purtători

„Totul îmi este permis, dar nu totul este util;

totul îmi este permis, dar nu voi fi posedat de nimic ”.

Cu binecuvântarea Mănăstirii Sfântului Mare Mucenic și Vindecător Panteleimon de pe Muntele Athos

Tradus din sârbă: Tatiana Fileva

„Mare este chinul (tirania) obișnuinței și într-o asemenea măsură încât devine o necesitate naturală”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Astăzi, abuzul de tutun este răspândit în patria noastră ortodoxă. Toate clasele fumează; fumează atât în ​​case, cât și pe străzi, iar femeile, chiar și copiii mici, nu mai ezită să fumeze. Astăzi, fumatul este considerat o plăcere complet inocentă. Dar este chiar așa?

O răspândire atât de reușită și universală a acestui obicei, o dispoziție atât de pasională față de el în timpul nostru se remarcă la copiii mici - ceea ce în sine este, de asemenea, un semn al unui obicei păcătoș și dăunător. Obiceiurile virtuoase nu sunt atât de ușor de perceput, nu atrag pe toată lumea și pe toate, pentru că gândurile inimii umane sunt rele încă din tinerețe (Gen. 8:21).

„Nu există nici păcat, nici virtute în fumatul de tutun”, spun de obicei susținătorii săi, rămânând pe deplin convinși de inofensivitatea și inocența abuzului de tutun. Dar există ceva între păcat și virtute? Între bine și rău? Aceasta neagă atât legea naturală, cât și rațiunea umană. Dacă nu există nici un beneficiu, nici un bine în acest sens, atunci este ceva inutil, lipsit de sens, gol; și risipa goală și inutilă a timpului scurt, prețios acordat nouă - nu este acesta un mare rău, un mare rău? Conform învățăturii vieții (lumească) înțelepciunea, timpul este principalul nostru capital în viața pământească; conform cuvântului lui Dumnezeu, timpul este un talent încredințat omului pentru dobândirea vieții veșnice. Pentru fiecare cuvânt gol pe care îl spun oamenii, vor răspunde în ziua judecății (Matei 12:36), spune Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul și Judecătorul nostru. Și cât de mult se va cere de la fiecare dintre noi pentru fapte goale! Și fumatul nu este doar gol, adică inutil, ci și în mod evident dăunător, un act păcătos care are un efect distructiv asupra compoziției corpului nostru și ne plictisește abilitățile mentale. O faptă care este complet contrară Legii lui Dumnezeu, învățăturii lui Hristos, ca abuz al creației; iar pentru orice necumpătare creștinul este bătut de mustrările propriei sale conștiințe.

Câți dintre cei care astăzi încalcă în mod liber sfintele posturi stabilite de conciliile ecumenice își justifică neascultarea față de sfânta Biserică spunând că postul le dăunează sănătății, care trebuie păstrată ca un dar al lui Dumnezeu. Apropo, este evident că aceste cuvinte nu provin din teama de a păcătui, ci servesc la disimularea tupei. În ceea ce privește dependența excesivă de tutun, niciunul dintre iubiții săi nu aplică o astfel de regulă, deși răul care rezultă din el este mai mult decât evident.