scurt

În fiecare an, în Statele Unite și Europa, mulți pacienți suferă rezecția unor segmente lungi ale intestinului subțire pentru diverse afecțiuni, inclusiv boli inflamatorii ale intestinului, malignitate, ischemie mezenterică și altele.

Diverse proceduri neoperatorii pot lăsa pacienții cu sindrom intestinal funcțional. Un exemplu al acestui scenariu este colita de radiații.

Pacienții care rămân cu o suprafață absorbantă insuficientă a intestinului subțire dezvoltă malabsorbție, malnutriție, diaree și tulburări electrolitice.

Lungimea medie a intestinului subțire al unui adult este de aproximativ 600 cm. Orice boală, leziune traumatică, ischemie sau altă patologie care are ca rezultat mai puțin de 200 cm de intestin subțire viabil sau care duce la pierderea a 50% sau mai mult din intestinului, expune pacientul la riscul de a dezvolta sindromul intestinului scurt.

Multe studii moderne au descoperit că boala Crohn a devenit cea mai frecventă cauză etiologică a sindromului la adulți, reprezentând 50-60% din cazuri. Alte cauze frecvente includ ischemia mezenterică și enterita prin radiații.

În schimb, datele din Registrul spaniol de nutriție parenterală descriu ischemia mezenterică ca fiind cauza principală a sindromului (29,7%), urmată de boli neoplazice (16,2%), enterite radiaționale (12,2%), motilitate (8,1%) și Boala Crohn (5,4%).

Uneori, traumele, care implică deteriorarea unuia sau mai multor vase mezenterice majore, duc la necroză intestinală extinsă și sindrom de intestin scurt.

Modificările fiziologice și adaptarea pacienților cu sindromul intestinului scurt pot fi luate în considerare în trei faze.

Faza acută apare imediat după rezecția masivă a intestinului și poate dura până la 3-4 luni. Este asociat cu malnutriția și pierderea de lichide și electroliți prin tractul gastro-intestinal, care poate ajunge la 6-8 l/zi. Acești pacienți pot avea funcție hepatică crescută și o creștere tranzitorie a bilirubinei.

Hrănirea enterală poate fi, de asemenea, începută, dar ar trebui să fie relativ lentă.

Faza de adaptare începe de obicei la 2-4 zile după operație și poate dura până la 12-18 luni. În această perioadă, pot apărea până la 90% din procesele de adaptare din intestin.

În faza de întreținere, capacitatea de absorbție a tractului gastro-intestinal este maximă. La acești pacienți, homeostazia nutrițională și metabolică poate fi realizată prin mese mici, pe lângă administrarea de suplimente pe tot parcursul vieții.

Acești pacienți au nevoie, de asemenea, de vitamine și minerale ca suplimente, inclusiv vitamina A, B12, D, magneziu și zinc.

În prezent, nu există un tratament fiabil pentru sindromul intestinului scurt. Pacienții care mențin nutriția parenterală acasă au rezultate relativ bune pe termen scurt. Supraviețuirea lor de 4 ani este de aproximativ 70%.

Mulți pacienți cu sindrom de intestin scurt sunt lăsați fără acces venos sau au complicații septice severe. Cea mai frecventă cauză de deces este insuficiența hepatică. Transplantul de organe este o opțiune terapeutică promițătoare, dar continuă să fie însoțită de multe probleme. Operația prezintă riscuri, iar mortalitatea postoperatorie este mare.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.