site

Istoria zahărului


Istoricii cred că cultivarea trestiei de zahăr a luat naștere undeva în Asia de Sud-Est, probabil în Papua Noua Guinee, unde cresc mai multe specii din genul Saccharum (trestie de zahăr). Zaharul de cristal și sucul de zahăr sunt folosite în India și China de mai bine de 2.000 de ani, iar zahărul este prezent în Mediterana încă din secolul al VIII-lea d.Hr., adus probabil în regiune de Alexandru cel Mare.


După cruciadele din secolul al XI-lea, europenii au descoperit acest nou condiment pentru ei înșiși. În secolele care au urmat, a fost importat în Europa din Est, adus de arabi. Până în secolul al XVI-lea, gustările erau încă un lux rar și scump, dar în timp au devenit o marfă accesibilă și adesea comercializată între țări. A fost transferat în America Centrală cu Columb în 1492 și a ajuns în America de Nord în perioada colonială.


Trestia de zahăr prosperă în zona tropicală a Americii Centrale și de Sud și devine o sursă importantă de venit pentru țările în creștere. Producția comercială de trestie de zahăr în Statele Unite a început în secolul al XIX-lea, iar procesul de rafinare a trestiei de zahăr și a sfeclei a devenit mecanizat după cel de-al doilea război mondial. Conform datelor din 1966 și 1967, producția mondială de zahăr a fost între 40 și 41 de milioane de tone. Până în 1970, zaharoza reprezenta aproape 10% din caloriile disponibile din lume.


Între 2006 și 2007, producția mondială de zahăr a crescut la 161 milioane de tone. Cu peste 100 de țări producătoare de zahăr, zahărul din trestie reprezintă aproape 80% din producție comparativ cu restul. Aproape 80% din zahărul produs în Brazilia, China, Europa, Thailanda și Statele Unite rămâne pentru uz casnic, restul fiind exportat.


Zahărul rămâne un produs important atât în ​​scopuri comerciale, cât și culinare din întreaga lume.

Zahăr și sănătate


Oamenii au nevoie de carbohidrați, grăsimi și proteine ​​(cunoscute sub numele de macronutrienți) pentru energia de care au nevoie pentru a funcționa. Zaharurile și amidonul (care sunt împărțite în glucoză, zahăr) reprezintă cea mai mare parte a carbohidraților pe care îi consumăm. Majoritatea experților recomandă ca toată lumea cu vârsta peste 2 ani să ia cel puțin 55% din aportul zilnic de calorii din carbohidrați. Zahărul este un carbohidrat important, în special pentru persoanele extrem de active, cum ar fi sportivii sau persoanele a căror profesie necesită exerciții fizice.
Când oamenii mănâncă amidon din cauza carbohidraților, adesea mănâncă mai multe grăsimi decât au nevoie, deoarece grăsimea însoțește de obicei amidonul în diete. De exemplu, oamenii mănâncă adesea unt întins pe o felie de pâine, sos de smântână cu spaghete și cartofi și unt cu porumb.


Când oamenii mănâncă zahăr pentru a obține carbohidrați, mănâncă mai puține grăsimi. Zahărul nu conține grăsimi, multe produse de cofetărie au și un conținut scăzut de grăsimi, cum ar fi cerealele. Zaharurile îi ajută pe oameni să mărească nivelul de carbohidrați fără a crește aportul de grăsimi.


Mulți oameni cred că zahărul este un produs bogat în calorii care ar trebui evitat cu totul. De fapt, zahărul conține doar 16 calorii pe linguriță și este ușor de inclus în diferite diete sănătoase. Este important să mâncați doar cofetărie cu conținut scăzut de grăsimi.