Encefalopatie hepatica, fără exagerare, este cea mai periculoasă complicație care însoțește boala hepatică. Esența bolii este afectarea sistemului nervos de substanțe toxice.

hepatica

Primul semne de encefalopatie sunt:

- capacitatea intelectuală afectată;

- tulburări de dispoziție și psihice;

- tulburări ale glandelor endocrine.

Principalele metode de diagnostic care detectează boala sunt: ​​metodele de imagistică (RMN, CT, ultrasunete) și diagnosticul de laborator (diferite analize de sânge, teste biochimice ale țesuturilor afectate).

Date generale despre encefalopatia hepatică

Boala ficatului este extrem de rar complicată de encefalopatie hepatica. Cu toate acestea, dacă boala este detectată, rezultatul este aproape întotdeauna tragic: pentru 2/3 dintre cei afectați, encefalopatia se încheie cu moartea. Boala hepatică cronică este o complicație mai frecventă a encefalopatiei hepatice decât acută. Acestea sunt potențial reversibile, dar afectează foarte mult capacitatea pacientului de a lucra și a stilului de viață.

Știința medicală modernă încă nu are o idee clară a cauzelor bolii, dar cercetările recente dau speranță unei soluții la această problemă în viitorul apropiat. Descoperirea mecanismelor bolii va contribui la dezvoltarea unui plan de tratament eficient care nu numai că va reduce numărul de decese, dar va îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților.

Cauzele encefalopatiei hepatice

Apariția encefalopatiei poate fi provocat de:

- boală hepatică acută;

- intrarea neurotoxinelor în sistemul circulator;

Factori care contribuie la dezvoltarea encefalopatiei hepatice:

- toate tipurile de hepatită (alcoolică, grasă, toxică, virală);

- intoxicații oncologice, medicamentoase sau de altă natură;

- alte boli însoțite de hepatocitoliză.

Creșterea excesivă a microflorei intestinale sau utilizarea unor cantități excesive de alimente bogate în proteine ​​poate provoca pătrunderea neurotoxinelor intestinale în sistemul circulator. Ciroza ficatului complicată de encefalopatie hepatica, este însoțit de cicatrici (înlocuirea țesutului conjunctiv sănătos), suprimând toate funcțiile de bază ale ficatului.

Următorii factori pot provoca moartea hepatocitelor și afectarea toxică a celulelor creierului:

- administrarea de medicamente hepatotoxice (fără supraveghere medicală și îngrijire adecvată de susținere);

- chirurgie sau vătămări grave;

Insuficiența hepatică este însoțită de o listă de modificări patologice:

- perturbarea homeostaziei (capacitatea de a menține stabilitatea relativă a parametrilor fiziologici de bază ai organismului), echilibrul acido-bazic;

- modificări ale tensiunii arteriale oncotice și hidrostatice.

Aceste modificări perturbă în mod semnificativ funcționarea normală a celulelor astrocite (un tip de celulă glială cerebrală) care reprezintă aproximativ o treime din greutatea țesutului cerebral. Astrocitele sunt responsabile pentru reglarea normală a permeabilității barierei celulare, care asigură un schimb complet între țesutul cerebral și sânge, eliminând toxinele și asigurând intrarea nutrienților în celulele creierului.

În plus față de amoniac, deteriorarea toxică a astrocitelor poate provoca expunerea la falsi neurotransmițători, magneziu și la produsele de degradare ale proteinelor și acizilor grași.

Simptomele encefalopatiei hepatice

În tabloul clinic al bolii există două tipuri de tulburări: neurologică și mentală.

- dureri de ficat;

- tulburări de conștiință;

- schimbarea ciclului de somn (în timpul zilei există somnolență severă, noaptea suferă de insomnie);

- tulburări de comportament (schimbări bruște ale dispoziției, apatie inexplicabilă, indiferență și alienare față de oameni);

- tulburări intelectuale (uitare, confuzie, depreciere a motricității fine, scriere și memorie);

- lipsa culorii emoționale a vorbirii.

În plus, din cauza tulburărilor hepatice, poate apărea mirosul de acetonă din gură. Aspectul său se datorează faptului că organismul în orice mod încearcă să scape de produsele de degradare, le îndepărtează cu ajutorul sistemului respirator.

În unele cazuri, prezența insuficienței hepatice poate fi judecată prin apariția asterixisului - zvâcniri musculare aritmice puternice asimetrice care apar la nivelul gâtului și membrelor după tensiunea lor tonică. În unele cazuri, encefalopatia afectează partea creierului care este responsabilă de reglarea temperaturii corpului, care poate provoca o schimbare bruscă a acesteia.

În funcție de viteza de apariție a simptomelor se disting: formele acute și cronice ale bolii. Forma acută se dezvoltă rapid, poate duce la comă. Forma cronică se dezvoltă treptat în timp.

În dezvoltarea sa, boala trece succesiv prin mai multe etape:

Prima etapă este subcompensarea. Această etapă se caracterizează prin dezvoltarea bolii, apar modificări mentale (letargie, tulburări de somn și schimbări bruște ale dispoziției), însoțite de leziuni ale pielii și ale mucoaselor.

A doua etapă este decompensarea. În acest stadiu, tulburările mentale se agravează, pacientul devine iritabil și agresiv. Pot apărea convulsii și comportamente inadecvate.

A treia etapă este vârful. Este însoțită de depresie a conștiinței până la o stare de detașare completă, dar reacția la stimuli (în special durerea) poate continua.

A patra etapă este o comă, caracterizată printr-o lipsă completă de răspuns la stimuli, apar convulsii. În acest stadiu, unul din 100 de pacienți supraviețuiește.

Diagnosticul encefalopatiei hepatice

Scopul principal al diagnosticului este identificarea simptomelor caracteristice, determinarea severității bolii și a stadiului de dezvoltare. Istoricul detaliat poate juca un rol imens (este important să aflăm dacă pacientul a mai avut hepatită înainte, dacă a abuzat de alcool sau de medicamente necontrolate).

Consultarea cu un gastroenterolog trebuie efectuată în stadiile incipiente ale bolii. Este foarte important ca gastroenterologul să acorde atenție simptomelor de natură neurologică și psihologică. Identificarea simptomelor unei leziuni de țesut cerebral la un pacient cu comă indică posibilitatea morții iminente.

Următoarele metode de diagnostic de laborator sunt utilizate pentru confirmarea diagnosticului:

- test de sânge (diagnostică anemie, inhibarea producției de trombocite, leucocitoză);

- coagulogramă (dezvăluie coagulopatie, după a cărei dezvoltare sindromul DIC);

- teste hepatice (există o creștere a tuturor markerilor care caracterizează starea ficatului, fără excepție).

Dacă este necesar, se utilizează metode de diagnostic pentru a detecta leziunile altor organe și sisteme ale corpului.

Pentru a determina gradul de afectarea ficatului și alte organe interne, se utilizează metode de diagnostic precum ultrasunete, RMN și CT. Dacă se suspectează encefalopatia, se efectuează o biopsie a țesutului hepatic pentru a-l face mai sigur (permite înțelegerea cauzei bolii). Electroencefalografia este utilizată pentru a evalua starea țesutului cerebral.

Tratamentul encefalopatiei hepatice

Tratamentul acestei boli este un proces complex care necesită cât mai repede posibil pentru a determina cauzele apariției acesteia. Cursul tratamentului include: dietoterapie, curățarea intestinului, reducerea azotului și terapia simptomatică.

Este necesar să reduceți cantitatea de proteine ​​care vine împreună cu alimentele. Este necesar să respectați această dietă pentru o lungă perioadă de timp, deoarece creșterea cantității de proteine ​​cu alimente la un pacient vindecat poate provoca reapariția bolii.

Pentru a accelera excreția de amoniac în fecale, este necesar să se realizeze cel puțin două mișcări intestinale pe zi. Pentru aceasta sunt folosite clisme de curățare.

Terapia antibacteriană implică utilizarea agenților antimicrobieni, a căror acțiune este deosebit de eficientă în lumenul intestinal (vancomicină, metronidazol, neomicină).

Medicamentele benzodiazepinice, de preferință haloperidolul, sunt utilizate pentru a obține un efect sedativ.

Prognosticul și prevenirea encefalopatiei hepatice

Prognosticul pentru dezvoltarea bolii, deși depinde de o serie de factori, este aproape întotdeauna negativ. Supraviețuirea pacientului este mai mare dacă boala se dezvoltă pe fondul unei patologii hepatice cronice. În ciroza, prognosticul se agravează grav în prezența icterului și a ascitei.

Când insuficiență hepatică acută prognosticul pentru dezvoltarea bolii se agravează la copii sub 10 ani și adulți după 40 de ani pe fondul unei infecții virale. Mortalitatea în primele două etape atinge 30%, iar în ultima depășește 80%.

Prevenirea encefalopatiei hepatice se reduce la normalizarea stilului de viață, respingerea medicației excesive și tratamentul în timp util al bolilor care provoacă dezvoltarea encefalopatiei.

Datorită faptului că mortalitatea cauzată de boală depinde în mod direct de stadiul dezvoltării sale, depistarea precoce a bolii este de o mare importanță. Pentru a face acest lucru, este important, la cea mai mică suspiciune a bolii, să solicitați sfatul unui specialist, precum și să faceți teste cu CT și RMN.