unele statute ale societății vorbesc despre o acoperire specială a fondului de rezervă, atunci acest fapt poate fi relevant numai în măsura în care o parte din activ se ridică la fondul de rezervă. Totuși, la fel ca și valorile economice, aceste valori Sunt o parte integrantă din activele totale ale companiei.

3. Profitul net

După fondurile de rezervă, ca al treilea element de capitaluri proprii, profitul net realizat trebuie indicat în bilanț. Profitul net este soldul de credit (venit) al contului de închidere „Pierderi și profituri”. În bilanț reprezintă surplusul de active după acoperirea pasivelor (inclusiv capital fix și fonduri de rezervă) și este plasat în partea de pasiv a soldului se realizează echilibrul necesar.

Această publicație este un extras din cartea Doctrina echilibrelor. Textul este editat și adaptat de Kreston BulMar Accounting Company.