Micul tarta util

utilă

Spre deosebire de ruda sa apropiată, afine, așa-numita „viță de vie a Munților Ida” (Vaccinium vitis-idaea) are un gust mult mai acru și specific. Cu toate acestea, merișorul a câștigat un loc binemeritat în medicina populară, gătit și chiar în amenajarea teritoriului ca plantă ornamentală.

În afară de barba eroului Hainaut Road - Shaggy Beard, „mărgele” roșii se găsesc și în zonele forestiere din Asia, America de Nord și Europa. În Bulgaria este cel mai frecvent întâlnit în Rhodopi, Stara Planina, Pirin, Rila, Sredna Gora, regiunea Vitosha și munții de la granița de vest. Arbustul veșnic verde crește în principal în climă temperată, înflorește primăvara, iar fructele sale pot fi culese până în octombrie. Afinul este folosit pentru a face sucuri, lichioruri, gemuri, diverse sosuri și garnituri, iar fructele sunt venerate în special în bucătăria scandinavă. Deoarece micile cadouri roșii sunt abundente în aceste regiuni, gemul și sucul fac parte integrantă din preparatele tradiționale din Suedia, Norvegia și Finlanda.

Plin de conservanți naturali și pectină, merisorul este foarte potrivit pentru depozitare luni întregi la temperatura camerei. Poate fi păstrat în borcane cu apă sau ca tinctură de fructe crude amestecate cu o cantitate mică de zahăr în ele. Conservarea fructelor este posibilă în mare parte datorită conservantului natural din ele - acidul benzoic, care protejează afine de putregai și deteriorare.

Conținut și proprietăți de vindecare

Acționând ca conservant, acidul benzoic este, de asemenea, un antiseptic foarte puternic. Din acest motiv, merisoarele au acțiune antimicrobiană și sunt utile pentru microflora intestinală. Dintre acizii organici din aceste fructe există și citric, tartric, malic și alții.

Atât fructele de afine, cât și frunzele au proprietăți curative dovedite datorită conținutului unei varietăți de substanțe chimice care au efecte antiseptice, vasoconstrictoare și diuretice.
Cea mai obișnuită utilizare a acestui dar forestier este tratamentul infecțiilor urinare. Frunzele de afine ajută și ele pietre la rinichi, nefrită, pielită, cistită. Taninurile conținute în afine au un efect benefic asupra pereților vaselor de sânge, întărindu-le și întărindu-le.

Afinele sunt cunoscute ca fiind bogate în quercetină bioflavonoidă, care acționează ca un puternic antioxidant. Această proprietate a fructelor de pădure le face un aliment foarte util, protejând celulele de efectele nocive ale radicalilor liberi.Fructul acru este o sursă extrem de valoroasă de polifenoli care împiedică declanșarea anumitor procese patogene din corpul nostru. Afinul conține și miere, ceea ce îl face potrivit atât pentru diabetici, cât și pentru prevenirea diabetului, deoarece o deficiență a acestui mineral este asociată cu niveluri crescute de zahăr din sânge.

Atât fructul, cât și frunzele gărgăriței amare conțin arbutină glicozidă. Are efect bactericid și stimulează eliberarea de acid uric, cantități crescute din sânge ducând la acumularea de cristale de urat în zona articulațiilor. Aceste cristale stau la baza apariției gutei, precum și a formării pietrelor de urat în rinichi.

Infuzia de frunze de afine este, de asemenea, utilizată în boli hepatice, colită și constipație. Fructele tufișului sunt foarte utile în beriberi și reumatism. La fel ca căpșunile, zmeura și murele, acestea sunt un mijloc de normalizare a tensiunii arteriale și de reducere a riscului de apariție boli ale sistemului cardiovascular, inclusiv hipertensiune.