Articole similare

ceea

Hristos nu invadează cu îndrăzneală inima omului, ci așteaptă liberul arbitru al omului

Iubirea alungă frica

15 noiembrie 2020

De acum înainte vei vâna oameni

27 septembrie 2020

Domnul nostru, ca un bun grădinar, își aranjează Biserica pentru a aduce roade mai bune. Astfel, protejându-ne de rău, El ne îndeamnă continuu să facem fapte bune în timp ce există timp și în timp ce binele însuși, prin harul lui Dumnezeu, este în puterea noastră.

Pentru că, după expirarea termenului stabilit pentru a face fapte bune, va fi timpul pentru răsplată. După învierea morților, nimeni din Împărăția Cerurilor nu vă va spune: împărțiți-vă pâinea cu cei flămânzi, pentru că atunci nu va mai fi foame; nici nu îmbracă pe cel gol, căci atunci toți vor fi îmbrăcați cu nemurire; nici nu l-a invitat pe străin în casa lui, căci toți ar fi în patria lor; sau vizitați bolnavii, pentru că togailia2va va domni sănătatea veșnică; nici îngropați morții, pentru că atunci nu va mai exista moarte. Într-un cuvânt, în viața viitoare nu va fi nevoie de toate acestea, pentru că în ea vor domni pacea eternă și bucuria constantă.

Și pentru ca noi să nu uităm lucrarea de milă și compasiune în viața prezentă, Dumnezeu permite uneori celor drepți să sufere pentru a ne forța din bogățiile nelegiuite (Luca 16: 9) să ne facem prieteni, adică din bogățiile noastre pământești până la facem caritate ajutând slujitorii nevoiași ai lui Dumnezeu, astfel încât să putem câștiga viața veșnică prin ajutorul acestor sclavi.

Pentru toate acestea a fost răsplătită cu faptul că făina ei din borcan nu s-a epuizat, iar uleiul de lemn din oală nu a scăzut, conform cuvântului Domnului, până când Domnul a dat din nou ploaie pe pământ. Cine nu va lăuda această sărăcie? Și dacă a primit o astfel de răsplată aici pe pământ, poate rămâne fără răsplată în ceruri?

Apropo, nu ar trebui să ne așteptăm la o recompensă pentru faptele noastre bune de aici. Această viață pământească ni se dă pentru însămânțarea faptelor bune. Și vom aduna roadele a ceea ce este semănat cu bucurie în viața viitoare, pe baza cuvântului lui Dumnezeu, care spune: „Cei care au semănat cu lacrimi vor secera cu bucurie”; sau „Cel ce și-a născut sămânța plângând se va întoarce cu bucurie, purtându-și snopii” (Ps. 125: 5-6). Dacă văduva ar fi răsplătită doar aici, însămânțarea ei nu ar fi grozavă, pentru că nu a secerat o recoltă bogată. Pentru că faptul că făina și untul ei nu au scăzut în tot timpul foametei a fost, de asemenea, ceva temporar. Ceea ce Dumnezeu i-a dezvăluit de ceva vreme a fost o prefigurare (prefigurare) a vieții viitoare, unde vom primi o răsplată veșnică. Acolo mâncarea noastră va fi Dumnezeu însuși. Și această hrană nu va scădea pentru noi pentru totdeauna, la fel cum pentru văduvă hrana pământească nu a scăzut.

Iată ce răsplată ar trebui să ne așteptăm făcând fapte bune!

Prin urmare, ajutându-i pe săraci, să nu dorim ca proviziile noastre să se diminueze, ci să dorim recompense cerești. Semănați fără teamă; ceea ce semeni nu se coace curând; dar când se va maturiza, te va hrăni pentru totdeauna. Amin.

Autor: Fericitul Augustin

Dimitrov, Benjamin. O colecție de predici exemplare ale celor mai renumiți predicatori ortodocși. Ediția grupului Good Shepherd, 1930.