BG-Mamma Hernia

Una dintre bolile pe care le întâlnește medicina controversată relativ des este hernia de disc, cunoscută în literatura occidentală sub numele de prolaps de disc. Poate afecta sportivii într-o varietate de sporturi, cu halterofili, gimnaste și sportivi de contact care suferă cel mai frecvent de hernie de disc. Hernia de disc poate apărea, teoretic, la orice nivel al coloanei vertebrale, dar afectează cel mai frecvent discurile intervertebrale ale spatelui inferior și ale gâtului. În regiunea lombară, 90% dintre herniile de disc se află la nivelul L4-L5 și L5-S1.

Ce este o hernie de disc și care sunt cauzele sale?

Etapele dezvoltării herniei de disc

Degenerescența și umflarea discului - Aceasta este etapa inițială de la care începe formarea unei hernii de disc. Este asociat cu distrugerea tecii fibroase și mișcarea nucleului către periferie.

Protruziune a discului (hernie de disc reținută) - În acest caz, există o proeminență semnificativă la periferia discului, dar materia nucleului este reținută de ligamentul longitudinal posterior (hernia de disc subligamentară). În unele cazuri, proeminența discului poate fi asimptomatică sau cu afecțiuni neurologice ușoare și durere.

Extrudarea discului (adevărata hernie de disc) - În acest caz, ligamentul longitudinal posterior este rupt și nu există nimic care să oprească nucleul proeminent de tip gel. Astfel, dacă hernia de disc se află în partea din spate a discului, lângă rădăcinile nervoase și coloana vertebrală, le comprimă și acest lucru duce la dureri severe și simptome neurologice.

Sechestrarea discului (migrarea fragmentelor) - Aceasta este cea mai severă formă de hernie de disc, în care un fragment din nucleu este rupt și se mișcă liber. Acest fragment poate comprima rădăcina nervoasă sau măduva spinării și poate provoca simptome neurologice severe, cum ar fi pareza, paralizia, incontinența urinară etc.

Simptomele herniei de disc

Simptomele unei hernii de disc depind de localizarea acesteia. Simptomele neurologice ale unei hernii de disc sunt observate atunci când este în direcția posterioară și măduva spinării (mediană) sau rădăcinile nervoase (laterale) sunt comprimate. Ca urmare a compresiei, apare radiculita lombosacrală, care este o inflamație a structurilor nervoase din regiunea lombară. Există două sindroame separate, vertebrale - asociate cu reacția mușchilor din zona leziunii și radiculare - asociate cu simptome neurologice. Cel mai adesea, o hernie de disc apare atunci când ridicați greșit greutăți greșite. Simptomele pot apărea imediat sau la câteva zile după accidentarea sportivă. Simptomele tipice sunt dureri lombare severe și furnicături la unul sau la ambele membre inferioare. Ulterior, simptomele se pot agrava și pot duce la probleme de pareză și urinare (sindromul cauda equina).

Sindromul radicular:

Diagnosticul herniei de disc

Diagnosticul problemei se face pe baza examenului clinic și a imaginii. Este important să diagnosticați cu exactitate problema pentru a determina originea durerii și prezența simptomelor neurologice pentru a o distinge de entorse în partea inferioară a spatelui. Cel mai valoros test de diagnostic este imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), care arată o imagine detaliată a discurilor și a țesuturilor moi din jurul lor. În plus, pot fi comandate teste de conducere nervoasă, cum ar fi electromiografia (EMG).

Tratamentul herniei de disc

În majoritatea cazurilor, tratamentul conservator este inițial inițiat până când se clarifică cauza exactă a durerii lombare. După diagnosticarea problemei, pe baza diagnosticului imagistic și a severității simptomelor, se face o evaluare dacă se continuă tratamentul conservator sau chirurgical.

Tratament conservator

În majoritatea cazurilor, în special în proeminențele discului, tratamentul conservator dă rezultate bune și nu duce la intervenții chirurgicale. Inițial, fondurile vizează reducerea durerii, spasmului muscular și inflamației structurilor nervoase. Ulterior, exercițiul fizic, balneoterapia și fizioterapia sunt incluse în mod activ pentru a-și reveni cât mai repede posibil.

Odihnă - Inițial, este bine să minimizați activitatea fizică care provoacă durere și să vă odihniți în decubit dorsal pe un pat moale. Odihna la pat trebuie să continue numai până când mișcarea și mersul provoacă dureri foarte severe, de obicei în primele 2-3 zile.

Medicamente antiinflamatoare și relaxante musculare - Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot fi prescrise pentru ameliorarea durerii și inflamației, iar relaxanților musculari li se pot prescrie pentru a depăși spasmul muscular. În cazuri mai severe, el poate lua o scurtă perioadă de corticosteroizi.

Folosind o centură lombară sau o atelă pentru gât - Curele și atele speciale pot fi utilizate pentru a reduce sarcina în zona herniei de disc. Centurile de talie, numite și lombostatice, vizează distribuirea uniformă a greutății în vertebrele lombare, prevenirea mișcărilor excesive și dăunătoare și menținerea curburii naturale a regiunii lombare. Utilizarea acestor agenți în timpul fazei acute poate reduce semnificativ durerea, dar utilizarea lor constantă nu este recomandată din cauza slăbirii mușchilor stabilizatori.

Kinetoterapie și exerciții - Unul dintre cele mai importante instrumente în tratamentul conservator al herniilor de disc. La început, mijloacele kinetoterapeutice vizează depășirea spasmului muscular, reducerea durerii și menținerea mușchilor. Ulterior, când simptomele acute scad, începe cu exerciții care vizează întărirea mușchilor din regiunea lombară, abdomen și extremități inferioare. Aceste exerciții își propun să restabilească stabilitatea musculară, gama normală de mișcare și să elimine dezechilibrele coloanei vertebrale. Se folosesc seturi speciale de exerciții, adaptate la perioada respectivă și la starea pacientului. Kinetoterapia poate include, de asemenea, exerciții speciale folosind metoda Mackenzie sau Katsuzo Nishi.

Masaj - Inițial, masajul ar trebui să fie ușor pentru a elimina spasmul muscular. Ulterior, tehnicile pot fi extinse pentru a sprijini procesul de recuperare. Cel mai adesea, masajul este utilizat în combinație cu kinetoterapie și fizioterapie.

Fizioterapie - Utilizarea procedurilor de fizioterapie are ca scop ameliorarea durerii, reducerea spasmului muscular și sprijinirea proceselor de recuperare. Inițial, electroterapia, terapia cu laser, terapia cu ultrasunete pot fi incluse și ulterior pentru a îmbunătăți procedurile trofice și termice. Dacă pareza este prezentă, poate fi utilizată și stimularea electrică și electroforeza cu nivalină.

Ozonoterapie - Una dintre metodele utilizate ca terapie alternativă pentru hernia de disc. Se utilizează o soluție ozonată injectată în mușchii paravertebrali. Această metodă este adesea aplicată în combinație cu alte metode alternative.

Tratament spa - În faza subacută și cronică a bolii poate fi utilizat tratamentul cu apă minerală și terapia cu nămol. Aceste proceduri au un efect extrem de bun, mai ales dacă sunt făcute de mai multe ori pe an în combinație cu alte remedii.

Extensie - Proceduri care utilizează tracțiunea de-a lungul coloanei vertebrale. Cea mai frecvent utilizată extensie subacvatică, conform unei metode speciale, în centrele de balneo-reabilitare.

Interventie chirurgicala

În herniile de disc asociate cu probleme neurologice severe sau în lipsa de răspuns la tratamentul conservator, poate fi recomandat tratamentul chirurgical. Metodele chirurgicale moderne folosesc tehnici minim invazive, cel mai adesea prin utilizarea unui microscop chirurgical și sub control cu ​​raze X. În acest tip de intervenție chirurgicală, recuperarea este mult mai scurtă și nu există leziuni musculare semnificative. Operația își propune să îndepărteze partea herniată a discului și astfel să elimine iritația de pe structurile nervoase.

Indicații pentru tratamentul chirurgical:

Prevenirea herniei de disc

Este extrem de important pentru sportivi să mențină un „corset muscular” sănătos, care să acopere mușchii spatelui, abdomenului și zonei pelvine, pentru a preveni leziunile regiunii lombare. În plus, este important să utilizați tehnica corectă de ridicare a greutății, astfel încât greutatea să fie ridicată în principal prin mușchii picioarelor și nu prin talie. Sportivii ar trebui să-și antreneze mușchii într-un mod echilibrat pentru a evita dezechilibrele musculare și, de asemenea, să respecte principiile de bază ale prevenirii leziunilor sportive.