științei

Ochiul uman este un organ incredibil de complex, iar cercetătorii continuă să exploreze activ modul în care funcționează și ce cauzează deteriorarea acestuia. Aproximativ 36 de milioane de oameni din întreaga lume sunt nevăzători, iar alte 217 de milioane de persoane au o deficiență de vedere moderată până la severă. Câte dintre aceste cazuri au putut fi prevenite? Cum știința ne poate ajuta să restabilim viziunea deteriorată și chiar să învingem orbirea?

Editarea genelor ca a doua șansă pentru viziune

Cea mai frecventă boală genetică care afectează vederea este cunoscută sub numele de retinită pigmentară. La nivel mondial, aproximativ 1,5 milioane de copii se nasc cu retinită pigmentară, o afecțiune care determină deteriorarea funcției celulelor retiniene în timp. Boala începe de obicei cu pierderea vederii nocturne, urmată de vederea tunelului și se poate termina în cele din urmă cu orbire.

Retinita pigmentară este o boală genetică cauzată de o mutație genetică. Dacă celulele retiniene sănătoase pot fi inserate în ochi, acestea au șansa de a domina celulele mutante pentru a încetini sau a opri degenerarea retiniană. Cu toate acestea, la transplantul de celule dintr-o retină sănătoasă, există riscul ca celulele străine să nu fie acceptate în corpul destinatarului. Din fericire, noile abordări ale editării genelor precum CRISPR/Cas9 ne permit să tăiem literalmente părți nedorite ale propriilor gene.

Într-un studiu recent publicat în revista Nature, cercetătorii au luat celule de pe pielea pacienților cu retinită pigmentară și au folosit o tehnică pentru a le transforma în celule multifuncționale (numite celule stem pluripotente). Apoi au îndepărtat mutația prin editarea genei cu CRISPR. Când celulele au fost examinate 10 zile mai târziu, mutația încă lipsea. Pașii următori vor fi verificarea dacă celulele pot fi readuse în retina afectată cu rezultate pozitive.

Cercetătorii lucrează, de asemenea, la reprogramarea propriilor celule ale ochiului în căutarea unor modalități de tratare a problemelor congenitale, cum ar fi retinita pigmentară și alte boli degenerative, cum ar fi degenerescența maculară legată de vârstă. Cercetătorii de la National Eye Institute (parte a Institutului Național al Sănătății din SUA) au descoperit recent că celulele Mueller, care acționează ca o legătură între neuronii din ochi, pot fi reprogramate pentru a funcționa ca fotoreceptori în ochii șoarecilor orbi la naștere.

Ochiul bionic privește înainte în lupta împotriva orbirii

O altă abordare a abordării orbirii în boli genetice, cum ar fi retinita pigmentară, este înlocuirea întregului ochi afectat. Institutul australian de bionică a creat un prototip de ochi bionic și primul transplant a fost efectuat în 2012. Pacienta raportează că este capabilă să vadă lumina strălucitoare imediat după operație, iar oamenii de știință lucrează cât mai mult posibil pentru a percepe diferite forme.

În 2015, medicii de la un spital din Colorado au dezvoltat un ochi bionic prin implantarea unui microcip în retina unui pacient cu retinită pigmentară. Microcipul se sincronizează cu o pereche de ochelari care transmit fără fir un semnal video către cip, care stimulează nervul optic să trimită informații vizuale către creier. Pacientul poate vedea contururi și umbre, dar viziunea nu este complet restabilită.

Cercetătorii investighează, de asemenea, dacă ochii bionici pot fi folosiți pentru a aborda alte cauze ale insuficienței vizuale. În 2015, un pacient britanic cu degenerescență maculară a primit, de asemenea, un implant ocular bionic.

Alte cercetări s-au concentrat pe utilizarea imprimantelor 3D în lupta împotriva orbirii. A fost tipărită cu succes o „serie de receptori de lumină pe o suprafață emisferică”, care este primul pas mare către tipărirea ochiului bionic. Dacă un astfel de proiect este finalizat, dispozitivul va fi nu numai mai eficient, ci și semnificativ mai accesibil.

Și, desigur, există o aplicație de la Australian National Vision Research Institute, care vă permite să vă faceți o idee despre ceea ce este viziunea prin ochiul bionic.

Ce tipuri de orbire pot fi evitate?

Deși multe dintre aceste progrese tehnologice vizează afectarea orbirii congenitale sau dobândite, 80% din toate cazurile de deficiențe de vedere sunt considerate prevenibile de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Studiul lor a constatat că principalele cauze ale orbirii sau ale deficienței de vedere la nivel mondial sunt cataracta, degenerescența maculară legată de vârstă, opacitatea corneei, opacitatea corneei, retinopatia diabetică, orbirea copilariei și bolile infecțioase ale ochilor, cum ar fi trahomul sau oncocerciaza. Cazurile evitabile de orbire sunt cele mai frecvente în Asia de Sud-Est și Pacificul de Vest și mai rare în Europa și America.

Se așteaptă ca aceste cazuri să se dubleze în Statele Unite până în 2050 (conform unui raport al Institutului Național de Sănătate), precum și la nivel global. Dar nu te grăbi să-ți faci griji pentru ochii tăi. Această creștere preconizată se datorează probabil în mare parte schimbărilor demografice ale populației.

Creșterea populației în țările în curs de dezvoltare, unde rata deficienței vizuale este mai mare, tinde să depășească creșterea populației în țările dezvoltate. Proporția populației cu vârsta peste 50 de ani continuă să crească și 80% dintre persoanele care sunt orbe sau au probleme vizuale moderate până la severe au peste 50 de ani.

Surse și multe altele despre acest subiect pot fi găsite la: