Ediție:

alternativă

Manual de Medicină Alternativă

Enciclopedia completă a vindecării naturale

Traducător: Elisaveta Kamburova

Editor: Vasilka Vancheva

Mașini tipărite: 37

Dimensiune: 14,50 x 21,00

Editura EMAS, 1233 Sofia, p.k. 10

Pe alte site-uri:

Cuprins

  • Notă de la autor
  • Introducere
  • Prima parte. Boli
    • Îmbătrânire
    • Alcoolism
    • Alergii
    • Boala Alzheimer și demența
    • Anemie
    • Artrită
    • Autism
    • Sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA)
    • Gât și dureri de spate
    • Cancer mamar
    • Reacții la protezele din bust
    • Crab
    • Candidoza
    • Sindromul de tunel carpian
    • Paralizia cerebrală
    • Displazia cervicală *
    • Sindromul oboselii cronice
    • Durere cronică
    • Răni și ulcere gangrenoase
    • Răceală și gripă
    • Boli dentare
    • Depresie
    • Diabet
    • Boli ale sistemului digestiv
    • Dismenoree
    • Infecții ale urechii
    • Probleme alimentare (anorexie și bulimie)
    • Endometrioza
    • Boli de mediu
    • Boli oculare
    • Febra (temperatura ridicata)
    • Fibroame (fibroame) și sângerări uterine
    • Probleme la picior
    • Pietre biliare
    • Durere de cap
    • Boala de inima
    • Supraîncălzire și căldură
    • Hemoroizi
    • Hepatita
    • Herpes
    • Colesterol ridicat
    • Hipoglicemie
    • Hipotiroidism
    • Infertilitatea
    • Probleme de învățare
    • Tuberculoza cutanata
    • boala Lyme
    • Limfodemie
    • Menopauza
    • Rău de mare
    • Scleroză multiplă
    • Obezitatea
    • Osteoporoza
    • Paraziți
    • boala Parkinson
    • Parodontita
    • Fobii
    • Probleme de sarcină
    • Sindromul premenstrual
    • Boli ale prostatei
    • Boli ale sistemului respirator
    • Anemia celulelor secera
    • Sinuzită
    • Cancer de piele
    • Boli de piele
    • Accident vascular cerebral
    • Funcția afectată a articulației temporomandibulare
    • Zgomot în urechi
    • Sindromul de otrăvire prin șoc
    • Leziuni
    • Infectii ale tractului urinar
  • Partea a doua. Tratamente și experiență partajată de pacient
    • 1
    • Acupunctura
    • Tehnica „Alexandru”
    • Kinesiologie aplicată *
    • Aromaterapie
    • Ayurveda
    • Feedback biologic
    • Stomatologie biologică
    • Terapia chelatorie
    • Terapia manuală
    • Terapia colonului
    • Terapia enzimatică
    • Terapia cu plante
    • Homeopatie
    • Hipnoterapie
    • Terapie prin masaj
    • Terapia nutrițională
    • Terapia cu oxigen
    • Qi Gong
    • Terapia reconstructivă
    • Reflexologie
    • Reiki
    • Rolfing
    • Shiatsu
    • Tai Chi Chuan
    • Vitamine
    • Pacienți: pentru terapiile împotriva cancerului care i-au ajutat

Fobii

Fobiile sunt frici iraționale excesive față de lucruri sau situații specifice. Oamenii simt un disconfort instinctiv care se învecinează cu panica atunci când se confruntă cu obiectul fricii lor. O modalitate de a rezolva problema este evitarea stimulului care cauzează dificultăți în grade diferite.

Tipuri de fobii

Există mai multe tipuri de fobii. Primul și cel mai frecvent tip sunt fobiile simple, care afectează aproximativ 10% dintre bărbați și femei în proporții egale. O fobie simplă tipică este frica față de animale, înălțimi, proceduri medicale, ace, ascensoare, călătorii cu apă și aer.

A doua categorie este fobiile sociale, care includ teama de îmbrățișare sau umilință publică. Numărul unu pe această listă este frica de a vorbi cu un public. Observațiile arată că pentru mulți oameni acest lucru este mai înfricoșător decât gândul la moarte. O altă fobie socială este teama de a vizita restaurante sau alte locuri publice, de a folosi toalete publice, de a înroși în fața oamenilor, de a întâlni necunoscuți. O persoană cu fobie socială este jenată fiind judecată până la punctul în care nu poate funcționa în prezența altora.

Aproximativ una din douăzeci de persoane suferă de al treilea și cel mai sever tip de fobie - agorafobia (frica de piețe). Persoanele cu această boală evită locurile publice de teamă să nu aibă o criză de panică. Boala începe de obicei cu o criză de panică spontană. Pacientul începe să evite locurile în care s-ar simți anxios. O astfel de criză poate fi repetată. Sau persoana se teme că nu va putea ieși când va trebui. Panica pe care o experimentează este proporțională cu reacția la stres sever. Simptomele includ palpitații, bătăi rapide ale inimii, dureri în piept și dificultăți de respirație, care pot face o persoană să creadă că are un atac de cord. Pot apărea amețeli, greață, transpirații, șoc și frisoane. Sau poate exista un sentiment de irealitate și pierdere a controlului, iar persoana se poate simți ca și cum ar muri. În cazurile mai ușoare de agorafobie, pacientul încearcă să evite spațiile restrânse, cum ar fi magazinele, podurile, tunelurile și temnițele. El poate merge în locuri aproape de casa sa doar cu o persoană în care are încredere. În cel mai rău caz, el rămâne închis acasă. Unii nici măcar nu părăsesc camera în propria lor casă.

Motive

Fobiile încep de obicei atunci când creierul asociază un obiect sau o situație cu un eveniment periculos sau traumatic. Uneori conexiunea este clară. O persoană care aproape s-a înecat în copilărie dezvoltă ulterior o fobie a apei. În alte cazuri, conexiunea este departe de a fi evidentă. Ellen Magison, psiholog din New York, relatează un pacient cu fobie fluture. Deși locuiește într-un oraș și nu are ocazia să vadă mulți fluturi, este posedată de gândul acestei oportunități, care nu-i dă pace. Tehnicile speciale o ajută să-și amintească un accident traumatic din viața ei care s-a întâmplat când avea trei ani. Apoi, mama ei a avut o criză de nervi și a trebuit să fie pusă pe o cămașă de forță. Când a fost luată, fata privea și țipa, iar un fluture zbura în jur. Din acel moment, groaza a ceea ce s-a întâmplat s-a conectat subconștient cu ea.

Uneori, fobiile sunt rezultatul fricii asociate cu ceva în copilăria timpurie. Frica de câini poate face un copil să fugă. Aceasta devine un obicei și persoana continuă să le evite chiar și atunci când crește. Treptat, această frică se transformă într-o fobie.

Desigur, starea părinților poate duce și la aceasta. Fobia poate fi modelată. Copilul își observă părinții fobici și le copiază comportamentul. Unii văd acest lucru ca pe o predispoziție genetică. Studiile cu gemeni arată că agorafobia are o componentă genetică.

Agorafobia duce, de asemenea, la perfecționism de către părinții excesiv de critici atunci când copilul este supraprotejat. Sau părinții lui îi tot spuneau că viața era un loc periculos de locuit. Drept urmare, devine sensibil și se teme de lume.

Tulburările de alimentație pot fi, de asemenea, implicate în formarea acestei afecțiuni. Consumul excesiv de zahăr, cofeină sau alcool perturbă echilibrul fiziologic, care crește stresul și provoacă hipoglicemie, hipotiroidism și deficit de minerale. Acest lucru face posibil ca agorafobia să apară la indivizii predispuși. Anumite alimente și substanțe nutritive provoacă, de asemenea, reacții alergice și cresc susceptibilitatea la boală. Dacă nu sunt abordate la timp, se pot acumula în corp și într-o zi un accident poate declanșa o criză de panică.

Tratament

Abordarea psihologică tradițională a fobiilor implică desensibilizare imaginară sau reală. Imaginarul începe atunci când pacientul este plasat într-o stare de relaxare profundă. I se cere să-și imagineze o imagine calmă, ca o plajă sau un vârf de munte. Se poate folosi o tehnică de relaxare progresivă. Pacientul trece apoi la ideea unei scene mai dificile, care implică obiectul sau situația care provoacă frică. O persoană cu o fobie a lifturilor poate trece de la un peisaj marin liniștit la o scenă relativ calmă a liftului. De exemplu, să-ți imaginezi că este cu cineva în care are încredere și apasă butonul pentru a apela liftul. După una sau două ședințe, pacientul se va simți calm când va vedea ușa liftului deschisă. Următorul pas este să vă imaginați că intrați în lift și așa mai departe până când începeți să vă imaginați că conduceți singur. Aceasta este urmată de desensibilizare efectivă. Și așa se fac pași mici pentru a depăși fobia. Pacienții se obișnuiesc cu fiecare mic succes înainte de a trece mai departe. Dar drumul nu este întotdeauna corect. Pacienții progresează de obicei, apoi fac câțiva pași înapoi înainte de a avansa din nou.

Deși această metodă funcționează pozitiv în majoritatea cazurilor, are problemele sale. Durează mult, ceea ce înseamnă durata procesului. Acest lucru este adesea dificil pentru pacienții cu fobii care fie nu au timp, fie nu doresc să se implice în acest proces din cauza inconvenientelor pe care le implică.

Medicamentele pentru anxietate sunt de obicei prescrise pentru această afecțiune. Deși pot ajuta, luate în doze mici, dezavantajul lor este că pacientul se simte bine numai în timp ce ia. După ce îi întrerupe, fobia continuă.

Program neurolingvistic

Noile tehnici aplică o abordare mai rapidă și mai directă. Programele neurolingvistice, precum și abordarea tradițională, folosesc relaxarea, dar tehnicile sunt mai scurte și mai eficiente. În loc să aplice relaxare progresivă, unde fiecare mușchi se strânge și se relaxează, pacientul găsește o modalitate de a atinge această stare calmă. Acest lucru poate fi realizat prin concentrarea asupra flăcării unei lumânări, prin apăsarea cotului sau prin gândirea pozitivă la sine. Această tehnică, numită „ancorare”, economisește mult timp, ducând instantaneu la o stare relaxată.

După „ancorare” urmează o „asociere în două etape”, permite pacientului să părăsească scena în timp ce o imaginează. Este ca și cum ai viziona un artist acționând într-un film și face ca fobia să fie mai puțin personală și, prin urmare, mai puțin înfricoșătoare.

Alte tehnici interesante sunt folosite pentru a slăbi emoțiile negative. De exemplu, atunci când oamenii se ceartă despre ceva, tind să-și amintească ce s-a întâmplat în culori vii, iar când își imaginează acest lucru în alb și negru, puterea sentimentului slăbește.

Filozofia acestor metode de influență este că persoana trece rapid într-o stare de fobie, dar la fel de repede poate ieși din ea.

Kinesiologie științifică

Această tehnică este utilizată împreună cu programul neurolingvistic și include exerciții pentru un echilibru mai bun între minte și corp. Aceste exerciții distribuie energia din creier astfel încât să se obțină cea mai profundă relaxare și să se reducă stresul. Când această energie este transformată în creier, încep procesele de gândire mai raționale și o mare parte din disconfort dispare.

O modalitate simplă de a face acest lucru este să plasați degetele în mijlocul sprâncenelor și să vă mișcați un centimetru în sus pe frunte până la partea moale. Strângerea zonei timp de câteva secunde determină o ușurare instantanee, deoarece energia este transferată din cerebel în creier.

Presopunctura

Există o tehnică de presopunctură care este utilizată împotriva anxietății și nervozității. Aplicați o presiune ușoară pe umflătura din centrul sternului, cunoscut sub numele de stern. Așezarea celor patru degete pe zonă facilitează respirația și ameliorează tensiunea.

Pentru a calma iritația sau excitația, treceți o mână peste umerii superiori și verificați unde sunt cele mai strânse. Probabil că este în jurul gâtului. Prindeți acest punct și respirați încet și profund.

Presopunctura poate fi făcută și de pacientul însuși, de un prieten sau de un membru al familiei. Ideea este de a aplica presiune pentru a reduce tensiunea, precum și pentru a ameliora durerea și a crește circulația sângelui.

Confirmare

Afirmațiile se bazează pe principiul că gândurile și cuvintele noastre ne creează experiența. Luând în considerare situația în care experimentăm fobii și folosind gânduri și cuvinte pentru a confirma situația, putem folosi cuvinte care provoacă diferențe. De exemplu, o persoană care suferă de agorafobie cu dificultate și care călătorește își poate spune: „Călătoresc cu ușurință și mă simt relaxat.” La început nu vom crede ceea ce spunem. Altfel nu ar trebui să confirmăm. Dar, în timp, este posibil să se schimbe. Gândurile și cuvintele pozitive ne afectează subconștientul, făcând posibilă crearea unui nou mod de a ne comporta.

Sfat

Crearea încrederii în sine și îmbunătățirea abilităților de comunicare sunt elemente indispensabile în tratament. Fobiile servesc pentru a proteja într-un fel o persoană și, odată îndepărtată, are nevoie de sprijin.

Confirmările pot fi utilizate împreună cu consilierea, cum ar fi păstrarea unui jurnal. Când ține un jurnal, pacientul ar trebui să împartă pagina în două și să scrie într-o jumătate „Mă accept indiferent ce sunt” și în cealaltă jumătate toate contradicțiile legate de această afirmație. Uneori, când scriem gânduri negative, puterea lor scade. Atunci pot apărea gânduri pozitive.

Suport nutrițional

Studiile arată că unii nutrienți au un efect pozitiv asupra chimiei creierului. Acestea sunt vitaminele din grupul B, calciu, magneziu și GABA. De asemenea, sunt valoroși în această privință aminoacidul L-triptofan, acizii grași omega-3 și inozitolul.

Ierburi

Se știe că substanțele din plante relaxante pentru nervi sunt sedative. Printre cele mai faimoase și ușor accesibile este valeriana. Este un tonic pentru nervi și este cel mai bine luat în caz de anxietate. Este recomandat în special pentru problemele nervoase cauzate de stres emoțional sau durere. Deși cantități mici de valeriană sunt utile, dozele mari ar trebui evitate, deoarece pot duce la depresie.

Salep este adesea combinat cu sedative, cum ar fi hamei, lămâie, mușețel sau țelină. Hameiul calmează stomacul nervos și, atunci când este plasat sub pernă, provoacă un somn ușor la persoanele care suferă de insomnie. Lemongrass este un remediu pentru depășirea problemelor de somn și a anxietății. Mușețelul și floarea pasiunii ameliorează condițiile nervoase la toate vârstele. Țelina este un tonic pentru nevroză.

În medicina ayurvedică, planta care ameliorează crizele de anxietate se numește ashvaganha. Este hrană pentru creier și nervi și acest lucru se datorează efectului său calmant.

Recent, planta kava-kava din Pacific a devenit populară în Germania datorită efectului său asupra anxietății. Planta este un tip de ardei pe care aborigenii îl iau de mii de ani datorită efectului său relaxant. Kava-kava a devenit faimos recent, dar există câteva lucruri de știut despre asta. În primul rând, acționează sinergic cu alcoolul, prin urmare nu trebuie luat împreună. În al doilea rând, datorită acțiunii sale puternice, este posibil ca o persoană să nu reacționeze suficient de rapid pentru a putea conduce sau conduce o mașină. Și în al treilea rând, pigmentul din plantă, care intră în corp, poate provoca mâncărime sau descuamare a pielii. Din fericire, problema dispare atunci când încetați să luați kava-kava.

Cu toate acestea, aceasta servește ca un avertisment pentru a nu folosi planta constant.

Ce să eviți

Alcoolul, cofeina, zahărul și nicotina deranjează echilibrul substanțelor chimice din creier.

Revizuirea tratamentelor

Imaginația și desensibilizarea sunt metode tradiționale de tratare a fobiilor. Deși lucrează la mulți oameni, de obicei necesită o perioadă lungă de terapie și uneori medicamente. Există noi tehnici care oferă o abordare mai rapidă și mai directă.

Programele neurolingvistice sunt cea mai recentă metodă care implică o scurtă abordare psihologică pentru tratarea pacientului de răspunsul său fobic.

Kinesiologia științifică este utilizată pe lângă programul neurolingvistic și include exerciții care contribuie la un echilibru mai bun între minte și corp.

Presopunctura poate fi utilizată ca instrument împotriva răspunsurilor fobice.

Utilizarea afirmațiilor se bazează pe principiul că gândurile și cuvintele pozitive influențează subconștientul și facilitează crearea acestui comportament.

Nutrienții care acționează împotriva anxietății sunt vitaminele complexului B, calciu, magneziu, GABA și L-triptofan.

Valeriana și alte plante au un efect calmant.