Panko a făcut din nou răutate,
nu tolerează jucăriile sănătoase.
Calul lui - din nou fără picior.
- Ce l-a rupt, erou?
A spus Panko
și tăiat:
- Nu mai mult, nu mai mult!

poem

Aceste cuvinte imediat ce inventez,
aruncați cauciucul de liliac;
de la balcon
arunca elefantul,
calcă ursulețul tău de pluș.
- Nu mai,
nu mai!

A luat stiloul tatălui său,
tren zgâriat la birou,
dar pe podea, pentru probleme,
a vărsat cerneala.
- Destul de răutate, omule.!
- Nu mai,
nu mai!

- Nu mai?
Atunci bine!
Dar acum unde fierbe?
Fierbe în bufet,
unde a turnat sare fină în cafea.
De aceea mama l-a certat.
- Nu mai,
nu mai există!

Uita-te la ei,

uita-te la ei
cărțile noi ale tatălui!
Panko cu creioane colorate
atrage în ele nenumărate
zgârieturi și imagini:
iar clovnul a fost împușcat acolo,
iar turnurile curbate sunt ridicate,
iepure alergător cu trei picioare ...
- Nu mai sunt așa.!

Punkii au o pisică,
pisică colorată și blândă.
Iată odată eroul
îl trase de coadă.
Ea s-a jefuit, miaună,
eșecul s-a întâmplat din nou -
pentru tandra lui mângâiere
s-a zgâriat pe față,
a rupt vesta albastră
iar eroul a plâns din nou:
- Nu mai,
nu mai!

Urmăriți ce copil este!
Parul din curtea lor devine galben.
Urcă pe o ramură subțire,
a scuturat ca un cal,
dar ramura se rupe,
Panko bătea la pământ.
- Nu mai urc! -
strigă eroul nostru.

Puteți citi continuarea AICI