. Doar pentru că puteți cumpăra unele medicamente fără prescripție medicală nu înseamnă că acestea nu pot provoca reacții adverse.

concomitentă atorvastatină

Larus tabl. film 20 mg x 4; x 7; x 10; x 14; x 20; x 28; x 30; x 50; x 56; x 84; x 98; x 100; x 200 (10 x 20); x 500/Larus

Larus tabl. film 20 mg x 4; x 7; x 10; x 14; x 20; x 28; x 30; x 50; x 56; x 84; x 98; x 100; x 200 (10 x 20); x 500/Larus

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Larus 10 mg comprimate filmate.
Larus 20 mg comprimate filmate.
Larus 40 mg comprimate filmate.
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține: 10 mg, 20 mg sau 40 mg atorvastatină (sub formă de atorvastatină calcică).

Pentru o listă completă a excipienților, consultați secțiunea punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
10 mg: 7 mm comprimate filmate albe, rotunde, biconvexe.
20 mg: comprimate filmate albe, rotunde, biconvexe, de 9 mm.
40 mg comprimate filmate albe, eliptice, biconvexe, cu dimensiuni de 8,2 x 17 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Hipercolesterolemie
Larus este indicat ca un adjuvant la o modificare a dietei pentru a reduce nivelurile plasmatice crescute de colesterol total, LDL-colesterol, apolipoproteină B și trigliceride la pacienții cu hipercolesterolemie primară, inclusiv hipercolesterolemie familială (varianta heterozigotă). Tip Pa sau tip IIb conform Clasificarea Fredrickson), atunci când răspunsul la dietă și alte măsuri non-farmacologice este insuficient.
S-a demonstrat că Larus reduce C-total și LDL-C total la pacienții cu hipercolesterolemie familială homozigotă în plus față de alte terapii hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau dacă astfel de terapii nu sunt disponibile.

Prevenirea bolilor cardiovasculare
Prevenirea evenimentelor cardiovasculare la pacienții considerați cu risc crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1) pe lângă corecția altor factori de risc.
4.2. Doze și mod de administrare
Înainte de a începe tratamentul cu Larus, pacientul trebuie așezat. dieta standard de scădere a colesterolului și ar trebui să continue să urmeze această dietă în timpul tratamentului cu Larus.
Dozajul trebuie determinat individual în funcție de valorile inițiale ale LDL-C, de scopul tratamentului și de răspunsul pacientului.
Doza inițială uzuală este de 10 mg o dată pe zi. Reglarea dozei trebuie făcută la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă este de 80 mg o dată pe zi. Fiecare doză zilnică de atorvastatină se administrează simultan și poate fi administrată în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. .

Hipercolesterolemie primară și hiperlipidemie combinată (mixtă)
Majoritatea pacienților sunt monitorizați cu atorvastatină 10 mg o dată pe zi. Efectul terapeutic se observă după 2 săptămâni, iar efectul terapeutic maxim se obține de obicei după 4 săptămâni. Efectul este menținut în timpul tratamentului de lungă durată.

Hipercolesterolemie familială heterocigotă
Pacienții trebuie să înceapă cu atorvastatină 10 mg pe zi. Dozele sunt individualizate și ajustate la fiecare 4 săptămâni la 40 mg pe zi. Ulterior, fie doza poate fi crescută la maximum 80 mg pe zi, fie sechestrantul acidului biliar poate fi combinat cu 40 mg atorvastatină o dată pe zi.
Hipercolesterolemie familială homozigotă
Într-un studiu paliativ cu 64 de pacienți, au fost 46 de pacienți pentru care au fost disponibile informații confirmate despre receptorii LDL. Dintre acești 46 de pacienți, reducerea procentuală medie a LDL-C a fost de aproximativ 21%. Atorvastatina a fost administrată la doze de până la 80 mg/zi.

Doza de atorvastatină la pacienții cu hipercolesterolemie familială homozigotă este de 10 până la 80 mg pe zi. Atorvastatina trebuie utilizată ca adjuvant la alte terapii hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) la acești pacienți sau dacă astfel de terapii nu sunt disponibile.

Prevenirea bolilor cardiovasculare
În studiile de profilaxie primară, doza este de 10 mg/zi. Pot fi necesare doze mai mari pentru a atinge nivelurile de colesterol (LDL) conform ghidurilor actuale.
Doze la pacienții cu insuficiență renală
Boala renală nu a avut niciun efect asupra concentrațiilor plasmatice de atorvastatină sau efectul atorvastatinei asupra lipidelor; de aceea nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienți vârstnici
Eficacitatea și siguranța la pacienții cu vârsta peste 70 de ani care utilizează doza recomandată este similară cu cea observată la populația generală.

Manifestări ale mușchilor scheletici
Atorvastatina, la fel ca și alți inhibitori de HMG-CoA reductază, poate afecta în cazuri rare mușchiul scheletic și poate provoca mialgie, miozită și miopatie, care pot evolua spre rabdomioliză, o afecțiune care poate pune viața în pericol, caracterizată prin creșteri marcate ale nivelurilor de fosfatină creatină (IBS) ( > De 10 ori limita superioară a normalului), mioglobinemie și mioglobinurie, care pot duce la insuficiență renală.

Înainte de a începe tratamentul:
Atorvastatina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu factori predispozanți pentru rabdomioliză. Nivelurile de creatin fosfokinază (CRP) trebuie măsurate înainte de inițierea terapiei cu statine în următoarele cazuri:
- afectarea rinichilor;
- hipotiroidism;
- Antecedente personale sau familiale de tulburări musculare ereditare
- Antecedente de toxicitate musculară cu statină sau fibrat
- Antecedente de boli hepatice și/sau când se consumă cantități semnificative de alcool 4
- La vârstnici (vârsta> 70 de ani), necesitatea unei astfel de măsurări trebuie luată în considerare în prezența altor factori predispozanți pentru rabdomioliză.
În aceste cazuri, riscul tratamentului trebuie evaluat cu atenție în raport cu beneficiile potențiale și se recomandă o monitorizare clinică atentă.
Tratamentul nu trebuie inițiat dacă nivelurile IBS sunt semnificativ crescute (de peste 5 ori limita superioară a normalului) la momentul inițial.

Măsurarea creatin fosfokinazei
Creatina fosfokinază (CRP) nu trebuie testată după efort sau în prezența altor cauze probabile pentru creșterea acesteia, deoarece acest lucru complică interpretarea rezultatelor. Dacă nivelurile IBS sunt semnificativ crescute la momentul inițial (> 5 ori limita superioară a normalului), nivelurile ar trebui măsurate din nou în termen de 5 până la 7 zile mai târziu pentru a confirma rezultatele...

Inhibitori ai citocromului P450 3A4:
Atorvastatina este metabolizată de citocromul P450 3A4. Interacțiunile pot apărea atunci când atorvastatina este administrată cu inhibitori ai citocromului P450 3A4 (de exemplu, ciclosporină, antibiotice macrolide, inclusiv eritromicină și claritromicină, nefazodonă, antifungici azolici, inclusiv itraconazol și inhibitori ai proteazei NGU). Administrarea concomitentă poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de atorvastatină. Prin urmare, trebuie acordată o atenție deosebită atunci când atorvastatina este utilizată în asociere cu astfel de agenți (vezi pct. 4.4).

Inhibitori de proteine ​​de transport
Atorvastatina și metaboliții atorvastatinei sunt substraturi pentru proteinele de transport OATP1B.
Administrarea concomitentă de atorvastatină 10 mg și ciclosporină 5,2 mg/kg/zi a dus la o creștere de 7,7 ori a expunerii la atorvastatină. În cazurile în care este necesară administrarea concomitentă de atorvastatină cu ciclosporină, doza de atorvastatină nu trebuie să depășească 10 mg [3,.

Eritromicină, claritromicină:
Eritromicina și claritromicina sunt inhibitori cunoscuți ai citocromului P450 3A4. Administrarea concomitentă de atorvastatină 80 mg o dată pe zi cu eritromicină 500 vag de patru ori pe zi a dus la o creștere de 33% a expunerii la activitatea totală de atorvastatină. Administrarea concomitentă de atorvastatină 10 mg o dată pe zi și claritromicină 500 de două ori pe zi a dus la o creștere de 3,4 ori a expunerii la atorvastatină. În cazurile în care este necesar un tratament concomitent cu claritromicină și atorvastatină, se recomandă doze mai mici de întreținere a atorvastatinei. Pacienții care necesită doze mai mari de 40 trebuie monitorizați clinic.

Itraconazol
Administrarea concomitentă de atorvastatină 20 până la 40 mg și itraconazol 200 mg pe zi a dus la o creștere de 1,5 până la 2,3 ori a expunerii la atorvastatină. În cazurile în care este necesară administrarea concomitentă de itraconazol cu ​​atorvastatină, se recomandă doze mai mici de întreținere de atorvastatină. Pacienții care necesită doze mai mari de 40 mg trebuie monitorizați clinic.

Inhibitori de protează
Administrarea concomitentă de atorvastatină cu inhibitori de protează, inhibitori cunoscuți ai citocromului P450 3A4, a fost asociată cu concentrații plasmatice crescute de atorvastatină.

Clorhidrat de diltiazem
Administrarea concomitentă de atorvastatină 40 mg cu diltiazem 240 mg a dus la o creștere de 51% a expunerii la atorvastatină. Acești pacienți trebuie monitorizați clinic după inițierea diltiazemului sau după ajustarea dozei.

Ezetimibe
Ezetimibe singur a fost asociat cu miopatia. Prin urmare, riscul de miopatie poate fi crescut prin utilizarea concomitentă a ezetimibului și a atorvastatinei.

Suc de Grapefuit
Conține una sau mai multe substanțe care pot inhiba CYP34A și pot crește, de asemenea, nivelurile plasmatice ale medicamentelor care sunt metabolizate de CYP3A4. Consumul de 1 cană de 240 ml grapefruit a dus la o creștere cu 37% a ASC pentru atorvastatină și la o scădere cu 20,4% a ASC pentru metabolitul ortohidroxi activ.
Cantități mari de suc de grapefruit (peste 1,2 litri pe zi timp de 5 zile) au crescut ASC a atorvastatinei de 2,5 ori și A1_C a inhibitorilor activi (atorvastatină și metaboliți) HMG-CoA reductază de 1,3 ori. Prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă de cantități mari de suc de grapefruit și atorvastatină.

Inductori itocromi P450 3A4:
Administrarea concomitentă de atorvastatină cu inductori ai citocromului P-450 3A4 (de exemplu efavirenz, rifampicină, sunătoare) poate determina reduceri variabile ale concentrațiilor plasmatice de atorvastatină.
Datorită mecanismului dual de interacțiune a rifampicinei (inducerea citocromului P-450 3A4 și inhibarea transportorului de captare a hepatocitelor OATP1B1), se recomandă utilizarea concomitentă a atorvastatinei cu rifampicină, deoarece administrarea redusă de atorvastatină după administrarea rifampicinei este asociată cu concentrațiile plasmatice. de atorvastatină.

Verapamil și amiodaronă
Nu au fost efectuate studii de interacțiune cu atorvastatină și verapamil și amiodaronă. Se știe că verapamilul și amiodarona inhibă activitatea CYP3A4, iar administrarea concomitentă cu atorvastatină poate duce la creșterea expunerii la atorvastatină.

Alte tratamente concomitente

Derivați de gemfibrozil/acid fibrinic
Utilizarea numai a fibratelor este uneori asociată cu miopatia. Riscul apariției miopatiei induse de atorvastatină poate fi crescut cu utilizarea concomitentă de fibrați (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitentă de gemfibrozil 600 mg de două ori pe zi a dus la o creștere de 24% a expunerii la atorvastatină.

Digoxină
Administrarea repetată de digoxină și 10 mg atorvastatină nu a afectat concentrațiile plasmatice de digoxină la starea de echilibru. Cu toate acestea, concentrațiile de digoxină au crescut cu aproximativ 20% după administrarea zilnică de atorvastatină 80 digoxină. Această interacțiune poate fi explicată prin inhibarea proteinei de transport a membranei β-glicoproteină. Pacienții care iau digoxină trebuie monitorizați corespunzător.

Contraceptive orale:
Utilizarea concomitentă a atorvastatinei și contraceptivelor orale are ca rezultat creșterea concentrațiilor plasmatice de noretindronă și etinilestradiol. Această creștere a concentrațiilor trebuie luată în considerare la stabilirea dozei contraceptivelor orale.

Colestipol:
Concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei și ale metaboliților săi activi sunt mai mici (aproximativ 25%) când se administrează concomitent atorvastatină și colestipol. Cu toate acestea, efectul asupra nivelurilor de lipide a fost mai pronunțat atunci când atorvastatina și colestipolul au fost administrate concomitent decât atunci când unul dintre medicamente a fost administrat concomitent.

Antiacide:
Când atorvastatina este administrată concomitent cu o suspensie orală de antiacide care conțin hidroxid de magneziu și aluminiu, concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei și
metaboliții săi activi sunt reduși cu aproximativ 35%, dar scăderea 1lOb-C nu se modifică.

Warfarină:
Administrarea concomitentă de atorvastatină și warfarină a condus la o ușoară scădere a timpului de protrombină în primele zile de administrare, care a revenit la normal în termen de 15 zile de la tratamentul cu atorvastatină. Cu toate acestea, pacienții care iau warfarină trebuie monitorizați îndeaproape atunci când se adaugă atorvastatină la tratamentul lor.

Fenazonă:
Utilizarea concomitentă a dozelor repetate de Larus și fenazonă arată doar un efect ușor sau deloc aparent asupra clearance-ului fenazonei.

Cimeditină:
Un test de interacțiune cu cimetidină cu Larus nu a arătat nicio interacțiune.

Amlodipină:
Într-un studiu de interacțiune medicamentoasă la subiecți sănătoși, utilizarea concomitentă de atorvastatină 80 mg și amlodipină 10 mg a dus la o creștere cu 18% a expunerii la atorvastatină.

Următoarele evenimente adverse au fost raportate cu unele statine:
• Tulburări de somn, inclusiv coșmaruri,
• Pierderea memoriei
• Disfuncție sexuală
• Depresie
• Cazuri excepționale de boală pulmonară interstițială, în special în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Nu există un tratament specific pentru supradozajul cu atorvastatină. În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic și, dacă este necesar, trebuie instituit un tratament de susținere. Trebuie efectuate teste ale funcției hepatice și trebuie monitorizate nivelurile serice ale IBS. Datorită legării semnificative a atorvastatinei de proteinele plasmatice, hemodializa nu este de așteptat să crească semnificativ clearance-ul atorvastatinei.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai HMG-CoA reductazei,
Codul ATC: C10AA05

Ateroscleroza
În „Studiul inversării aterosclerozei cu scăderea agresivă a lipidelor” (REVERSAL) efectul scăderii intensive a lipidelor cu atorvastatină 80 mg și scăderea standard a lipidelor cu ateroscleroză mg pe angiografie a fost evaluat utilizând ultrasunete intravasculară (IVUS) la pacienții cu boli coronariene, cu un studiu clinic randomizat, dublu-orb, multicentric, controlat, efectuând ultrasunete intravasculare (IVUS) la momentul inițial2 și la pacienții cu vârsta de 18 luni la 18 luni. Nu a existat o progresie a aterosclerozei în grupul cu atorvastatină (N = 253).
Modificarea medie a volumului total de aterom (obiectiv primar) față de valoarea inițială a fost - 0,4% (p = 0,98) în grupul cu atorvastatină și + 2,7% (p = 0,001) în grupul cu pravastatină (N = 249). Efectul atorvastatinei a fost semnificativ statistic (p = 0,02) comparativ cu pravastatina. Efectul scăderii intense a lipidelor asupra obiectivelor cardiovasculare (adică necesitatea revascularizării, infarctului miocardic non-fatal, decesului coronarian) nu a fost investigat în acest studiu.

În grupul cu atorvastatină, colesterolul LDL a fost redus cu o medie de 2,04 mmol/1 ± 0,8 (78,9 mg/dl ± 30) față de valoarea inițială de 3,98 mmol/1 ± 0,7 (150 mg/dl ± 28).) Și în pravastatină grupați până la o medie de 2,85 mmol/1 ± 0,7 (110 mg/dl ±) față de valoarea inițială de 3,89 mmol/1 ± 0,7 (150 mg/dl ±) (pO.0001). De asemenea, atorvastatina a redus semnificativ colesterolul total mediu (TC) cu 34,1% (pravastatină -18,4%, pO.0001), valorile medii ale trigliceridelor (TO) cu 20% (pravastatină: -6,8%, p 55 ani, fumat, diabet, antecedente de CBS într-o rudă de gradul I, TC: HDL-C> 6, boală vasculară periferică, hipertrofie ventriculară stângă, evenimente cerebrovasculare anterioare, anomalii ECG specifice, proteinurie/albuminurie. Risc ridicat pentru primul eveniment cardiovascular.
Pacienții au fost tratați cu terapie antihipertensivă (regim pe bază de amlodipină sau atenolol) și fie atorvastatină 10 mg pe zi (n = 5168), fie placebo (n = 5137).

Metabolism:
Atorvastatina este metabolizată de citocromul P450 3A4 în derivați orto și parahidroxilați și diferiți produși de beta-oxidare. Printre alte căi, acești compuși sunt metabolizați în continuare prin glucuronidare. Inhibarea in vitro a HMG-CoA reductazei de către metaboliții orto și parahidroxilați este echivalentă cu cea a atorvastatinei. Aproximativ 70% din activitatea inhibitorie circulatorie a HMG-CoA reductazei se datorează metaboliților activi.

Eliminare:
Atorvastatina este eliminată în principal prin bilă după metabolismul hepatic și/sau extrahepatic. Cu toate acestea, medicamentul nu suferă o recirculare enterohepatică semnificativă. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare al atorvastatinei la om este de aproximativ 14 ore. Timpul de înjumătățire al activității inhibitoare a HMG-CoA reductazei este de aproximativ 20 până la 30 de ore datorită implicării metaboliților activi.

Populații speciale
- Pacienți vârstnici:
Concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei și ale metaboliților săi activi sunt mai mari la pacienții vârstnici sănătoși decât la pacienții tineri, dar efectele lipidice sunt comparabile cu cele observate la populațiile mai tinere de pacienți.

- Copii:
Nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru populația pediatrică.

- Gen:
Concentrațiile de atorvastatină și ale metaboliților săi activi la femei diferă de cele la bărbați (femei: aproximativ 20% mai mare pentru Cmax și aproximativ 10% mai mică pentru ASC). Aceste diferențe nu sunt relevante din punct de vedere clinic, ceea ce înseamnă că nu există diferențe semnificative din punct de vedere clinic în ceea ce privește efectul asupra lipidelor între bărbați și femei.

- Insuficiență renală:
Boala renală nu are niciun efect asupra concentrațiilor plasmatice sau asupra lipidelor de atorvastatină și a metaboliților săi activi.

Acoperire tablete:
Hipromeloză
Dioxid de titan E 171
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilități
Nu se aplică.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauții speciale pentru depozitare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Blistere (aluminiu/aluminiu): 4, 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 84, 98, 100, 200 (10 x 20), 500 pentru toate cantitățile de substanță activă pe unitate de doză.
Recipiente (HPDE) cu capac rezistent la copii (LDPE): 10, 20, 30, 50, 100, 200 pentru toate cantitățile de substanță activă pe unitate de doză.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminare
Nu există cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Gedeon Richter Pic.
Gyömröi ut 19-21.
1103 Budapesta, Ungaria
8. HOMEP (A) AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIAȚĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZAȚII/REÎNNOIREA AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
27.04.2010