Definiție

montavit

Vindecarea rănilor implică toate procesele care duc la închiderea rănilor. Corpul a format țesut nou și a construit noi vase de sânge.

Pentru a închide o rană, corpul folosește unul dintre cele două mecanisme: regenerare și recuperare.

Regenerare: în acest proces, rana se vindecă de obicei fără a lăsa o cicatrice, deoarece țesutul rănit este înlocuit cu țesut specific. În unele țesuturi, regenerarea se desfășoară extrem de bine, de exemplu, în piele și mucoase.

Recuperare: în acest proces de vindecare, o cicatrice rămâne de obicei, deoarece țesutul rănit nu poate fi înlocuit cu țesutul specific. Un alt țesut conjunctiv sau de susținere nespecific ajută la închiderea plăgii.

Vindecarea rănilor trece prin diferite faze:

Faza exudativă (primele câteva minute până la ore)

La scurt timp după rănire, corpul își asumă sarcina de a limita cât mai mult posibil daunele. Când țesutul este rănit, începe sângerarea. Pentru a minimiza pierderile de sânge, prima sarcină este de a opri sângerarea. Sângele se formează și formează o crustă care închide exteriorul plăgii și protejează zona rănită de invazia microbiană și infecțiile potențiale. Zona rănită se poate umfla (edem).

Faza de resorbție (1 - 3 zile)

O serie de celule ale corpului, proteine ​​și „mesageri” ai sistemului imunitar se îndreaptă spre o zonă din apropierea plăgii. Fagocitele („celule distrugătoare”) încep să îndepărteze sângele și resturile celulare secretate, precum și să lupte cu potențialii microbi.

Faza proliferativă (4 - 7 zile)

În interiorul plăgii, încep să se formeze noi celule, să se acumuleze vase de sânge și să se formeze țesut conjunctiv. În funcție de tipul plăgii, marginile acesteia se pot vindeca mai repede, în special în incizii mici, sau pielea poate forma un strat pe plăgă, formând țesut intermediar.

Faza reparativă (7 - 8 zile și luni mai târziu)

Pielea începe să închidă complet rana cu noi celule ale pielii, făcând-o din ce în ce mai mică. Cicatricea devine mai palidă și mai puțin elastică decât pielea din jur. Îi lipsesc în continuare transpirația și glandele sebacee.

Trebuie remarcat faptul că diferitele faze ale vindecării se suprapun. Acestea nu sunt faze separate, separate în segmente separate de timp.

Medicii disting două forme de vindecare a rănilor:

Vindecarea primară a rănilor

Vindecarea primară a plăgii are loc atunci când marginile plăgii sunt netede și apropiate. Dacă rana este curată, de obicei se vindecă destul de repede și nu lasă cicatrice mici sau deloc. Acest lucru se întâmplă cu incizii mici, răni chirurgicale și chiuretaj.

Vindecarea secundară a rănilor

Vindecarea secundară are loc atunci când rana este infectată sau când marginile acesteia sunt foarte neuniforme și distanțate, adică atunci când rana este profundă. Apoi începe să se vindece de jos în sus și de obicei lasă o cicatrice. Comparativ cu vindecarea primară a rănilor, secundar necesită mai mult timp.

Tipuri de răni

O rană apare atunci când țesuturile sunt separate unele de altele, de exemplu, atunci când țesutul este tăiat. Uneori, o parte a țesutului se pierde. Leziunile din straturile mai adânci de țesut - unde stratul exterior al pielii rămâne neafectat - se mai numesc și răni.

În funcție de modul în care au apărut, există mai multe tipuri de răni:

• mecanice (de ex. Tăieturi sau găuri)

• termică (cauzată de temperatură extremă, de ex. Prin ardere sau îngheț)

• chimic (acid sau bazic)

• răni provocate de radiații

În plus, se face distincția între rănile deschise și rănile închise, care sunt leziuni în interiorul corpului.

Tulburări în vindecarea rănilor

Există factori care pot afecta procesul normal de vindecare a rănilor. Cea mai frecventă tulburare este infecția plăgii de către microbi, cum ar fi bacteriile.

Boli precum hipertensiunea arterială (hipertensiune arterială) sau diabetul pot, de asemenea, perturba procesul de vindecare a rănilor dacă țesuturile din jurul plăgii nu primesc oxigenul necesar din cauza alimentării insuficiente cu sânge. La persoanele în vârstă, procesul de vindecare este, de asemenea, lent.

În plus, unii oameni au tendința de a avea afectarea vindecării rănilor, cum ar fi formarea a prea mult țesut în cicatrici. Acestea sunt așa-numitele cicatrici hipertrofice sau cheloide. Motivul este probabil în formarea afectată a țesutului conjunctiv, care duce adesea la cicatrici puternic roșii și mâncărime.

Alte cauze care pot avea un impact negativ asupra vindecării rănilor sunt, de exemplu:

• Alimente nutritive insuficiente

• Sistem imunitar slab, de exemplu, de la infecția cu HIV

• Unele medicamente, cum ar fi anticoagulante, inhibitori ai diviziunii celulare (citostatice), imunosupresoare

Unii factori pot spori vindecarea rănilor, cum ar fi:

• dieta sanatoasa

• când zona afectată a corpului nu este încărcată

Tratamentul rănilor superficiale

Arsuri solare (dermatită acută la soare, dermatită solară)

Arsurile solare sunt neplăcute, dar simptomele dispar după câteva zile. Cu toate acestea, acestea nu trebuie ignorate deoarece cresc riscul de cancer de piele, în special la copii și adolescenți.

Definiție

Arsurile solare (dermatita acută la soare, dermatita solaris) sunt o arsură de gradul I sau II. Cauzată de lumina ultravioletă, în principal radiații UVB (280 - 320 nm).

În general, radiațiile UVA (320 - 400 nm) și UVC (250 - 320 nm) pot provoca, de asemenea, arsuri solare, dar aceasta necesită o expunere mai lungă la soare. Radiațiile solare intense, precum și radiațiile din surse artificiale pot duce la deteriorarea celulelor și inflamația zonelor afectate ale pielii. Se produce roșeață, care începe să mănânce și uneori se formează vezicule, care în timp formează o crustă și se vindecă.

Simptome

Arsurile solare nu favorizează doar formarea celulelor canceroase. Orice arsură solară accelerează îmbătrânirea pielii, care devine vizibilă odată cu apariția petelor de vârstă sau a ridurilor. Zonele afectate ale pielii devin roșii, se formează vezicule. În plus, pot apărea simptome precum febră, greață și probleme circulatorii. În astfel de cazuri, trebuie consultat un medic.

Prevenirea

Arsurile solare pot fi prevenite! Pe de o parte, îmbrăcămintea adecvată poate oferi o bună protecție, inclusiv acoperirea capului, pentru a proteja corpul de expunerea excesivă la radiații ultraviolete. Pe de altă parte, pot fi utilizate produse de protecție adecvate, cu un factor ridicat de protecție solară. În cele din urmă, trebuie evitată expunerea la soarele puternic de la amiază.

Terapie

Ce ar trebui să faceți dacă aveți arsuri solare? Indiferent cât de gravă este arsura, în orice caz ar trebui să evitați expunerea suplimentară la soare până când pielea și-a revenit complet.

Răcirea, prosoapele umede și gelurile și loțiunile hidratante, aplicate zilnic și în mod repetat pe zonele afectate, ameliorează și reduc simptomele neplăcute. Medicamentele pe bază de acid acetilsalicilic sau paracetamol sunt potrivite pentru durere deoarece suprimă inflamația. În plus, ar trebui să beți multe lichide, cum ar fi apă sau sucuri. Când arsura se vindecă, zona afectată a pielii necesită îngrijire specială cu creme de reglare a lipidelor.

În caz de arsuri severe cu vezicule și plângeri însoțitoare, cum ar fi dureri de cap, febră, frisoane și frisoane sau probleme circulatorii, trebuie consultat un medic. Copiii cu arsuri solare ar trebui să fie examinați de un medic, indiferent dacă arsura pare sau nu gravă.

Pentru ameliorarea inflamației, medicul prescrie adesea un glucocorticosteroid sub formă de cremă sau pentru uz intern. Antihistaminicele pot ajuta la mâncărimi severe.

În cazul arsurilor solare severe și pe scară largă, mai ales dacă persoana afectată este mai în vârstă sau este un copil, aceasta trebuie internată la spital pentru a fi monitorizată.

Notă: Acest text este doar pentru informații generale. Vă rugăm să nu încercați să vă diagnosticați și consultați un medic calificat dacă apar simptome sau plângeri. Aceasta este singura modalitate de a evalua corect simptomele, pe baza experienței clinice și de a lua pași diagnostici suplimentari.

Vindecarea rănilor implică toate procesele care duc la închiderea rănilor. Corpul a format țesut nou și a construit noi vase de sânge.

Pentru a închide o rană, corpul folosește unul dintre cele două mecanisme: regenerare și recuperare.

Regenerare: în acest proces, rana se vindecă de obicei fără a lăsa o cicatrice, deoarece țesutul rănit este înlocuit cu țesut specific. În unele țesuturi, regenerarea se desfășoară extrem de bine, de exemplu, în piele și mucoase.

Recuperare: în acest proces de vindecare, o cicatrice rămâne de obicei, deoarece țesutul rănit nu poate fi înlocuit cu țesutul specific. Un alt țesut conjunctiv sau de susținere nespecific ajută la închiderea plăgii.

Vindecarea rănilor trece prin diferite faze:

Faza exudativă (primele câteva minute până la ore)

La scurt timp după rănire, corpul își asumă sarcina de a limita cât mai mult posibil daunele. Când țesutul este rănit, începe sângerarea. Pentru a minimiza pierderile de sânge, prima sarcină este de a opri sângerarea. Sângele se formează și formează o crustă care închide exteriorul plăgii și protejează zona rănită de invazia microbiană și infecțiile potențiale. Zona rănită se poate umfla (edem).

Faza de resorbție (1 - 3 zile)

O serie de celule ale corpului, proteine ​​și „mesageri” ai sistemului imunitar se îndreaptă spre o zonă adiacentă plăgii. Fagocitele („celule distrugătoare”) încep să îndepărteze sângele și resturile celulare secretate, precum și să lupte cu potențialii microbi.

Faza proliferativă (4 - 7 zile)

În interiorul plăgii, încep să se formeze noi celule, să se acumuleze vase de sânge și să se formeze țesut conjunctiv. În funcție de tipul plăgii, marginile acesteia se pot vindeca mai repede, în special în incizii mici, sau pielea poate forma un strat pe plăgă, formând țesut intermediar.

Faza reparativă (7 - 8 zile și luni mai târziu)

Pielea începe să închidă complet rana cu noi celule ale pielii, făcând-o din ce în ce mai mică. Cicatricea devine mai palidă și mai puțin elastică decât pielea din jur. Îi lipsesc în continuare transpirația și glandele sebacee.

Trebuie remarcat faptul că diferitele faze ale vindecării se suprapun. Acestea nu sunt faze separate, separate în segmente separate de timp.

Medicii disting două forme de vindecare a rănilor:

Vindecarea primară a rănilor

Vindecarea primară a plăgii are loc atunci când marginile plăgii sunt netede și apropiate. Dacă rana este curată, de obicei se vindecă destul de repede și nu lasă cicatrice mici sau deloc. Acest lucru se întâmplă cu incizii mici, răni chirurgicale și chiuretaj.

Vindecarea secundară a rănilor

Vindecarea secundară are loc atunci când rana este infectată sau când marginile acesteia sunt foarte neuniforme și distanțate, adică atunci când rana este profundă. Apoi începe să se vindece de jos în sus și de obicei lasă o cicatrice. Comparativ cu vindecarea primară a rănilor, secundar necesită mai mult timp.

Tipuri de răni

O rană apare atunci când țesuturile sunt separate unele de altele, de exemplu, atunci când țesutul este tăiat. Uneori, o parte a țesutului se pierde. Leziunile din straturile mai adânci de țesut - unde stratul exterior al pielii rămâne neafectat - se mai numesc și răni.

În funcție de modul în care au apărut, există mai multe tipuri de răni:

• mecanice (de ex. Tăieturi sau găuri)

• termică (cauzată de temperatură extremă, de ex. Prin ardere sau îngheț)

• chimic (acid sau bazic)

• răni provocate de radiații

În plus, se face distincția între rănile deschise și rănile închise, care sunt leziuni în interiorul corpului.

Tulburări în vindecarea rănilor

Există factori care pot afecta procesul normal de vindecare a rănilor. Cea mai frecventă tulburare este infecția plăgii de către microbi, cum ar fi bacteriile.

Boli precum hipertensiunea arterială (hipertensiune arterială) sau diabetul pot, de asemenea, perturba procesul de vindecare a rănilor dacă țesuturile din jurul plăgii nu primesc oxigenul necesar din cauza alimentării insuficiente cu sânge. La persoanele în vârstă, procesul de vindecare este, de asemenea, lent.

În plus, unii oameni au tendința de a avea afectarea vindecării rănilor, cum ar fi formarea a prea mult țesut în cicatrici. Acestea sunt așa-numitele cicatrici hipertrofice sau cheloide. Motivul este probabil în formarea afectată a țesutului conjunctiv, care duce adesea la cicatrici puternic roșii și mâncărime.

Alte cauze care pot avea un impact negativ asupra vindecării rănilor sunt, de exemplu:

• Alimente nutritive insuficiente

• Sistem imunitar slab, de exemplu, de la infecția cu HIV

• Unele medicamente, cum ar fi anticoagulante, inhibitori ai diviziunii celulare (citostatice), imunosupresoare

Unii factori pot spori vindecarea rănilor, cum ar fi:

• dieta sanatoasa

• când zona afectată a corpului nu este încărcată

Tratamentul rănilor superficiale

Arsuri solare (dermatită acută la soare, dermatită solară)

Arsurile solare sunt neplăcute, dar simptomele dispar după câteva zile. Cu toate acestea, acestea nu trebuie ignorate deoarece cresc riscul de cancer de piele, în special la copii și adolescenți.

Definiție

Arsurile solare (dermatita acută la soare, dermatita solaris) sunt o arsură de gradul I sau II. Cauzată de lumina ultravioletă, în principal radiații UVB (280 - 320 nm).

În general, radiațiile UVA (320 - 400 nm) și UVC (250 - 320 nm) pot provoca, de asemenea, arsuri solare, dar aceasta necesită o expunere mai lungă la soare. Radiațiile solare intense, precum și radiațiile din surse artificiale pot duce la deteriorarea celulelor și inflamația zonelor afectate ale pielii. Se produce roșeață, care începe să mănânce și uneori se formează vezicule, care în timp formează o crustă și se vindecă.

Simptome

Arsurile solare nu favorizează doar formarea celulelor canceroase. Orice arsură solară accelerează îmbătrânirea pielii, care devine vizibilă odată cu apariția petelor de vârstă sau a ridurilor. Zonele afectate ale pielii devin roșii, se formează vezicule. În plus, pot apărea simptome precum febră, greață și probleme circulatorii. În astfel de cazuri, trebuie consultat un medic.

Prevenirea

Arsurile solare pot fi prevenite! Pe de o parte, îmbrăcămintea adecvată poate oferi o bună protecție, inclusiv acoperirea capului, pentru a proteja corpul de expunerea excesivă la radiații ultraviolete. Pe de altă parte, pot fi utilizate produse de protecție adecvate, cu un factor ridicat de protecție solară. În cele din urmă, trebuie evitată expunerea la soarele puternic de la amiază.

Terapie

Ce ar trebui să faceți dacă aveți arsuri solare? Indiferent cât de gravă este arsura, în orice caz ar trebui să evitați expunerea suplimentară la soare până când pielea și-a revenit complet.

Răcirea, prosoapele umede și gelurile și loțiunile hidratante, aplicate zilnic și în mod repetat pe zonele afectate, ameliorează și reduc simptomele neplăcute. Medicamentele pe bază de acid acetilsalicilic sau paracetamol sunt potrivite pentru durere deoarece suprimă inflamația. În plus, ar trebui să beți multe lichide, cum ar fi apă sau sucuri. Când arsura se vindecă, zona afectată a pielii necesită îngrijire specială cu creme de reglare a lipidelor.

În caz de arsuri severe cu vezicule și plângeri însoțitoare, cum ar fi dureri de cap, febră, frisoane și frisoane sau probleme circulatorii, trebuie consultat un medic. Copiii cu arsuri solare ar trebui să fie examinați de un medic, indiferent dacă arsura pare sau nu gravă.

Pentru ameliorarea inflamației, medicul prescrie adesea un glucocorticosteroid sub formă de cremă sau pentru uz intern. Antihistaminicele pot ajuta la mâncărimi severe.

În cazul arsurilor solare severe și pe scară largă, mai ales dacă persoana afectată este mai în vârstă sau este un copil, aceasta trebuie internată la spital pentru a fi monitorizată.

Notă: Acest text este doar pentru informații generale. Vă rugăm să nu încercați să vă diagnosticați și consultați un medic calificat dacă apar simptome sau plângeri. Aceasta este singura modalitate de a evalua corect simptomele, pe baza experienței clinice și de a lua pași diagnostici suplimentari.