Coordonarea activității inimii și a tonusului vaselor de sânge este realizată de importante centre de reglare situate în medulla oblongată. În 1870 V. Ovsyannikov a descris în detaliu funcția și localizarea lor. Centrul cardiovascular face parte din formațiunea reticulară. Impulsurile aferente din diferite zone reflexogene ale sistemului cardiovascular, sistemul respirator, mușchii, pielea, hipotalamusul și cortexul cerebral ajung în acest centru. Informațiile primite din aceste zone sunt sistematizate și procesate, după care se transmit impulsuri eferente de-a lungul nervilor autonomi periferici, ajungând la inimă și la diferitele zone vasculare.

centrului
Experimental, folosind tehnici de stimulare (prin implantarea electrodului) și microinginerie, s-a constatat că iritarea anumitor zone din SNC determină creșterea ritmului cardiac, vasoconstricție periferică și o creștere a tensiunii arteriale (răspunsul presorului), în timp ce stimularea altora duce la ritm cardiac lent, vasodilatație și scăderea tensiunii arteriale (răspuns depresiv). Din acest motiv, unele zone ale centrului cardiovascular sunt numite presor și altele depresor. Zonele presor și depresor sunt tonice active și există efecte de retenție reciprocă între ele.

În medulla oblongată și pons există două zone presor situate lateral și o zonă depresor medial. Împreună formează așa-numitul centru vasomotor bulbar. Aceste două zone nu sunt clar, anatomic separate și se suprapun într-o oarecare măsură. În condiții normale, activitatea zonei presoare este modulată continuu de zona depresorului.

Zona presorului este afectată și de impulsurile care vin din centrul respirator, hipotalamusul, cortexul cerebral și chemoreceptorii din sistemul arterial. Ca rezultat, activitatea nervilor simpatici, care reglează activitatea inimii, starea rezervoarelor de sânge și lumenul vaselor de sânge, depinde de tonul zonei presoare bulbare.

Impulsurile aferente din zonele reflexogene situate în diferite locuri ale sistemului cardiovascular ajung în centrul cardiovascular. În repaus, tonusul arterial normal este menținut de impulsuri simpatice cu o rată de 1-2 pe secundă. La o rată de puls de aproximativ 10 pe secundă, se observă vasoconstricție maximă (îngustarea vaselor de sânge), în timp ce la o frecvență mai mică de 1 pe secundă, se observă vasodilatație (dilatarea vaselor de sânge).