este necesară

  • Informații
  • Boli
  • Produse
  • Bibliografie
  • Comentarii
  • Conectivitate

Un stil de viață sedentar provoacă adesea hemoroizi, durere, umflături și senzație de oboseală la nivelul picioarelor. Lipsa mișcării, petrecerea majorității zilei într-o poziție (așezat sau în picioare în poziție verticală) în combinație cu alimentația nesănătoasă duce adesea la diferite grade de deteriorare a pereților vaselor de sânge venoase.

Utilizarea bioflavonoidelor (de origine naturală sau semisintetică), cum ar fi diosmina și hesperidina, ameliorează eficient disconfortul, reducând în același timp riscul de a dezvolta complicații mai grave, cum ar fi varicele, hemoroizii mari și ulcerele.

Tratamentul cu Diosmin este numit în prezența anumitor boli subiacente sau cu risc crescut de a dezvolta leziuni vasculare.

Bioflavonoidele în general și diosmina în special au numeroase efecte benefice pentru îmbunătățirea sănătății umane, deoarece se găsesc într-o serie de surse naturale (citrice), dar în concentrații scăzute, motiv pentru care se recomandă un risc suplimentar pentru pacienții cu risc.

Acestea se găsesc sub formă de suplimente alimentare sau medicamente, adesea disponibile fără prescripție medicală, dar nu se recomandă terapia autodirigată fără consultarea prealabilă cu un specialist, deoarece individualizarea terapiei este necesară pentru rezultate optime (la unii pacienți administrați singuri în anumite doze, în timp ce în altele fac parte din tratamentul complex).

Ce este diosmina?

În esență, diosmina aparține unui grup mare de medicamente cunoscute sub numele de vasoprotectoare (protejează pereții vaselor de sânge de efectele nocive) și în special medicamentelor care stabilizează capilarele (vasele de sânge mici).

Bioflavonoizii se caracterizează printr-o activitate antioxidantă ridicată, reducând nivelurile de radicali liberi (unul dintre principalii responsabili pentru afectarea vasculară și procesele inflamatorii), au efecte antiinflamatorii și îmbunătățesc semnificativ stabilitatea și rezistența pereților capilari, reducând fragilitatea acestora.

Diosmina este obținută din citrice, prin mijloace semisintetice sau sintetice, precum și printr-o tehnologie specială care transformă hesperidina (găsită în concentrații de multe ori mai mari în portocale și lămâi) în diosmină.

Diosmina se obține adesea sub forma unei fracțiuni micronizate de flavonoide purificate care conține diosmină și hesperidină într-un raport constant de 9: 1 (conține 90% diosmină și 10% hesperidină).

Substanța a fost folosită pentru prima dată în practica clinică în 1960 și, în perioada scurtă de aplicare, a suferit o serie de modificări, ducând la îmbunătățirea proprietăților și eficacității sale farmacocinetice.

Este denumit, de asemenea, un agent flebotonic, deoarece îmbunătățește starea vaselor de sânge și a venelor mici, găsind aplicare în diferite condiții care apar cu staza venoasă sau limfatică.

Principalele proprietăți și efecte ale acestui vasoprotector utilizat pe scară largă includ:

  • prelungește efectul vasoconstrictor al norepinefrinei pe peretele venos, crescând tonusul venos
  • reduce presiunea crescută exercitată pe pereții venosi la persoanele cu congestie venoasă
  • îmbunătățește circulația venoasă și limfatică
  • îmbunătățește drenajul sistemului limfatic, crescând frecvența și intensitatea contracțiilor vasculare și creșterea numărului total de vase limfatice funcționale
  • diosmina reduce diametrul capilarelor limfatice și, în consecință, presiunea intralimpică
  • reduce hiperpermeabilitatea capilară, crește și îmbunătățește stabilitatea vaselor mici, protejând procesele microcirculatorii de diverși factori dăunători
  • diosmina reduce expresia diferitelor molecule de adeziune endotelială (cum ar fi ICAM1, VCAM1 și altele), inhibă adeziunea, migrația și activarea leucocitelor la nivel capilar, reducând astfel eliberarea mediatorilor inflamatori, în principal a radicalilor liberi de oxigen P și a prostaglandinei PGF2a)

Pe scurt, diosmina, în special în combinație cu hesperidina, ameliorează semnificativ activitatea circulației venoase și limfatice, ameliorează simptomele asociate stagnării venoase și limfatice (umflarea picioarelor, furnicături, furnicături, senzație de oboseală la nivelul picioarelor) și ameliorează simptomele exacerbare. (durere, arsură, mâncărime, sângerare, disconfort).

La pacienții individuali, diosmina se administrează singură sau în combinație (ca terapie adjuvantă) în doze și durate diferite.

Dozele zilnice recomandate pentru tratamentul cu diosmină:

  • pentru tratamentul hemoroizilor interni: cel mai frecvent administrat la o doză de aproximativ 1350 miligrame de diosmină în combinație cu 150 miligrame de hesperidină timp de patru zile, urmate de trei zile de tratament cu 900 miligrame de diosmină și 100 miligrame de hesperidină
  • în hemoroizii nespecificați: doza variază între 1300 și 3000 de miligrame de diosmină zilnic în combinație cu 150 până la 300 de miligrame de hesperidină timp de patru zile, cu doza redusă în următoarele trei zile.
  • profilactic (pentru a preveni reapariția hemoroizilor interni): se recomandă un curs de trei luni de 450 miligrame diosmin plus 50 miligrame de hesperidină
  • în insuficiență venoasă: 900 miligrame diosmin plus 100 miligrame hesperidină timp de aproximativ două luni

Doza la un anumit pacient este determinată individual în funcție de severitatea simptomelor și sunt posibile variații mari.

Când (în care boli și afecțiuni) se efectuează tratamentul cu diosmină?

Tratamentul cu Diosmin (cu sau fără adăugarea de hesperidină) este utilizat pentru insuficiența venoasă și/sau limfatică ușoară până la moderată, cu scopul principal de ameliorare a simptomelor, îmbunătățirea circulației și reducerea riscului de complicații de severitate variabilă (cum ar fi dezvoltarea piciorului ulcer ca urmare a insuficienței venoase).

Cel mai adesea terapia este prescrisă pentru următoarele condiții:

În unele boli sistemice, cum ar fi diabetul și hipertensiunea, tratamentul cu diosmin este profilactic pentru a reduce riscul de stagnare venoasă și limfatică, deoarece pacienții sunt predispuși la astfel de complicații.

Dacă este necesar, terapia este prescrisă la discreția medicului curant, fără a modifica tratamentul de bază (respectiv diabet zaharat, hipertensiune arterială sau alte leziuni).

În limfedem, tratamentul cu diosmină este prescris în legătură cu proprietățile sale utile în ceea ce privește îmbunătățirea circulației vaselor limfatice mici, eliminarea excesului de lichid și ameliorarea activității globale a microcirculației.

Sindromul de stres premenstrual la majoritatea pacienților nu necesită tratament, dar la unii există manifestări severe, umflarea marcată a extremităților inferioare (datorită retenției de lichide, care apare în legătură cu modificările hormonale), prin urmare, pentru ameliorarea simptomelor din motive medicale, poate fi prescris pentru un curs scurt și, în consecință, într-o doză mică.

Tratamentul neautorizat cu substanța nu este recomandat, deoarece pacienții înșiși le este greu să judece cel mai bun agent terapeutic pentru starea lor și, de obicei, au încredere în feedback-ul bun de la colegi, rude, prieteni.

Fiecare pacient este individual, motiv pentru care este necesară o abordare individuală pentru a obține rezultate optime în cel mai scurt timp posibil și pentru a reduce riscurile de efecte secundare și interacțiuni medicamentoase.

Care sunt riscurile și efectele secundare ale tratamentului cu diosmin?

Terapia cu Diosmin (ca în cazul oricărui medicament, inclusiv suplimente alimentare, plante medicinale, plante medicinale, produse homeopate etc.) fără supraveghere medicală prezintă anumite riscuri de efecte secundare adverse.

A lua doze mai mici decât cele recomandate și considerate eficiente într-o anumită boală prezintă riscul eșecului tratamentului, în timp ce utilizarea dozelor mai mari decât cele standard poate provoca efecte toxice și crește riscul de reacții adverse.

Consultarea prealabilă cu un specialist este necesară nu numai pentru a specifica doza adecvată pentru pacientul respectiv, ci și pentru durata tratamentului.

Cel mai adesea cursul tratamentului are loc în câteva luni (în medie aproximativ trei), iar la unii pacienți există variații mari în manifestarea efectului, la unii pacienți efectul este prezent după primele trei până la cinci zile, în timp ce în altele durează trei luni sau mai mult).

Terapia care durează mai mult de trei luni trebuie monitorizată de un specialist. Lipsa efectului dorit după trei luni ar trebui să direcționeze specialiștii către un alt motiv pentru eșecul terapiei, precum și către o altă abordare terapeutică. Lipsa îmbunătățirii atunci când se utilizează preparatul pentru tratamentul hemoroizilor după 2 până la trei săptămâni de administrare necesită consultarea unui specialist.

Cele mai frecvent observate și descrise în practica clinică efectele secundare în timpul tratamentului cu diosmin (cu sau fără hesperidină) includ:

  • disconfort stomacal
  • Dureri de stomac
  • dispepsie, arsuri la stomac
  • indigestie, greutate
  • greață cu sau fără vărsături
  • diaree
  • durere de cap
  • erupție cutanată, mâncărime a pielii
  • crampe la extremitățile inferioare

Diverse studii clinice au raportat o posibilă creștere a nivelului seric de lactat dehidrogenază și creatin fosfokinază, care ar trebui luată în considerare.

În cazuri rare, este posibilă dezvoltarea unei reacții alergice severe, în special la pacienții hipersensibili la componentele principale sau suplimentare ale medicamentului, cu umflături ale feței, buzelor și limbii, dificultăți de respirație, amețeli, urticarie și altele și care necesită îngrijiri medicale de urgență.

Pentru a reduce riscul de reacții adverse, se recomandă să informați medicul în prealabil cu privire la toate bolile care stau la baza dvs., luând medicamente (în special antihistaminice, antiepileptice, anticoagulante).

Nu se recomandă utilizarea preparatelor care conțin diosmină în următoarele condiții:

  • în caz de alergie dovedită la substanță
  • în timpul sarcinii: nu există date suficiente despre efectele substanței asupra fătului în creștere și asupra mamei în timpul sarcinii.
  • în timpul alăptării: sunt necesare studii aprofundate pentru a demonstra siguranța produsului în timpul alăptării și, în caz de urgență, se recomandă consultarea prealabilă cu un specialist, deoarece sunt posibile alternative cu siguranță dovedită pentru sugar.
  • în cazul insuficienței hepatice și renale severe: este necesară monitorizarea și monitorizarea strictă a medicamentului la persoanele cu insuficiență renală și hepatică severă pentru a reduce riscul de efecte toxice și efecte secundare

Pentru a obține efectul optim și vasoprotecția, se recomandă combinarea tratament cu diosmin cu terapie adecvată stilului de viață (reducerea obiceiurilor dăunătoare, alimentație sănătoasă, activitate fizică adecvată etc.).

Deși diosmina este considerată în general o substanță sigură și riscurile de reacții adverse grave sunt scăzute, se recomandă consultarea prealabilă cu un medic pentru a optimiza terapia și a profita de beneficiile maxime ale tratamentului cu diosmină. Achiziționarea de suplimente alimentare și medicamente care conțin diosmină pe cont propriu prezintă riscul de a compromite terapia și nu poate duce la efectele dorite.