vitaminei

Vitamina K. este o vitamină solubilă în grăsimi, cunoscută și sub numele de hormon antihemoragic și filochinonă. Acesta joacă un rol important în sănătatea oaselor și a inimii. Vitamina K este una dintre principalele vitamine implicate în mineralizarea osoasă și coagularea sângelui. A fost descoperit în 1939, dar funcția sa exactă a fost clarificată abia în 1974.

Structura vitaminei K.

Vitamina K este cunoscută sub două forme - vitaminele K1 și K2. Vitamina K1 se numește filochinonă, iar vitamina K2 se numește menochinonă. Există unele diferențe între aceste două forme. Vitamina K1 se găsește mai ales în legume, iar vitamina K2 - în produsele lactate fermentate. Vitamina K2 este produsă de microflora intestinală. Există, de asemenea, o variantă sintetică a vitaminei K, care se numește vitamina K3.

Alimente bogate în vitamina K.

Vitamina K intră prin alimente și este sintetizată și de microorganisme intestinale. Surse de vitamina K sunt uleiul de pește, ouăle, ficatul, proaspătul și iaurtul, morcovii, roșiile, prune uscate, dovleac, soia, căpșuni, iar cea mai mare cantitate se găsește în frunzele castanului de cal. Este cel mai frecvent întâlnit în legumele cu frunze verzi, urzici, spanac, conopidă, sfeclă verde, lucernă, ceapă, pătrunjel, salată, gombă, varză de Bruxelles, broccoli, varză, napi verzi, alge marine, sparanghel, cicoare, păpădie. Cantități mari de vitamina K sunt conținute și în unele condimente uscate, dintre care: țelină, busuioc, pătrunjel, maghiran, coriandru, oregano, cimbru. Sursele de vitamina K2 sunt ficatul, laptele, ouăle și altele.

La produsele de origine animală, vitamina K se găsește sub forma așa-numitei menochinonă, iar la cele de origine vegetală sub forma filochinonei. Vitamina K2 liposolubilă este sintetizată în mod normal în intestin de un microorganism intestinal, care face parte din microflora intestinală naturală. Iaurtul și iaurtul stimulează flora intestinală pentru sinteza vitaminei K2.

Doza zilnică recomandată

  • Bărbați - 120 mcg/zi
  • Femei - 90 mcg/zi

Semnificația fiziologică a vitaminei K.

Cea mai importantă semnificație fiziologică a vitaminei K se exprimă prin participarea sa la procesul de coagulare a sângelui. Protrombina (factorul II) și proconvertina (sau factorul VII) sunt proteine ​​care se formează în prezența vitaminei K. Sunt implicate în procesul de coagulare a sângelui și joacă un rol major în hemostază (oprirea sângerării). Acest proces este realizat printr-o reacție chimică complexă în care protrombina este transformată în trombină. Ca urmare, se formează un cheag, prevenind sângerările interne și subcutanate. Acesta este motivul pentru care, în cursul terapiei anticoagulante, aportul de vitamina K este limitat.

Menadionul este o formă sintetică de vitamina K care este utilizată pentru un flux menstrual mai puternic, pentru tratarea și prevenirea sângerărilor cauzate de boli hepatice, hipovitaminoza vitaminei K și pentru utilizarea anticoagulanților. O altă proprietate, deși ușoară, a menadionei este că joacă un rol în transformarea glucozei în glicogen.

Vitamina K poate fi utilizată și pentru sângerări prelungite din răni superficiale, precum și pentru sângerări frecvente din nas. Persoanele care iau anticoagulante ar trebui să consume doza zilnică recomandată de vitamina K. Această nevoie se datorează acțiunii fiziologice a compusului, și anume participării la cascada reacțiilor de coagulare a sângelui. Aportul unei cantități constante este necesar pentru adaptarea anticoagulantului la nivelurile de vitamina și pentru acțiunea sa optimă.

Deficitul de vitamina K

Deficitul de vitamina K este o boală rară la om, dar este o afecțiune frecventă la nou-născuți și la persoanele cu probleme intestinale persistente, precum și la cei care au primit antibioterapie pe termen lung.

Condițiile clinice și experimentale nesatisfăcătoare ale vitaminei K sunt coagularea și hemoragia (sângerarea) întârziată și diateza hemoragică (sindromul hemoragic la nou-născuți, de exemplu). Vătămarea se formează mai ușor sângerări interne și subcutanate. O altă boală care este cea mai frecventă în deficitul de vitamina K este colita. Tratamentul termic al alimentelor, radiațiile, precum și acidul acetilsalicilic (aspirina) distrug vitamina K.

Excesul de vitamina K.

Cazurile de supradozaj cu vitamina K pot chiar pune viața în pericol, deci nu trebuie luate doze mari, mai ales pentru perioade prelungite. Supradozajul cu varianta sintetică a vitaminei K - menadiona duce la efecte toxice, în timp ce acestea nu sunt cunoscute atunci când sunt luate în formele sale naturale. Se știe că vitamina E neutralizează efectele vitaminei K, deoarece combinația acestor două vitamine poate provoca sângerări. Vitamina K nu trebuie administrată de persoanele care sunt tratate pentru boli asociate cu tulburări în procesul de coagulare a sângelui, tratament care urmărește subțierea sângelui, deoarece efectul său este exact opusul.