Psihoterapia neoreichiană - terapia celor cinci mișcări, psihoterapia psihocorpului

psihoterapie

Terapia celor cinci mișcări

Psihoterapia neoreichiană a fost dezvoltată și predată de prof. Valdo Bernasconi. El a sintetizat cunoștințele și ideile lui Sigmund Freud, Wilhelm Reich, Alexander Lowen și și-a dezvoltat în continuare experiența, aducând abordarea și cunoștințele sale personale în lucrul cu nevroze.

Potrivit lui Wilhelm Reich, există un flux constant de bioenergie în corpul uman, care își menține homeostazia și cursul proceselor fiziologice și mentale.

Fiecare organism are un anumit potențial energetic. Când fluxul liber de energie este perturbat, acesta este reținut în anumite zone, se acumulează și, în consecință, produce simptome (la nivel fizic sau mental). Întreruperea bioenergiei într-un anumit loc duce la blocarea mușchilor. Aceste blocaje afectează structura corpului, mersul, postura. Potrivit lui Reich, caracterul afectează și debutul și localizarea blocajelor musculare. El introduce conceptul de armură a personajului, care, potrivit lui Reich, stă la baza singurătății, a neputinței, a fricii de responsabilitate, a aspirațiilor mistice, a insatisfacției sexuale.

„Ceea ce este viu este în sine rezonabil. Devine o caricatură când nu i se permite să trăiască. ”- W. Reich

Abordarea în psihoterapia neoreichiană este individuală. Combină munca analitică cu munca la nivel fizic.

Potrivit prof. Bernasconi, cauza nevrozei este nevoile nesatisfăcute. El acordă atenție a 5 nevoi diferite, a căror satisfacție este o condiție prealabilă pentru o viață prosperă fizică, mentală și socială:

  • nevoie de apartenență (securitate, apartenență la grup);
  • nevoie de validare (sunt acceptat, aprobat, apreciat, am locul meu în grupul căruia îi aparțin);
  • nevoi nutriționale (nevoie de hrană, cunoștințe, informații);
  • nevoie senzorială (hrană pentru simțuri - vederi bune pentru vedere, mirosuri plăcute pentru miros, sunete bune pentru auz, gusturi plăcute pentru receptorii gustului, senzații plăcute de atingere, mângâieri, îmbrățișări, percepute de receptorii tactili din piele);
  • nevoia sexuală (satisfacerea nevoii sexuale depinde de gradul de satisfacție a tuturor celorlalte nevoi).

Potrivit prof. Bernasconi, creatorul psihoterapiei neoreichiene, pentru a satisface aceste nevoi, o persoană folosește un anumit tip de mișcare (tip de comportament).

El descrie 5 tipuri de mișcări în psihoterapia neo-reichiană:

  • planificare (elaborarea unui plan și a unei strategii pentru mișcările ulterioare pentru a satisface nevoia);
  • ascultare (conștientizarea și acceptarea propriilor nevoi);
  • neîncredere (verificarea realității, analiza situației pentru a alege cea mai potrivită mișcare pentru realitatea specifică);
  • seducție (atracție față de sine);
  • agresivitate (inițiativă, apărarea propriilor nevoi, spirit de luptă, responsabilitate pentru acțiuni și consecințele acestora).

Când mișcarea aleasă este în concordanță cu realitatea, cel mai adesea se ajunge la plăcere. În cazurile în care este hotărât să efectueze una dintre mișcări sau nu poate efectua niciuna dintre ele, apare nevroza.

Scopul terapiei neo-reichiene este ca o persoană să experimenteze fiecare dintre aceste mișcări într-un mediu terapeutic protejat, să învețe să le folosească și să o aleagă pe cea mai potrivită, în conformitate cu realitatea sa neechivocă.

În timpul psihoterapiei neo-reichiene, se învață să urmeze câteva reguli de bază: transparență, conformitate, confidențialitate, responsabilitate pentru propriile alegeri, care stau la baza oricărei comunicări sincere și valoroase.

Scopul principal al terapiei neo-reichiene este de a cunoaște propriul corp, limbajul corpului, senzațiile emoțiilor, sentimentele și experiențele care trăiesc în el și de a realiza o mai bună înțelegere a proceselor care au loc în corp. Scopul este de a îmbunătăți calitatea vieții și conștientizarea alegerilor pe care le facem pentru a ne satisface propriile nevoi, într-un mod care să asigure realizarea plăcerii și comunicarea armonioasă cu lumea din jurul nostru.

Scopul psihoterapiei neo-reichiene nu este acela de a schimba caracterul unei persoane, ci de a înmuia armura personajului acesteia. Bara de protecție deține tensiunile musculare care îi limitează libertatea de acțiune fizic și mental.

Să dezvolte potențialul unei persoane și să restabilească sau să învețe mișcări sănătoase, în funcție de posibilitățile personajului; să-l ajute să realizeze, să accepte și să schimbe, pe cât posibil, limitele și atitudinile sale (acelea care îi fac rău omului), pentru a-i permite să trăiască pe deplin și să se bucure.