mușchiului abdominal

Hernia sportivă

Sindromul leziunilor inghinale sau hernia sportivă apare în special la sportivii profesioniști, în special bărbați, și este adesea un factor în suspendarea temporară sau abandonarea carierei lor sportive. Cauzele sindromului sunt căderea deschiderii inghinale externe, ruperea aponevrozei mușchiului abdominal oblic extern sau a mușchiului abdominal transvers transvers, ruptura tendonului articulației și dehiscența dintre tendonul articular și ligamentul inghinal. Este frecvent la sportivii care trebuie să mențină o anumită înclinare înainte, cum ar fi jucătorii de hochei. Cu toate acestea, se găsește și la sportivi din alte sporturi, inclusiv fotbal și baschet. Principalul simptom este durerea răspândită la nivelul abdomenului inferior, care se agravează în timpul sau după exerciții și, în unele cazuri, se poate răspândi la testicule, perineu și mușchii fesieri. Durerea devine mai pronunțată atunci când se exercită presiune intraventriculară, cum ar fi prin tuse sau strănut.

Identificarea sindromului este adesea dificilă din cauza abundenței cauzelor durerii inghinale, dar și datorită posibilității de coexistență a altor leziuni sau boli. Diagnosticul se bazează pe examenele clinice ale sportivului, istoricul medical și testele de diagnostic. Recent, imagistica prin rezonanță magnetică a fost din ce în ce mai utilizată pentru a diagnostica herniile sportive, în timp ce a fost mult timp un instrument pentru a exclude alte cauze care cauzează dureri inghinale.

Tratamentul conservator al sindromului, care include administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, odihnă, gheață și fizioterapie, este adesea ineficient. Tratamentul final al herniei sportive se realizează prin restaurarea extraperitoneală a peritoneului și prin plasarea unei ochiuri. Acest lucru se face în principal laparoscopic, prin trei microincizii de câte 5 milimetri fiecare, cu rezultate excelente. Durata șederii în spital este de o zi, iar reintegrarea completă în activitățile zilnice se realizează după 6-8 săptămâni, spre deosebire de operația deschisă, unde revenirea la muncă are loc după 3-4 luni. Potrivit studiilor, 65-90% dintre sportivi după operație pot reveni la sport.