gleznei

Aproape jumătate din leziunile sportive sunt legate de entorse la glezne. Acesta este motivul cel mai frecvent pentru oprirea activităților controversate și antrenamentelor la sportivi. Diagnosticul precis este crucial, întrucât unele studii arată că 40% din entorsele gleznei sunt diagnosticate greșit sau tratate, ducând la dureri cronice de gleznă și complicații.

Ce este o entorse de gleznă?

Deteriorarea articulațiilor dintr-o dată și depășirea volumului normal în mișcarea articulației gleznei este notată ca o gleznă entorsă. Entorsele gleznei sunt observate cel mai frecvent în prezența leziunilor vechi ale gleznei sau a slăbiciunii musculare. Entorsa gleznei în sport apare atunci când există o răsucire bruscă datorită pășirii pe o suprafață neuniformă sau aplicării unei forțe externe mari pe articulație.

Cauze frecvente ale entorselor gleznei

Mecanismul traumei este legat de transferul întregii greutăți a corpului pe glezna orientată spre exterior sau spre interior, care întinde articulațiile interne sau, respectiv, externe. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea în sporturile legate de alergare și sărituri, cum ar fi fotbalul, baschetul, voleiul și atletismul. În timp ce o singură mișcare de întindere la nivelul gleznei duce la entorsa clasică a gleznei, întinderea repetată duce la slăbirea aparatului capsulă-ligament și la instabilitatea cronică a articulației gleznei, care este o problemă gravă la mulți sportivi și duce la leziuni recurente.

Factorii de risc pentru entorsele gleznei includ leziuni anterioare la gleznă, pierderea echilibrului, sporturi extrem de traumatice, mușchi slabi și un nivel ridicat de mișcare. A fi supraponderal poate fi, de asemenea, un factor de risc, în special în sporturile legate de alergare și sărituri.

Evaluarea și diagnosticarea entorsei gleznei

Obținerea unui istoric complet și detaliat al evenimentelor care au dus la entorsarea gleznei este crucială pentru evaluare și diagnostic precis. Diagnosticul rapid și precis ar trebui să stabilească dacă există leziuni suplimentare, cum ar fi fracturi sau leziuni concomitente. Simptomele clasice ale entorselor gleznei sunt umflarea articulațiilor, durerea, instabilitatea și vânătăile. Examinarea gleznei pentru semne de instabilitate și localizarea durerii este cea mai importantă parte a evaluării inițiale, în timp ce diagnosticul suplimentar prin raze X sau RMN este pentru o evaluare suplimentară și excluderea fracturilor.

Entorsele gleznei sunt clasificate în trei etape:
- Gradul I: Cel mai frecvent, asociat cu umflarea ușoară și durere, există supraextensie și microtraumatisme ale ligamentelor.

- Gradul 2: În leziunile sportive mai grave, este asociat cu umflături mai mari, durere și există o ruptură parțială a ligamentelor.

- Gradul 3: entorse severe ale gleznei, asociate cu umflături și dureri semnificative și există o ruptură completă a ligamentelor individuale ale tendonului și a fibrelor musculare. Foarte adesea există și leziuni intraarticulare ale membranei sinoviale, cartilajului, oaselor sau ruperii capsulei articulare.

Tratamentul inițial și prognosticul

Odată pus un diagnostic precis, tratamentul se aplică în funcție de gradul de entorse și de tabloul clinic. Tratamentul timpuriu și complex este cel mai bun factor pentru recuperarea bună și completă a sportivului și, în majoritatea cazurilor, este absolut necesar să întrerupeți activitățile sportive și odihna relativă.

Inițial, tratamentul include patru etape - odihnă, comprese reci local sau gheață, bandaj elastic de compresie și ridicarea membrului. Pungile de gheață se aplică timp de 20 de minute. de trei ori pe zi timp de cel puțin 72 de ore după o leziune a membrului și este plasat mai sus decât corpul pentru a reduce umflarea și durerea.

Pot fi prescrise analgezice și antiinflamatoare, iar o leziune mai gravă poate necesita un bandaj sau o atelă.

Prognosticul este direct legat de severitatea entorsei gleznei, iar evaluarea și tratamentul corect cresc șansele unei recuperări complete și rapide. Tratamentul chirurgical este necesar în caz de ruptură a articulației, dar în majoritatea cazurilor tratamentul este conservator și are un prognostic bun.

Reabilitare

Un program cuprinzător de reabilitare este o parte importantă în tratamentul entorsei gleznei. Sub îndrumarea unui reabilitator experimentat, kinetoterapeut sau antrenor sportiv, se începe întinderea și întărirea articulației gleznei și a mușchilor gambei pentru a accelera timpul de recuperare și a reduce riscul de re-accidentare. Pentru a menține condiția fizică în timpul recuperării, sunt prezentate gimnastica subacvatică, mersul pe jos sau alergarea în piscină și exercițiile pe un ergometru sau hidro-călăreț, datorită încărcării semnificative pe gleznă.

Restabilirea senzației proprioceptive la nivelul mușchilor și controlul ortostatic al corpului (menținerea echilibrului) sunt principalul obiectiv al programului de reabilitare, folosind diferite exerciții de echilibru pentru a întări și stabiliza glezna. Revenirea la sport variază de obicei de la câteva zile la două luni, în funcție de gradul de entorse.

Prevenirea re-traumei

Prevenirea entorsei gleznei, în special în sporturi precum atletismul, este o problemă extrem de importantă care necesită consultarea unui medic cu experiență în medicina sportivă. Aplicarea corectă a bretelelor de susținere a gleznei și a bandajelor de protecție și a antrenamentului de echilibru poate reduce riscul de re-rănire a gleznei cu mai mult de 50% și acest lucru este important în special pentru sportivii cu entorse de gleznă anterioare.