h-18

IMPORTANT!

Articolul nu mai este relevant. Ministerul Finanțelor a abandonat modificările la Ordonanța H-18 privind introducerea software-ului SUPTO.

În acest articol am adunat cele mai recente răspunsuri pe care ANR le-a furnizat pe tema Ordonanței H-18, referitoare la afaceri.

Pentru comoditate, am sistematizat și editat întrebările și răspunsurile astfel încât acestea să vă fie cele mai convenabile. Scrierea se bazează pe informațiile oficiale de pe site-ul web al ANR.

Dacă ați uitat să vedeți prima parte, pe subiect, lăsăm un link aici: Regulamentul H-18: Întrebări frecvente (partea 1)

O mică notă, pentru cei dintre voi care nu sunt încă familiarizați cu Regulamentul H-18 și cu ce este, consultați acest material: Tot ce trebuie să știu despre Regulamentul H-18

Sunt liber profesioniștii obligați să utilizeze software-ul SUPTO?

O persoană care exercită o profesie gratuită nu este obligată să înregistreze printr-un dispozitiv fiscal vânzările făcute de acesta pe un site comercial.

Definiția unui freelancer nu este atât de simplă. Profesiile liberale sunt reglementate de lege. Așa sunt avocații, contabilii, notarii, arhitecții etc.

Atenţie! În opinia lor, ANR afirmă că înregistrarea în registrul Bulstat ca independent nu este întotdeauna suficientă. Toate cerințele legii trebuie verificate pentru fiecare caz specific.

Dacă vă puteți defini ca persoană care practică o profesie liberă, pe baza art. 4, poziția 8 din Ordonanța №Н-18/2006 pentru veniturile din această activitate nu veți fi obligat să emiteți o chitanță fiscală de numerar dintr-o casă de marcat și, respectiv, să utilizați SUPTO. Vă atragem atenția asupra faptului că, în aceste cazuri, sunteți obligat să emiteți un document pentru veniturile obținute de dvs., care să conțină cerințele prevăzute la art. 6 alin. 1 din Legea contabilității.

Cât de detaliate trebuie descrise bunurile/serviciile?

În legătură cu cerința legii pentru o descriere a bunurilor/serviciilor, se pune întrebarea cât de specifică ar trebui să fie această descriere.

Având în vedere activitatea specifică din punctele de vânzare cu amănuntul și dispozitivele fiscale utilizate în acestea, gradul de detaliere în numele bunurilor vândute ar trebui să permită clientului să identifice tipul de bunuri achiziționate de acesta.

În acest sens, exemplele descrise din practicile comerciale pentru o modalitate de înregistrare a vânzărilor prin reflectarea bunurilor vândute ca articole generice, și anume în bonul fiscal să conțină doar grupul sau departamentul de mărfuri relevant fără un nume., nu poate fi considerat suficient pentru îndeplinirea cerinței art. 26, alin. 1, punctul 7, deoarece nu permite identificarea suficientă a tipului de bunuri vândute.

Ordonanța nu are o cerință legală obligatorie în chitanțele fiscale emise ca „nume al bunului/serviciului” necesar pentru a indica bunul/serviciul vândut în măsura descrierii exacte și complete a articolului specific. Varietatea articolelor unui tip de produs/serviciu oferite pe piață, în afara categoriilor specifice specificate, se află într-o gamă extrem de largă, în mod dinamic și în continuă schimbare. În acest sens și în conformitate cu punctul 7 al art. 26, alin. 1 din ordonanță este cerută în mod normativ ca o cerință în nota fiscală pentru a fi indicat cel puțin tipul respectiv de bunuri/servicii vândute, de exemplu:

  1. Într-un magazin de îmbrăcăminte, vânzările de bunuri trebuie reflectate în funcție de tipul de produs/serviciu vândut - pijamale, bluză, șosete, indiferent dacă este/sunt bărbați, femei sau copii;
  2. Într-un magazin de flori, vânzările de bunuri trebuie reflectate în funcție de tipul de produs/serviciu vândut - buchet, indiferent dacă este vorba despre un buchet de crizanteme, un buchet de trandafiri etc; floare în ghiveci, tulpină tăiată, ambalaje pentru cadouri, etc;
  3. Într-un magazin care vinde alimente, băuturi și țigări, vânzările ar trebui să se reflecte în funcție de tipul de bunuri vândute, menționând cel puțin:
    (a) în pâine și produse de panificație;
    b) carne;
    c) cârnați,
    (d) lapte proaspăt,

Avem nevoie de cititoare de coduri de bare conform Ordonanței H-18?

În cazul în care UF utilizat menține un număr mai mic de articole decât cele oferite pe site-ul comercial specific și pentru a respecta cerința de a indica numele produsului/serviciului vândut (articolul 26, paragraful 1, punctul 7 din ordonanță), care permite clientului să-și identifice tipul, software-ul sau mijloacele tehnice legate de dispozitivul fiscal operat pe site pot fi utilizate, de ex. produs software care permite individualizarea mărfurilor de către un cititor de coduri de bare. În acest caz, se presupune că, dacă software-ul efectuează operațiuni numai pentru a efectua anchete cu privire la prețul și numele articolului, fără a introduce informații despre vânzările efectuate pe site și pentru a urmări mișcarea bunurilor și serviciilor supuse vânzării, atunci acest software nu se încadrează în definiția software-ului de gestionare a vânzărilor.

Descărcați manualul SUPTO

Manualul include informații actualizate cu privire la modificările din Ordonanța H-18 privind aparatele de marcat. Înscrieți-vă și primiți ghidul prin e-mail.