Această legumă conține

Ridiche este o plantă rădăcină ale cărei rădăcini sunt folosite ca hrană, care este cultivată ca legumă în multe țări din întreaga lume. Denumirea sa latină „radix” înseamnă rădăcină.

Rădăcinile au un diametru de până la 3 cm și sunt acoperite cu o piele subțire, care este cel mai adesea roșie, roz sau alb-roz. Ridichea are un gust ușor picant.

Acest gust tipic se datorează conținutului de ulei de muștar al plantei, care este transformat într-un glicozid atunci când este presat.
Patria de ridiche este considerată a fi Asia Centrală. Acolo, această legumă este cunoscută din cele mai vechi timpuri.

Ridichea era populară și în Japonia antică, Egiptul antic și Grecia antică. În Roma antică, soiurile de iarnă ale acestei legume erau consumate cu miere, oțet și sare.

În Europa, ridichile au început să fie cultivate în secolul al XVI-lea. La sfârșitul secolului al XVI-lea, rădăcinile de ridiche erau albe și în formă de morcov.

Compoziția rădăcinilor de ridiche

Ridichea conține potasiu, sodiu, calciu, fosfor, magneziu, fier, vitamine B, niacină și acid ascorbic.
Această legumă conține tiamină, ribolafin și vitamina B3.

Un compus specific conferă ridichei un gust special.

Proprietăți utile

Salatele de ridiche au proprietăți coleretice și diuretice moderate, stimulează pofta de mâncare, ajută la îmbunătățirea peristaltismului intestinal și la eliberarea mai ușoară a conținutului intestinal.

Sucul de ridiche îmbunătățește digestia și metabolismul și este util în special persoanelor care suferă de obezitate, gută și diabet.

Utilizarea ridichilor normalizează tenul pielii și îi conferă un aspect mai proaspăt, îmbunătățește funcția inimii și întărește pereții vaselor de sânge.

Datorită abundenței de fibre, această legumă scade nivelul de colesterol rău din sânge și ajută la eliminarea toxinelor din organism.

Prezența substanțelor specifice fitoncide - un tip de antibiotice naturale - a fost găsită în ridichi. Prin urmare, persoanele care preferă alimente mai amare pot evita răcelile și bolile inflamatorii.

Trebuie remarcat faptul că frunzele de ridiche conțin nu mai puține vitamine și minerale decât rădăcinile, deci nu trebuie aruncate/frunze /. În afară de partea plantei care se află deasupra solului, este folosită și ca hrană.

Această legumă conține substanțe care stabilizează nivelul glicemiei. Prin urmare, medicii recomandă persoanelor cu diabet să consume cât mai multe ridichi.

Cercetătorii americani de la Universitatea de Stat din Ohio au descoperit că utilizarea fructelor, legumelor și rădăcinilor cu culoare violet sau roșie împiedică dezvoltarea cancerului de colon.

Proprietățile anticanceroase ale extractelor din diverse alimente cu culoare violet și roșu au fost testate și pe baza rezultatelor obținute, oamenii de știință au ajuns la concluzia că motivul acestui efect se datorează pigmenților coloranți pe care îi conțin, numiți antociani.

Studiile arată că cea mai puternică activitate anticanceroasă are extracte de porumb mov, afine și ardei iute.

S-a constatat că antocianinele din ridichi și morcovii negri încetinesc creșterea celulelor canceroase cu 50-80%, iar pigmenții porumbului purpuriu și arborelui nu numai că au oprit complet creșterea celulelor maligne, ci și au distrus 20% dintre acestea fără afectând normal și sănătos.

Studiile efectuate pe șoareci de laborator arată că consumul de alimente cu o culoare violet poate încetini creșterea tumorilor maligne cu mai mult de 70%, astfel sistemul imunitar al organismului ar putea face față acestuia.