A fost un călăreț care a fost foarte bun și a folosit cu pricepere puterea calului său. El l-a îndrumat, alergând peste câmpul vieții când a ajuns acolo unde se îndrepta, și a depășit cu ușurință obstacolele care i-au stat în cale. El i-a iubit și i-a îngrijit credinciosul său ajutor și, împreună, au trecut la cea mai mică rezistență. A ținut ferm frâiele guvernului și a dirijat forța în direcția dorită.

transformare

Mai era un călăreț care deseori lăsa frâiele armăsarului său. Însuși puternicul ajutor a ales direcția, viteza și modul de mișcare. Călărețul se legăna pur și simplu neputincios pe spate și urmărea obosit mersul calului. Și-a permis să facă tot ce și-a dorit și, ca victimă, a avut tendința de a da vina pe alții ... sau pe el însuși pentru eșecurile de pe parcurs. Armăsarul l-a controlat pe călăreț și l-a condus oriunde a vrut.

Facând comparații, Mintea caută și stochează ceea ce crede că ne este util și lucrează pentru a ne proteja pentru a supraviețui. Dacă nu supraviețuim, atunci Mintea nu va supraviețui. De aceea, programele create de Minte sunt întotdeauna conduse de o intenție pozitivă, care din păcate ne sabotează adesea, ne blochează sau nu este sănătoasă pentru noi. Interpretarea mentală făcută de Minte tinde să fie repetată și astfel se formează un program sau o formă mentală care are o anumită frecvență de oscilație. Programul, urmând metafora computerului, este salvat pe hard disk-ul nostru și de acolo poate fi activat întotdeauna cu un stimul extern specific. Această reactivitate nu ne lasă de ales, deoarece se activează automat și comportamentul nostru este declanșat, adesea într-o direcție pe care nu am ales-o în mod conștient. De exemplu: „Vreau să slăbesc, dar mă plictisesc și încep imediat să mănânc” sau „Caut liniște, dar el mă enervează constant”.

În ciuda acestei complexități, suntem înzestrați și cu o ieșire în care putem învăța să ținem frâiele și să devenim navigatori pricepuți ai plăcilor rotative din capul nostru. După cum subliniază însuși Einstein, „Nu este posibil să rezolvăm problema de la nivelul Minții care a dat naștere ei”. Prin urmare, este necesar să trecem dincolo de cutia limitată a Minții unde există provocarea în sine. În acest scop, ca un început esențial, am putea urma câțiva pași importanți: 1 - să ne dăm seama că gândurile se învârtesc și că acum este implicat un program care nu ne ajută; 2 - să-i accepte existența fără a lupta sau a împotrivi; 3 - să învețe să o observi fără să te identifici cu ea. Observatorul sau martorul nostru intern se relaxează și înregistrează doar ceea ce se întâmplă în interior, fără a lua nicio măsură. Aceasta oprește automat alimentarea programului și începe să piardă puterea. În acest moment, permitem ca noul potențial să se manifeste prin puterea Luminii conștiinței noastre, care observă ceea ce nu suntem. Acest lucru ne deschide noi posibilități de a ne conecta cu ceea ce suntem și este întotdeauna disponibil - un călăreț care deține frâiele.