corpului

În comunicare, oamenii se exprimă nu numai prin cuvinte, ci și prin corpul lor. Comunicarea „fără cuvinte” include expresii faciale, contact vizual, gesturi, poziția corpului, tonul vocii. De multe ori încercăm să păstrăm ceva pentru noi, dar în același timp limbajul corpului nostru ne trădează.

Expresia feței este necesară pentru fluxul complet de reacții emoționale. Restricționarea expresiei feței slăbește emoția trăită. Un zâmbet, chiar dacă intenționat, îmbunătățește starea funcțională generală. Urmați deviza „Zâmbește!”

Mișcările corpului sunt supuse unui control mai puțin conștient și, cu o observare atentă și utilizarea videoclipurilor, pot oferi informații despre starea reală a persoanei sub observație.

Exprimarea emoțiilor în majoritatea cazurilor nu este controlată și poate fi judecată prin grimase faciale și mișcări ale corpului. Chiar dacă o persoană menține o expresie facială reținută, există multe alte mișcări și gesturi de care nu este conștientă, dar care îi trădează starea emoțională. Această circumstanță este utilizată în practica efectuării interogațiilor, atunci când observatorul experimentat monitorizează mișcările corpului, intonația vocii și expresia feței pentru a ghici ceea ce persoana încearcă să controleze și să ascundă. Această observație poate fi mult facilitată dacă un videoclip este realizat și apoi analizat.

Exprimarea emoției prin expresii faciale, postură și mișcări ale corpului sunt o parte integrantă a răspunsului emoțional. Studiul sistematic al acestei componente a fost stabilit de Darwin, care în lucrarea sa clasică „Expresia emoțiilor la animale și oameni” oferă o explicație a originii sale și a semnificației sale funcționale. Potrivit acestuia, expresiile faciale ale corpului și feței au apărut din acțiuni utile inițial. Expresiile emoționale sunt fie o formă slăbită a acestor acțiuni (de exemplu, dezvăluirea dinților în furie este o reacție reziduală la utilizarea lor directă), fie opusul lor (un zâmbet este însoțit de relaxarea anumitor grupuri musculare ale feței), sau un expresie a excitării emoționale (tremurături, bâlbâială).

Sensul funcțional al expresiei comportamentale a emoțiilor constă în informarea celuilalt individ despre starea interioară și disponibilitatea pentru o anumită acțiune. Acest lucru facilitează comunicarea între animalele individuale din grup și salvează utilizarea directă a agresivității (de exemplu, în lupta dintre bărbați pentru a controla femela, posturile amenințătoare în cele mai multe cazuri previn vărsarea de sânge).

Limitarea expresiilor faciale afectează emoțiile trăite.

Expresia feței la om este o parte integrantă a reacției emoționale. Studii mai recente au descoperit că expresiile faciale care însoțesc diverse emoții provoacă modificări specifice ale fluxului sanguin către creier, astfel încât la nivel fiziologic există atât o reacție generală nespecifică, cât și o imagine specifică a aportului de sânge cerebral. Un răspuns specific optim se găsește pentru zâmbet. Din punct de vedere practic, aceasta înseamnă că, pentru a menține o funcționare optimă, este potrivit să zâmbiți mai des, chiar dacă zâmbetul este intenționat și ajustat.