Dr. Alexandrina Radoslavova | 21 martie 2017 | 0

hepatică

Consumul frecvent de alimente bogate în grăsimi duce nu numai la supraponderalitate, ci și la probleme grave de sănătate. Când o persoană mănâncă mai mult decât cantitatea necesară de grăsime, corpul începe să le depoziteze în diferite locuri ale corpului. Unul dintre aceste locuri sunt celulele hepatice.

Afecțiunea este cunoscută și sub numele de steatoză a ficatului sau „ficat obez”. Există steatoză alcoolică și nealcoolică. Prima cauză este alcoolul, iar a doua se datorează în principal aportului excesiv de grăsimi din organism. Aceasta din urmă este, de asemenea, forma mai frecventă de steatoză.

Steatoza ficatului este atunci când cel puțin 5% din celulele hepatice (hepatocite) au acumulat grăsimi.

Există trei etape ale bolii, în funcție de cantitatea de acizi grași din celule:

  • Steatoză ușoară - mai puțin de 1/3 din hepatocite sunt afectate;
  • Steatoză moderată - sunt afectate până la 2/3 din celulele hepatice;
  • Steatoză severă - mai mult de 2/3 din ficat au depozitat grăsimi.

După cum sa menționat, există două cauze principale ale steatozei - alcoolul și consumul excesiv de alimente grase.

Cum alcoolul duce la steatoza hepatică?

Când alcoolul este consumat zilnic, celulele ficatului se schimbă. Acestea sunt deteriorate și procesarea grăsimilor din organism este perturbată. Acest lucru determină, de asemenea, acumularea lor în ficat. Se credea anterior că alcoolul este principala cauză a bolii, dar studiile ulterioare au arătat că steatoza nealcoolică este mai frecventă.

Steatoza nealcoolică este asociată cu prezența sindrom metabolic. Acesta din urmă este rezultatul prezenței combinate a factorilor de risc, inclusiv obezitatea și diabetul de tip 2.

S-a constatat că la 9 din 10 persoane cu IMC (indicele de masă corporală) peste 30 se detectează hepatita steatotică. Echilibrul dintre import și descompunerea grăsimilor este perturbat. Când se consumă alimente bogate în carbohidrați și nu se consumă energie din acestea, acești carbohidrați sunt transformați în grăsimi, care sunt stocate în organism. Acest lucru se observă și la copiii cu ficat obezi care sunt fie supraponderali, fie diabetici.

Alte cauze ale bolii, dar, în cazuri rare, sunt diferite medicamente, chimioterapice (afectează ficatul, de unde și incapacitatea acestuia din urmă de a procesa corect grăsimea corporală). Lipsa de proteine ​​suficiente (proteina) din alimente poate provoca, de asemenea, obezitate hepatică. Este tipic țărilor în curs de dezvoltare în care există copii care suferă de malnutriție (kwashiorker). Se observă, de asemenea, în respectarea anumitor regimuri dietetice care exclud aportul de proteine. Motivul pentru aceasta constă în faptul că grăsimile sunt procesate cu ajutorul enzimelor care au o natură proteică. Atunci când există o lipsă de proteine, există o lipsă de aminoacizi (elementele constitutive ale proteinelor) care alcătuiesc aceste enzime și nu sunt sintetizate de organism. Rezultatul este procesarea afectată a grăsimilor și acumularea lor în ficat.

Simptomele sunt mai des slabe, dar dacă există, este mai mult o manifestare a bolii de bază. Uneori se simte greutate în hipocondrul drept. Durerea severă este rară. Ficatul și splina sunt mărite. În stadii mai avansate, pielea poate deveni galbenă (icter). Febra, pierderea poftei de mâncare și greutatea sunt, de asemenea, posibile simptome.

Tratamentul a bolii este determinată de motivele apariției acesteia, deoarece dacă factorii nocivi sunt eliminați la începutul bolii, starea este complet reversibilă.

Hepatita steatotică alcoolică necesită încetarea consumului de alcool.

Ficatul obez, care este rezultatul unei alimentații slabe, determină necesitatea ajustărilor stilului de viață (fără alimente grase, mai multe legume, exerciții fizice, mai multă apă).

În cazurile în care diabetul este la baza dezvoltării steatozei hepatice, este necesar un control strict al zahărului din sânge.

Steatoza hepatică, a cărei cauză este suspectată de anumite toxine sau medicamente, necesită restricționarea utilizării acestora și rafinamentul adecvat al terapiei.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.