Puls.bg | 09 ianuarie 2009 | 0

agenți antibacterieni


Bolile cauzate de microorganisme au fost mult timp dăunătoare umanității. Abia în anii 1930, producția de sulfonamide a condus la o revoluție în medicină. Pentru prima dată, medicii au avut ocazia să trateze eficient bolile infecțioase.

Antibioticele au început să fie utilizate din ce în ce mai des pentru o gamă tot mai mare de boli. În zilele noastre, antibioticele sunt utilizate chiar și pentru cea mai mică suspiciune de infecție. Utilizarea lor pe scară largă duce la o serie de complicații - rezistență la bacterii, apariția efectelor secundare nedorite (alergii, disbacterioză). Acesta este motivul apariției diferitelor concepții greșite și „mituri” despre aceste medicamente:

MITUL ÎNTÂI - Toate medicamentele antibacteriene sunt antibiotice

Deși în literatura medicală termenul de antibiotic este adesea folosit cu referire la toți agenții antimicrobieni, adevăratele antibiotice sunt agenți formați prin macroorganisme sau prin metode sintetice. Pe lângă antibiotice, există agenți antibacterieni complet sintetici (sulfonamide, preparate de nitrofuran etc.). Și medicamente precum biseptolul, furacilina, furazolidona nu sunt antibiotice. Ele diferă de antibioticele reale prin modul lor de acțiune asupra microbilor, precum și prin eficacitatea și efectul de curățare asupra organismului.

MITUL DOUA - Antibioticele tratează răcelile și gripa

MITUL TREI - Antibioticele sunt rele.

MITUL PATRU - Dacă un antibiotic a ajutat, acesta poate fi utilizat pentru alte boli

Bolile cu o imagine clinică similară pot fi cauzate de diferiți viruși. De asemenea, bacteriile diferă prin pragul lor de sensibilitate la antibiotice. De exemplu, la o persoană care a avut pneumonie stafilococică și a fost ajutată de penicilină și apoi are din nou tuse, cauza poate fi micoplasma, care este insensibilă la peniciline.
Este posibil ca același antibiotic să nu fie eficient în absolut aceleași boli, deoarece bacteriile se adaptează la antibiotic și, atunci când este recoltat, devine inutil.

MITUL AL cincilea - Voi cumpăra un antibiotic fără prescripție medicală

Automedicația antibiotică este aproape întotdeauna ineficientă. Preparatul selectat necorespunzător prezintă un risc de efecte secundare și toxice datorate dozării necorespunzătoare, dezvoltării rezistenței microorganismelor la antibiotic.
Alegerea corectă a preparatului implică determinarea tipului de microb și evaluarea sensibilității acestuia la medicament, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil. Chiar dacă se cunoaște agentul cauzal și sensibilitatea acestuia la antibiotic, trebuie selectat un preparat care să ajungă la locul localizării microbiene în organism. Doza depinde de vârstă și de bolile concomitente ale pacientului și nu corespunde întotdeauna recomandărilor furnizate pentru medie și nu pentru parametrii individuali.

MITUL ȘASE - Corpul nostru se poate descurca singur

Determinarea corectă a duratei tratamentului este crucială. Multe persoane încetează în mod necorespunzător administrarea antibioticului după 1-2 zile de îndată ce se simt mai bine. Există riscul ca organismul să nu facă față singur și infecția să se transforme într-o boală cu mișcare lentă, cu complicații - leziuni ale inimii, rinichilor și altora. Tulpinile de bacterii rezistente la antibiotice se pot forma ca urmare a întreruperii premature a tratamentului. Pe de altă parte, dacă antibioticul este utilizat incorect, mai mult decât este permis, în ciuda lipsei de efect, riscul de disbacterioză sau alergie crește.

MITUL ȘAPTE - Antimicrobienele au mai puține efecte secundare nedorite.

În unele cazuri, automedicația cu sulfonamide, cum ar fi biseptol, sulfalen, sulfadimesină sau alți agenți antibacterieni, duce la reacții alergice sau disbacterioză chiar mai des decât tratamentul cu antibiotice. În plus, multe preparate sintetice au un efect toxic asupra rinichilor și ficatului. Rezistența microorganismelor la sulfanilamide se dezvoltă rapid și sunt semnificativ inferioare eficienței antibioticelor.

Terapia antibacteriană și utilizarea antibioticelor trebuie tratate ca orice alt tratament: să îl luați numai sub supraveghere medicală și să respectați indicațiile și contraindicațiile.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.