medicină

În cele șapte decenii de la înființare, Shiatsu a evoluat dintr-o școală medicală holistică locală pentru chiropractică într-un lanț multinațional de sisteme care continuă să evolueze astăzi. Aflați ce proclamă diferitele sisteme Shiatsu și ce au în comun, apoi mergeți la un masaj!

Terapia Shiatsu este o tehnică completă pentru masajul relaxant și vindecător, care datează din Evul Mediu timpuriu. Se efectuează mai ales cu degetele, palmele și degetele mari pe un sistem special de puncte și meridiane pentru a restabili echilibrul energetic din corpul pacientului. În afară de caracterul vindecător, terapia de masaj se aplică și în scopul prevenirii și profilaxiei sănătății.

Istoria și originea Shiatsu

Shiatsu este o terapie manuală relativ tânără, originară din Japonia, care înseamnă literalmente „presiunea degetelor”. Se crede că rădăcinile artei de masaj Shiatsu au dus la terapii de masaj care au intrat în Japonia din China în Evul Mediu. În acea perioadă, tehnicile de masaj erau discipline semi-mistice, practicate mai ales de femei și nevăzători.

Cuvântul „Shiatsu” a fost folosit pentru prima dată în 1915 într-o carte de masaj scrisă de Tenpaku Tamai. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, Takujiro Namikoshi a fondat primul colegiu de terapie Shiatsu la Tokyo. Sistemul său este în concordanță cu fiziologia științifică și anatomia medicinei occidentale, spre deosebire de alte școli care practică Shiatsu conform tradiției acupuncturii din medicina tradițională chineză. În Japonia, sistemul Namikoshi se bucură de statut oficial, iar el însuși este considerat de mulți ca fiind descoperitorul shiatsuului modern.

Unul dintre elevii lui Namikoshi, Shizuto Masunaga, care la acea vreme era profesor de fiziologie la Universitatea din Tokyo, s-a separat de școala sa și și-a fondat propria școală. Sistemul său de vindecare se bazează pe medicina tradițională chineză și este acum cunoscut sub numele de Zen Shiatsu. Într-o etapă ulterioară, diviziunea dintre școala tradițională și moderniști s-a adâncit din motive culturale, iar din ele au apărut sisteme parțial mixte.

În Japonia, doar Școala Namikoshi este recunoscută oficial ca terapie de vindecare. Pentru a fi eligibil să practice Shiatsu ca terapeut complet autorizat, trebuie să studiezi timp de trei ani la o universitate sau colegiu. La nivel internațional în SUA, Canada, UE (și respectiv în țara noastră) terapeutul shiatsu este acceptat să fie numit „Shiatsupractor”. Este o marcă comercială licențiată și protejată legal care servește ca o marcă internațională de terapie de calitate și se asigură că titularul unei licențe de terapeut shiatsu a urmat pregătirea necesară.

În afară de standardizarea oficială, pe lângă școala Namikoshi, există și:

Zen (Masunaga) Shiatsu, școala primară care urmează medicina tradițională chineză, de unde provin și alte școli.

Meridian Shiatsu - bazat pe medicina tradițională chineză.

Tao Shiatsu - bazat pe medicina tradițională chineză, inclusiv filozofia și ritualurile budiste.

Ohashiatsu - stil Zen Shiatsu.

Shiatsu cuantic - bazat pe medicina tradițională chineză.

Shiatsu în mișcare - bazat pe medicina tradițională chineză, folosind tehnici din mers, despre care creatorii cred că afectează bolile cronice.

Aze Shiatsu, Macrobiotic Shiatsu, Zen-Touching Shiatsu și altele.

Esența Shiatsu

Potrivit lui Namikoshi, masajul Shiatsu folosește degetele, palmele și degetele mari pentru a acționa asupra punctelor specifice legate de sistemul nervos central și periferic. Pe lângă tehnicile deja enumerate, aceasta include și coatele de presiune, genunchii și chiar picioarele. La rândul său, tradiționalistul Masunaga crede că baza în Shiatsu este meridianele energetice din corp, astfel încât masajul Shiatsu ar trebui să includă întregul corp, să concentreze atenția practicantului asupra echilibrului energetic al corpului și să ofere o conexiune de energie supranaturală. Terapeutul de la Zen Shiatsu efectuează nu numai masaj tisular, ci și diagnosticare energetică și sprijin în timp ce își diagnostică și tratează pacientul. În ambele școli există un diagnostic și terapie combinate în mâinile terapeutului, care verifică senzorial corpul persoanei care este masată pentru a detecta nereguli precum zone prea strânse sau libere, formațiuni de țesut atipice, deplasări fasciale și altele.

În Zen Shiatsu, diagnosticul începe cu o examinare cuprinzătoare, verificarea mirosului, interpretarea sunetelor, sensibilitatea presiunii la anumite puncte, pulsul. Aceasta este urmată de o verificare a limbii și o conversație despre starea de sănătate a pacientului. Terapeutul examinează spatele și abdomenul pacientului pentru semne de dezechilibru energetic în organele interne. Evaluarea este subiectivă și relativă, în funcție de experiența practicantului. Pentru terapia Zen Shiatsu, diagnosticul este cea mai importantă parte a tratamentului unei probleme, astfel încât pacientul este revizuit din nou și din nou pe tot parcursul cursului.

Eficacitatea Shiatsu

Există multe cazuri înregistrate de persoane a căror sănătate a fost afectată pozitiv după terapia Shiatsu (ambele școli). Cu toate acestea, dovezile efective ale eficacității resping anumite afirmații ale tradiționaliștilor, cum ar fi tratamentul malignităților. Potrivit cercetătorilor, terapia Shiatsu are un efect relaxant asupra corpului și minții, inclusiv reducerea stresului și arătarea unui efect bun asupra problemelor de natură musculară, articulară și neurologică (Namikoshi). Pe teritoriul UE se acceptă faptul că masajele Shiatsu au un caracter reabilitator, preventiv și profilactic. Afirmațiile potrivit cărora pot fi folosite pentru a „vindeca” bolile se află totuși în coloana „haiducilor”, așa cum este cazul multor alte forme de terapie holistică.