Dr. Alexandrina Radoslavova | 08 septembrie 2016 | 0

vederea

Vitrosul (corpus vitros) umple globul ocular și reprezintă lichid de tip jeleu. Participă la aparatul optic al ochiului și își menține forma și tonul.

Vitrosul este compus din fibre de colagen, care sunt foarte fine și, la rândul lor, se leagă de moleculele de mucopolizaharide ale acidului hialuronic și ale acidului hidrofil. Se compune din aproximativ 99% apă și doar aproximativ 1% substanță uscată. Funcția corpului vitreal este legată de transmiterea razelor de lumină către retină, are o funcție de absorbție a șocurilor și dă formă ochiului.

Foarte des, când privim cerul sau vreun obiect luminos, vedem pete întunecate, fibre, muște înotând în fața ochilor noștri. Când suntem tineri, vitrosul din ochi are o consistență mai asemănătoare gelului, dar odată cu înaintarea în vârstă începe să se lichefieze și gelul, care nu s-a dizolvat, plutește sub diferite forme. Aceste formațiuni plutitoare asemănătoare gelului sunt de fapt formate din colagen. Adeziunile de colagen creează o umbră pe retină, deoarece nu transmit lumină și, prin urmare, vedem puncte plutitoare întunecate, cârpe în toate formele.

Uneori, aceste acumulări de colagen sunt atât de mici încât nu se observă, dar la oftalmoscopie pot fi văzute de un oftalmolog. Ele apar de obicei între 50 și 75 de ani și sunt mai susceptibile să apară la oameni miopi sau după o intervenție chirurgicală de cataractă. Rareori, dar pot fi în continuare rezultatul unor traume oculare, boli, retinopatie diabetică, tumori oculare și multe altele. Uneori, observarea unei astfel de turbidități plutitoare este asociată cu boli mai grave, cum ar fi detașarea retinei, hemoragia vitroasă, inflamația ochiului cauzată de infecție sau proces autoimun, tumori oculare.

Există, de asemenea, un fenomen numit aura vizuală care apare înainte de un atac de migrenă și este însoțit de o durere de cap. Aura vizuală este diferită în natură de turbiditățile plutitoare și nu are nicio legătură cu geneza lor.

Este foarte important să știți când să solicitați ajutor medical. Dacă aceste turbidități plutitoare apar din când în când sau sunt resimțite doar atunci când privim cerul sau un fundal luminos, atunci probabil că nu este nevoie să vă faceți griji. Cu toate acestea, atunci când punctele plutitoare încep să crească, se observă sclipiri sau se observă pierderea vederii într-o parte a câmpului vizual, atunci trebuie solicitată imediat asistență medicală, deoarece simptomele rezultate se pot datora detașarea vitrosului, care trage și retina. Acest lucru poate crea găuri în ea, care la rândul lor pot duce la detașarea sa. Cu cât sunt luate măsuri mai rapide, cu atât mai mici și temporare vor fi consecințele asupra vederii.

Cercetările științifice arată că atunci când o persoană are aceste afecțiuni, în 39,7% din cazuri este o detașare posterioară a vitrosului, iar în 8,9% - o ruptură de retină. Alte studii arată că 50% dintre persoanele cu lacrimi de retină dezvoltă și detașare de retină.

Tratamentul punctelor plutitoare, care nu sunt un simptom al unui proces mai grav depinde de pacient și de cât de mult îl irită. Dacă sunt mici și nu sunt observați în mod constant, nu este nevoie să le tratezi cu nimic. De-a lungul timpului, cineva se obișnuiește cu ei și nu le acordă atenție. Dar dacă există muște mai mari, acestea irită pacientul și el caută o soluție. Este bine ca medicul oftalmolog să evalueze din punct de vedere profesional cât de necesară este aplicarea unei proceduri, deoarece dacă se face un fel de tratament și nu este nevoie, poate duce la consecințe ireversibile.

În zilele noastre, când laserul este utilizat în aproape toate aspectele vieții, acesta ar putea fi folosit și aici. Scopul său este fie de a evapora particulele mai mari, fie de a le sparge astfel încât să nu fie vizibile. Este o soluție mai blândă decât vitrectomia (îndepărtarea vitrosului și înlocuirea acestuia cu un lichid special).

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.