Cartea, o alegere atipică pentru Premiul Goncourt (2002), este o colecție de aforisme, amintiri și reflecții asupra trecutului și este prima carte cu fragmente literare din trilogia Ultimului Regat. Este o narațiune complexă filozofică, istorică, etică și estetică, ignorând genul, dorința de a „gândi la toate”, dar și un refuz de a construi punți între trecutul și prezentul îndepărtat și recent, între moralitate și politică, bani și literatură., Sălbaticul și civilizat, păcatul și frica, frumusețea naturală și autodistrugerea stilului autorului pământului și conturează un tablou sumbru și apocaliptic al dispariției artei, a lumii. Fiecare sunet „rostit” de pe foaie vibrează în tensiunea inimitabilă a sensului profund pe care acest artist neliniștit, cărturar, umanist și om fascinat de lectură, l-a blocat în „ascunzătoarea” literaturii, auto-dizolvându-se în „ostatic” de scris ...

regat

Pascal Kinyar

Pascal Kinyar s-a născut în 1948 la Vernoy, Franța. În viața sa a fost succesiv profesor, fondator al unui festival de operă și al unui teatru baroc din Versailles, secretar general al publicațiilor Galimar. A publicat peste 90 de „mici tratate”, 6 romane și traduceri din latină, chineză și greacă. Filmul Toate diminețile lumii se bazează pe cartea sa cu același nume. Kinyar este, de asemenea, elenist, latinist, filozof și muzician. Din 1994 s-a dedicat exclusiv scrisului. Apoi, el se retrage din toate activitățile sale, departe de „polaritatea imposibilă” a lumii, pentru că „există solitari, pustnici, rătăcitori, proscriși, șamani, excentrici care sunt printre cele mai fericite ființe ... Mă voi îndoia întotdeauna de cel care spune„ noi ”când se bucură el. Fără singurătate, fără simțul timpului, fără pasiunea tăcerii, fără emoția și reținerea întregului corp, fără tremurul fricii, fără rătăcire prin ceva umbros și invizibil, fără amintirea animalului, fără melancolie, mai ales fără melancolie, nu există bucurie.