tratatului

De la 14 ani până la 1478.

Crearea tratatul medical al lui Avel Cornelius Celsus la începutul secolului I î.Hr., prima sa ediție ulterioară la Florența în 1478 și republicarea repetată în Europa, a devenit un eveniment important în domeniul medicinei și al studiului terminologiei medicale latine. Tratatul face parte din enciclopedia lui Celsus, numită „Artes”, scrisă în timpul împăratului Tiberiu (14-37 î.Hr.) și dedicată agriculturii, medicinei, afacerilor militare, retoricii și dreptului.

Tradiția de a scrie enciclopedii în literatura romană datează de la Mark Terence Varon (116-127 î.Hr.) și, la rândul său, a fost moștenită de la școala peripatetică a lui Aristotel. Varon este autorul primei enciclopedii romane, dedicată subiectelor care urmează să fie studiate de cetățenii liberi: gramatică, dialectică, retorică, geometrie, aritmetică, astronomie, medicină și arhitectură.

Semnificația tratatului lui Celsus

Medicamentul este extrem de valoros din mai multe motive. Una este că, în contextul epocii, el prezintă prima lucrare romană din opt cărți din domeniul medicinei. În prefață, autorul face o imagine de ansamblu istorică asupra dezvoltării sale, descriind originile sale din timpuri străvechi și transformarea sa din Hipocrate în artă.

Avel Cornelius Celsus a apărut nu numai ca doxograf (un om care descrie realizările autorităților anterioare), ci și ca istoric al școlilor medicale grecești, familiarizând cititorii cu creatorii și adepții lor, în timp ce arăta critici și propria reflecție asupra ideilor lor. Autorul citează nume și lucrări pierdute mai târziu în secole și devine astfel un martor al faptelor istorice.

Este de netăgăduit că Celsus a folosit surse grecești pentru a-și înregistra cărțile, dar el le-a sintetizat cu succes ideile și le-a prezentat publicului roman, dezvăluind punctele lor tari și punctele slabe, rupându-le prin perspectiva sa.

În primele perioade din istoria romană, activitatea de tratare a oamenilor și a vitelor a fost tratată în principal de partes familias (părinții familiei), care au folosit metode de vindecare etruscă și italiană. La sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr., în colonia greacă Croton din sudul Italiei, a fost înființată și dezvoltată cu succes o școală medicală, formând greci și romani. După cucerirea Greciei de către romani pe teritoriul republicii au practicat mulți greci - sclavi sau sclavi eliberați care au studiat arta medicală în diferite locuri, prin urmare sunt adepți ai diferitelor școli.

Celsius a fost primul autor la începutul noului mileniu la Roma, care a susținut teza că medicina nu este doar o activitate practică, ci are nevoie și de o bază teoretică dezvoltată. Pentru el, medicina este o artă rațională, a cărei bază este compusă din teorie și practică interconectate și care funcționează împreună.

Tratatul este o enciclopedie medicală a tuturor aspectelor sănătății - boli și tratamentul acestora. În afara prefaței, la începutul cărților a patra și a opta, sunt descrise pe scurt organele interne și sistemul musculo-scheletic.

O mare parte din munca lui Celsus discută aspecte legate de menținerea sănătății, alimentele sănătoase și nesănătoase pentru fiecare tip de corp, care ar trebui să fie climatul adecvat și îngrijirea acestuia, care sunt principalele semne ale bolii, care sunt medicamentele și metodele terapeutice adecvate, tipurile de leziuni, intervenții chirurgicale.

Contribuția lui Celsus la crearea vocabularului medical specializat în latină este excepțională, întrucât el prezintă și explică termenii greci în latină. Expresia și stilul său sunt elegante, eficiente și spectaculoase, oferind cititorilor nu numai conținut istoric și medical, ci și lectură retorică.

Avel Cornelius Celsus este un savant cu studii superioare și cunoștințe enciclopedice în diverse domenii, al cărui scop literar este de a familiariza romanii cu realizările din domeniile majore. Tratatele medicale vizează o gamă mai largă de cititori. Nu întâmplător, după redescoperirea și publicarea De medicina în secolul al XV-lea, tratatul a devenit o sursă căutată și uniformă în Evul Mediu târziu și secolele ulterioare.