subțire

Linia subțire dintre bine și rău, o linie în formă de șarpe, incredibil de alunecoasă și - Este această linie subțire o paradigmă? De foarte multe ori definim alți indivizi și acțiunile sau gândurile lor în coloanele Binelui și Răului. Acest lucru se întâmplă deoarece egocentrismul, gândirea subiectivă, este activat în noi. Observațiile mele se referă la diferite personaje și reacțiile lor, cum ar fi Justificarea, o metodă prin care ne cerem scuze în detrimentul altora. Apoi, ar trebui pusă întrebarea - După ce criterii judecăm și adoptăm sentințe pentru Binele sau Răul?

Efectul legii echilibrului dintre bine și rău

În univers, totul este supus unor legi stricte. Toate vibrațiile se supun necondiționat, dar omul nu întotdeauna. De aceea am decis să vă ofer una dintre legile în cauză și anume -

Efectul legii echilibrului, sau karma

Sufletul spiritual creează purtătorii întrupării într-o sincronie deplină cu o lege, care în Răsărit este numită Legea Karmei, iar în literatura ocultă este numită și Legea echilibrului. Efectul acestei legi este că orice flux de energie emisă de o sursă revine la sursa respectivă într-o formă, putere și calitate similare.

Aceasta, în raport cu omul, înseamnă pur și simplu că tot ceea ce omul gândește, simte, spune sau face se va întoarce la el pentru a restabili echilibrul sistemului său energetic individual. Astfel, fiecare rău pe care îl provoacă o persoană printr-un gând, sentiment, cuvânt sau acțiune se întoarce la el. Același lucru este valabil și pentru binele pe care l-a făcut.

Acțiunea Legii echilibrului, sau karma, face posibilă evoluția conștiinței întruchipate. Durerea, în acest proces, joacă un rol extrem de important, fiind un instrument major pentru educarea unei persoane despre ceea ce este corect și ce nu. Primind răsplată pentru răul făcut, se învață ce anume este răul.

Durerea experimentată îl face să încerce să nu mai repete vechile greșeli. Pe de altă parte, primind o recompensă pentru binele făcut, se învață exact ce este bine. Sentimentul de satisfacție, bucurie și chiar fericire îl fac să se străduiască să acționeze la fel în viitor.

Ce este exact „răul” și ce este „bine”?

Dar ce este exact „răul” și ce este „bine”? Și de ce este una nedorită și cealaltă de dorit? Cine introduce criteriile pentru acest lucru? - Mulți oameni au doar o idee vagă de ce anumite manifestări ale lor sunt clasificate ca „bune” și opuse - ca „rele”.

Alții arată clar că orice lucru care dăunează în vreun fel bunăstării - să folosească un termen atât de comun - al altor oameni sau chiar al lor este rău, iar ceea ce ajută și mărește această bunăstare este bun.

Învățătura ezoterică merge și mai departe și clarifică faptul că orice utilizare a energiilor divine (și a tuturor acestora, la orice nivel al realității) în scopuri egoiste este „rea” și este pedepsită ca atare, cu consecințe severe pentru cauza ei.

Energiile divine sunt disponibile tuturor copiilor lui Dumnezeu și, conform Intenției și Planului divin, ele trebuie folosite pentru binele comun, pentru creșterea bunăstării tuturor creațiilor divine. Folosirea acestor energii în scopuri egoiste și rău intenționate este, prin urmare, contrară intenției și planului divin în sine. Într-un sens mai restrâns, deoarece sufletul spiritual este aspectul în om care cunoaște Planul și intenția divină și se străduiește să-l întruchipeze, utilizarea egoistă a energiilor divine este contrară voinței spirituale a sufletului uman.

A face „răul” este în esență o abatere de la adevărata noastră natură, care este Sufletul. Arată că omul nu își cunoaște adevărata natură și acționează contrar acesteia, identificându-se cu purtătorii Sufletului. Și întrucât adevărata caracteristică a Sufletului este Iubirea, s-ar putea spune că „răul” este orice manifestare a lipsei iubirii, iar „binele” este expresia iubirii.

Prin răsplată și durere, se învață treptat să se distingă adevărata identitate de purtătorii prin care se manifestă. Prin răzbunare și durere, se învață că de fiecare dată când se identifică cu sentimentele și gândurile sale negative despre alți oameni și, ca rezultat, vorbește sau acționează față de acei oameni fără dragoste, s-a abătut de la adevărul că este esența sa și nu știe în sine sau în alții.

Toate acestea, desigur, durează mult. După cum sa menționat deja, este necesar ca Sufletul să treacă prin multe încarnări înainte ca persoana deja formată să poată începe chiar să simtă vag influența Sufletului spiritual. În toată această perioadă, Sufletul spiritual construiește astfel de purtători pentru a atrage experiența și lecțiile necesare.

Extinderea influenței sufletului spiritual

Prin experiența dureroasă se realizează golul iluziilor pe care le hrănește pentru sine, inevitabilitatea schimbării, nemulțumirea care se simte inevitabil, chiar și atunci când și-a atins obiectivele egoiste îndelung urmărite, imposibilitatea de a găsi satisfacția în acest fel. Toate acestea, în cele din urmă, contribuie la crearea unei atitudini mai altruiste la om. Începe să gândească nu numai pentru sine, ci și pentru binele altora, identificându-se mai întâi cu cercul îngust al celor mai apropiați oameni ai săi, iar mai târziu - cu un cerc din ce în ce mai larg de oameni.

Faptul că omul a început să-și abandoneze egocentrismul arată clar că Sufletul spiritual a început deja să aibă o influență tangibilă în viața individului. Etapa evoluției umane apare atunci când începe să coopereze în mod conștient cu această evoluție. Ajungând încet, inconștient și adesea dureros, la această etapă a dezvoltării sale în virtutea procesului evolutiv în sine, omul își transformă de acum înainte dezvoltarea într-o activitate conștientă, auto-inițiată, accelerând astfel manifestarea Sufletului.

Începutul acestei căi este plin de multe obstacole în fața naturii inferioare a omului însuși. Trebuie să vrei să te vezi așa cum este, să descoperi și să-ți depășești calitățile negative, neajunsurile și limitările, care acum, în lumina Sufletului spiritual, încep să fie văzute din ce în ce mai clar. Este nevoie de mult curaj pentru a privi în față și pentru a depăși ceea ce constituie sinele individual inferior - personalitatea. Este nevoie de curaj pentru a sacrifica acea parte a omului care îl separă de Sufletul său, iar acest curaj nu poate apărea decât din cel potrivit, i. motiv altruist - motivul de a servi oamenii cu înțelepciune și cu dragoste.