de Todor Hristov • Actualizat la 29.11.2020

sunt

Efortul pentru o eficiență ridicată și dorința de a atinge obiective ambițioase este o faptă demnă, dar uneori se merge mai departe și cade în extremul excesiv perfecţionism.

În astfel de cazuri, dezavantajele pot depăși cu mult beneficiile. La rândul său, aceasta împiedică dezvoltarea umană profesional sau personal.

Ce este mai exact perfecționismul? Care sunt consecințele acesteia? Și cum să-l găsim și să-l depășim?

Ce este „perfecționismul”?

Perfecţionism este un model de gândire care ne face să credem că perfecțiunea este posibilă și că tot ceea ce este imperfect este inacceptabil.

Experții oferă diferite clasificări ale perfecționismului, dar dacă trebuie să punem lucrurile mai simplu, putem distinge două tipuri de perfecționism:

  • Perfecționism sănătos. Numită și „perfecționism adaptiv”, aceasta este o situație în care ne orientăm căutarea perfecțiunii către noi în interior. Persoanele cu perfecționism sănătos își stabilesc obiective înalte, dar realizabile, își dezvoltă calitățile personale, se provoacă constant la realizări înalte și abordează în general viața cu optimism și dorință de îmbunătățire.
  • Perfecționism nesănătos. Numită și „perfecționism inadaptativ”, aceasta este o situație în care ne orientăm căutarea perfecțiunii în afara noastră. Persoanele cu perfecționism nesănătos își stabilesc obiective nerealiste ridicate și nu sunt niciodată fericiți cu ceea ce realizează. Dacă ceva nu este perfect, nu merită să existe. Mai mult, astfel de persoane au adesea așteptări nerealiste de mari ale celor din jur cu care lucrează sau trăiesc.

Oamenii care se străduiesc pentru perfecțiune într-un mod sănătos înțeleg că este om să greșească. Pentru ei, greșelile sunt lecții valoroase care îi ajută să crească.

În comparație, persoanele cu perfecționism nesănătos se tem foarte mult de greșeli, chiar până la paralizie. Drept urmare, ei experimentează o serie de sentimente și emoții negative, cum ar fi îndoiala de sine, depresia, nefericirea etc.

Există situații în care perfecționismul este necesar și chiar obligatoriu. De exemplu, atunci când un medic trebuie să efectueze o operație de salvare a vieții. Atunci prețul unei greșeli poate fi o viață umană. Cu toate acestea, atunci când prețul este semnificativ mai mic, este adesea mai practic să vă mulțumiți doar cu o treabă excelentă, deși este posibil să nu fie complet perfect.

În acest articol vom acorda atenție perfecționismului nesănătos.

Consecințele perfecționismului

Cu condiția că aceasta este latura negativă a perfecționismului, iată la ce conduce exercitarea excesivă a perfecțiunii:

  • Sănătate deteriorată. Perfecționismul poate duce la depresie, migrene, iritabilitate, precum și la productivitate redusă, stres și deteriorarea relațiilor.
  • Stimă de sine scazută. Motivația perfecționiștilor este condusă de o nevoie puternică de realizare, iar stima de sine este o funcție a lucrurilor pe care le realizează sau nu. Mai mult, mulți perfecționiști cred că alții îi apreciază pentru realizările lor. Rezultatul este un cerc vicios - perfecționiștii își stabilesc obiective, dar nu sunt întotdeauna mulțumiți de gradul lor de realizare. Acest lucru îi duce la scăderea stimei de sine și la frecvente acuzații de sine.
  • Procrastinare. Procrastinarea este un mare flagel pentru perfecționiști. Au tendința de a amâna pentru că sunt mereu în căutarea momentului „perfect” sau a condițiilor „perfecte” pentru a face ceva. Și din moment ce idealul și perfectul nu vin niciodată, sarcinile sunt amânate și termenele limită sunt ratate. Rezultatul - deteriorarea reputației, relații problematice, stres.
  • Creativitate redusă. Deoarece perfecționiștii se tem să greșească, acest lucru înseamnă, la rândul său, că evită să-și asume riscuri. Acest lucru duce la creativitate redusă. Perfecționiștii își înfundă energia creativă pentru că sunt paralizați de teama de a nu greși.

Ești perfecționist?

Este util să puneți întrebarea - Sunt perfecționist?

Iată câteva întrebări care vă vor ajuta să înțelegeți dacă sunteți perfecționist, mai ales dacă vă comparați cu mediul înconjurător:

  • Îmi stabilesc obiective prea mari, nerealiste?
  • Mi-e frică să greșesc?
  • Evit să risc?
  • Îmi fac griji cu privire la criticile și feedback-ul celorlalți?
  • Am așteptări prea mari față de ceilalți?
  • Este tipic pentru mine să gândesc ca „Totul sau nimic”?

Dacă majoritatea răspunsurilor la aceste întrebări sunt „Da”, atunci cel mai probabil ești un perfecționist.

Cum să eviți sau să depășești perfecționismul?

Dacă vrei să depășești perfecționismul din tine, următoarele tactici pot fi utile:

În concluzie

Perfecționismul este un mod caracteristic de gândire care, dus la extreme, este dăunător, deoarece ne face să urmărim obiective nerealiste. La rândul său, acest lucru duce la scăderea productivității, afectarea creativității, tendința de a amâna constant sarcinile planificate și stresul sever.

Pentru a depăși o astfel de gândire, trebuie să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. Schimbarea este posibilă, dar trebuie să vină din interior, cu o reevaluare a convingerilor noastre de bază, așteptărilor și acțiunilor concrete.