fractura

Clavicula este un os curbat care face parte din centura umărului și care asigură îmbinarea toracelui și a scapulei.

La copii, în legătură cu anumite caracteristici ale structurii aparatului locomotor, oasele sunt destul de fragile și sunt ușor supuse la diferite tipuri de traume.

De aceea fractura claviculei este destul de frecventă apare la vârsta de până la 4 ani. În absența intervenției medicale există riscul de complicații - este necesar să duceți imediat copilul la spital.

Cum este tratamentul și recuperarea după o fractură de claviculă?

Principalul mecanism al rănirii - modul în care a fost primită trauma

Fractura claviculei - aceasta este una dintre leziunile frecvente, care se găsește la 7-15% dintre copii. În numărul predominant de cazuri se formează în viața de zi cu zi sau este rezultatul antrenamentului.

Pentru copii se caracterizează printr-o fractură numit „crenguță verde”, atunci când periostul este intact și asigură reținerea capetelor osoase rupte, se previne deplasarea lor ulterioară.

Se disting următoarele mecanisme patogenetice pentru vătămare:

  • Lovitură directă a osului - aceasta se întâmplă adesea în lupte, în timpul competițiilor sportive, precum și atunci când se utilizează obiecte laterale - pietre, tije metalice sau într-o coliziune cu obiecte dure. Astfel, se formează leziuni transversale sau laterale ale claviculei.
  • Traumatisme indirecte - în majoritatea cazurilor, aceasta este rezultatul unei căderi accidentale a brațului, umărului sau cotului vertical, precum și datorită comprimării osului. Se formează leziuni oblice sau transversale.
  • Contracția musculară bruscă - Încălcarea integrității osoase poate fi cauzată de contracția musculară bruscă. Acest mecanism al traumei este foarte rar, este asociat cu crize epileptice generalizate.

Fractura claviculei la copii mici - semne și posibile complicații

Fractura „crenguță verde” este însoțită de o ușoară umflare și ușoară vânătăi, un sindrom al durerii destul de slab.

De obicei, copilul nu se plânge în niciun fel, așa că părinții consideră că această leziune este o traumă tipică.

Trimiterea către un specialist este amânată, iar în zona leziunilor începe să se formeze un cal, asemănător unei umflături dure.

În caz de deteriorare completă a claviculei momentul traumatizării este însoțit cu dureri severe și ascuțite. După câteva minute, se formează o umflare puternică, care se intensifică atunci când fragmentele osului rupt sunt deplasate.

Zona de deasupra umărului de pe părțile laterale a leziunii pare a fi scurtată. Micul pacient își asumă o poziție forțată, îndoind corpul părții afectate și protejează mâna bolnavă de influențele externe.

Părinții sunt atenți la faptul că copilul își apasă mâna pe abdomen, evitând să-l atingă.

La palpare, fragmente osoase pot fi adesea resimțite, precum și sunetul caracteristic al crepitației. Copilul refuză să-și miște brațul, iar orice încercare de a ridica sau mișca umărul se termină prin plâns.

Complicațiile după fractura claviculei sunt foarte rare. Atunci când fragmentele osoase sunt deplasate în sus, este posibilă deteriorarea ramurilor plexului brahial, a arterei subclaviei, precum și a pleurei și a părților superioare ale plămânilor.

Deteriorarea vaselor de sânge poate duce la dezvoltarea sângerărilor interne. Acest lucru este însoțit de paloare marcată, slăbiciune, transpirații reci sau pierderea cunoștinței.

Deteriorarea plexului umărului duce la o scădere a sensibilității și a mobilității limitate a membrelor, precum și întreruperea integrității plămânilor și a pleurei crește riscul de la dezvoltarea insuficienței respiratorii.

Primul ajutor și diverse opțiuni pentru tratarea bolii

Orice traumatism primit de copil poate provoca panica multor părinți. În această stare, de multe ori pot dăuna copilului. Prin urmare, ar trebui să încerce să acționeze cu calm și încredere.

Nu ar trebui să se facă în primul rând încearcă să corecteze osul rupt. Acest lucru poate provoca deplasarea fragmentelor osoase și dezvoltarea unor complicații grave.

Trebuie să-l liniștim pe copil după aceea să-și strângă brațul de cot, să-l „spânzure” a unui bandaj care se atașează de gât, apoi îl duce la cel mai apropiat spital.